74 matches
-
pentru ei, un nou botez. Este ales papă de către preoții raliați la părerea sa. Este excomunicat de un conciliu reunit În 251 de către Ciprian. Biserica novațienilor continuă să existe până târziu, În secolul al V-lea. Novațienii sunt asimilați tendențios montaniștilor și donatiștilor. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt este singurul păcat de neiertat. Nu Întâmplător Ciprian, Ieronim, Ambrozie, Patianus etc. leagă acest păcat de tema pocăinței. Din moment ce există un păcat de neiertat, atunci cui prodest poenitentia? Pocăința nu lucrează În toate Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
honorari]. Tot așa precum binele sfintei feciorii aleasă de fiica ta 172 nu sancționează căsătoria în sine, nici văduvia nu sancționează a doua căsătorie. Ideea potrivit căreia o a doua căsătorie este de condamnat a amplificat ereziile catafrigienilor [spre pildă, montaniștii] și ale novațienilor. în timp ce Tertulian, plin de vanitatea sonorității afirmațiilor sale, dar lipsit de înțelepciune, a atacat ce-a de-a doua căsătorie, considerând-o nelegitimă (illicitas), Apostolul Pavel, având minte trează, o socoate [ca fiind] după lege (licitas). A
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
disciplina militară refuzând să-și pună pe cap o cunună de lauri, fiind dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei mișcări eretice ci întregii Biserici. Tot el ne spune că un bărbat nu poate sluji concomitent lui Dumnezeu și Cezarului, și se întreabă cum va putea să lupte ori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cununa de lauri. Motivațiile contrare contestării purtării coroanei deși ne vorbesc despre refuzul idolatriei, nu constituie o exclusivitate a apologetului cartaginez, indicând opinia comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate asistăm la o luare de atitudine împotriva compromisului întreprins de unii soldați creștini față de cultul imperial prin acceptarea anumitor criterii ceremoniale de cult imperial sau mithraic prin purtarea cununii în mână. Acest ultim aspect de trăda, în opinia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
complăcerea lor în acea stare de pace bună și îndelungată, văzându-i capabili de fugă în cazul unei eventuale persecuții. Nu se poate spune cu certitudine, după cum și-ar închipui cineva, că protagonistul episodului ar fi un partizan al ereziei montaniste pentru simplul fapt că își justifică comportamentul spunând că este creștin. În acest text întâlnim indignarea profundă a autorului împotriva soldaților creștini care, din prudență ori din frică, deveniseră concesivi față de imperiu, riscând scandalizarea ori absența mărturiei creștine, sau, și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
depozitară a adevărurilor creștine, singura autoritate oficială capabilă să interpreteze genuin conținutul cărților sacre, autoritate creată de Cristos pentru reglementarea și determinarea obiectivă a faptelor morale ale credincioșilor. În timp ce caracteristicile revelației divine frânau libera expansiune doctrinară a gnosticilor și a montaniștilor, organizarea Bisericii primare constituia un impediment în calea interpretării arbitrare a legii morale conținute în Vechiul și Noul Testament. Interpretarea echilibrată a Bisericii față de legea morală era foarte restrânsă pentru gnostici, dar prea largă pentru montaniști. Din acest motiv, atât unii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe montaniști să descopere o biserică fără ierarhie ori impunere de legi, sprijinindu-se pe vitalitatea perenă a Duhului Sfânt care îi susține, unește și inspiră pe cei credincioși în Cristos, evitând orice conducere pământească. Pe căi opuse, gnosticii și montaniștii atingeau același scop: eliberarea de structurile ecleziastice, libertatea vieții religios-morale și interpretarea subiectivă a paginilor biblice. Gnosticii abuzau de învățătura Apostolului Paul (cf. îndreptățirea prin credință) corupând-o și ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
libertatea vieții religios-morale și interpretarea subiectivă a paginilor biblice. Gnosticii abuzau de învățătura Apostolului Paul (cf. îndreptățirea prin credință) corupând-o și ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și a soldaților care, prin oficiul pe care îl acopereau, se aflau în supunere ierarhică față de împărat, de la a cărui cinstire nu se puteau sustrage fără a cădea ipso facto în delictul de insubordonare, punibil prin lege. 4.2. Antimilitarismul montaniștilor Montanismul era o sectă creștină fondată în Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inactiv pentru a promova continuu niște eunuci, îmbătați și turbați ca niște câini. Pentru a spori credibilitatea revelațiilor, dogmelor și disciplinei sale, Montanus s-a declarat că ar fi Duhul Sfânt, unul și același cu profetesele sale. Reînnoirea creștină a montaniștilor a dat într-un rigorism practic și într-un fals spiritualism; vedeau în toate răul, pervertirea și păcatul, și se scandalizau de toate: ceea ce aparținea vieții lumii acesteia nu putea să aparțină simultan și creștinului, deoarece creștinismul era pentru ei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ceea ce aparținea vieții lumii acesteia nu putea să aparțină simultan și creștinului, deoarece creștinismul era pentru ei o renunțare, abnegație, sacrificiu, îndepărtare de orice formă de conviețuire socială. În timp ce Biserica dintotdeauna a fost interesată de civilizarea popoarelor, de trăirea prezentului, montaniștii vedeau actualizarea integrală a creștinismului în ignoranța și în delăsarea acestei realități, care trebuia să rămână în raza de acțiune delimitată de Noul Testament. Izolat de modul său de a gândi și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate de Montanus care, ca vizionar și bărbat fără virilitate, nu putea să conceapă și să aprecieze armata, un sistem definit de expresia unei forțe brute, de violență și de moarte. Montaniștii aduceau în sprijinul afirmației lor trei motivații, considerate de dânșii atât de valide încât numai voiau nici măcar să fie discutate, după cum au afirmat-o expres soldații lor martiri, pe durata interogatoriilor din tribunale. Prima motivație e comună tuturor ereticilor; în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în sprijinul afirmației lor trei motivații, considerate de dânșii atât de valide încât numai voiau nici măcar să fie discutate, după cum au afirmat-o expres soldații lor martiri, pe durata interogatoriilor din tribunale. Prima motivație e comună tuturor ereticilor; în opinia montaniștilor creștinul nu poate fi soldat și nici să se înarmeze din moment ce a cincea poruncă din decalogul biblic interzice omuciderea săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o asemenea atitudine preamăreau martiriul religios, iar Montanus, Priscila și Maximila, care voiau să moară spânzurați pentru a da cei dintâi exemplu, susțineau obligația morală de a înfrunta martiriul pe durata persecuției, declarând fuga o adevărată apostazie. Cu toate acestea, montaniștii s-au aflat în contradicție cu teza susținută referitor la interdicția absolută a poruncii a cincea de a nu ucide. Creștinii, care în timpul persecuției aveau posibilitatea să evite moartea, fără a face o apostazie publică, nu făceau altceva decât să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în mijlocul flăcărilor la vederea rugului deja pregătit pentru ea, după ce i-au spart maxilarele, căzându-i toți dinții. Pentru Tertulian conta prea puțin dacă ideea sa era în contradicție cu el însuși, pentru că atunci când scria Despre fuga în persecuție, deja montanist, avea un alt subiect de susținut împotriva dreptului (apărat deja de el însuși în De patientia, cunoscută și ecleziaștilor), de a fugi pe durata persecuției: martiriul forțat sau voluntar este cel mai meritoriu și elevat act de credință, pentru că acesta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Părinte al veacului ce va să vină; El va da împărăției sale o pace fără de sfârșit ca să o întărească și s-o întemeieze prin judecată și dreptate (Is 9, 4.5b.6b). În baza celor afirmate de Sfânta Scriptură, concludeau montaniștii, creștinul trebuind să-și imite Maestrul în toate, nu se putea dedica vieții militare și nici purta arme, pentru că acelea despre care vorbește Scriptura și Cristos erau numite astfel doar alegoric. A treia motivație antimilitaristă a montaniștilor se baza pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sfânta Scriptură, concludeau montaniștii, creștinul trebuind să-și imite Maestrul în toate, nu se putea dedica vieții militare și nici purta arme, pentru că acelea despre care vorbește Scriptura și Cristos erau numite astfel doar alegoric. A treia motivație antimilitaristă a montaniștilor se baza pe apartenența creștinului la Evanghelie: creștinul, fiu al adevărului, al blândeții și al dreptății (Filip 2, 5), îl are ca părinte pe Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine (Mt 11, 29; cf. Lc 23
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
le interziceau orice adunare și le luau anulau puterea de a moșteni și de a avea cimitire, le interziceau să se înroleze, îi îndepărtau din armată și îi degradau pe toți ofițerii manihei. Aceste legi i-au lovit pe manihei, montaniști și priscilieni, pe iudei și samariteni, oprindu-le înrolarea și cariera militară în armata imperială. 5. Reacția punitivă a Imperiului roman În aceste condiții, îndeplinirea diferitelor sarcini încredințate soldaților creștini de către Biserica antică comporta anumite pericole și chiar condamnarea la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
două elemente, numele de creștin și martiriul, îndepărtau ori ignorau toate celelalte denumiri, printr-un proces natural de selecție și de evaluare a faptelor eroice ale sfinților de către poporul creștin ori de către unii episcopi, care vedeau martiri chiar și în montaniștii uciși pentru credință: Ba mai mult încă, în această persecuție a lui Valerian, trei bărbați condamnați „ad bestias“ pentru mărturia lor solemnă în favoarea lui Cristos, în Cezareea Palestinei au fost încoronați cu martiriul. Dintre aceștia unul se numea Priscus, al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
februarie 303), are loc în timpul unui climat încins, de la începutul secolului IV, care a marcat multe excese ale creștinilor fanatici: rebeliuni militare, sfâșieri în public ale edictelor imperiale, distrugeri de statui păgâne, revolte împotriva autorităților constituite și masacrări de soldați. Montaniștii, din timpul său, nu s-au mai mulțumit numai cu opoziția verbală față de religia statului roman; vrând să reactualizeze doctrina lor au trecut la fapte, atrăgându-i în intemperanța lor și pe soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
său, nu s-au mai mulțumit numai cu opoziția verbală față de religia statului roman; vrând să reactualizeze doctrina lor au trecut la fapte, atrăgându-i în intemperanța lor și pe soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați de discursurile montaniștilor. În acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în făcătura fariseilor zeloți, au dus mai depar- te grecii și romanii în ura lor fără margini împotriva culturii și istoriei geților, prin iudeo-creștinism. Montanus, a fost un gnostic frigian care pretindea că a primit darul profeției. Data începerii mișcării montaniste este incertă dar sigur după mijlocul secolului ll iar către 175 aceasta a cuprins toată Asia răspîndindu-se și la Roma. Aici îl va întîl-ni Tertulian în anul 207 care i se va alătura. Doctrina spune că viața trebuie trăită în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
poate spune flacăra sau lumina din cameră. Iar Filon cînd a scris despre esenii sau terapeuții din Egipt spunea că au o cameră specială numită semneion sau monasterion unde se roagă să primească lumina ori iluminarea de la îngerii din înălțimi. Montaniștii promovau castitatea și simplitatea moravurilor creștine deosebin-du-se fundamental de ceea ce făceau capii frățiilor iudeo-creștine în acea vreme. Pînă la mijlocul secolului ll, inclusiv Anicet(155-166) care era din Emesa, episcopii Romei au venit majoritatea din Asia iar cei mai mulți au fost ivriți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cei mai mulți au fost ivriți care au condus frăția din acest oraș pînă către anii 120. Încă din timpul episcopului Sixt al Romei la anul 110, au izbucnit conflicte între italici și asiaticii care erau majoritari. Aceste conflicte reizbucnesc după mișcarea montanistă și italicii sînt hotărîți să pună mîna pe frîiele iudeo-creștinismului din peninsulă. Începînd cu secolul lll iudeo-creștinismul are un caracter puternic greco-roman dar scriiturile lor de învățătură rămîn cele ticluite de Filon în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]