418 matches
-
în declin în secolul XX. Reputația lui în Germania era bună, datorită promovării gândirii germane și biografiei lui Frederic cel Mare. Friedrich Nietzsche, ale cărui idei sunt asemănătoare cu cele ale lui Thomas Carlyle pe alocuri, l-a criticat pentru moralismul său, numindu-l „gafeur insipid” în cartea sa „"Dincolo de bine și rău"”. Nietzsche îl considera pe Carlyle un gânditor care a eșuat în încercarea de a se elibera de gândirea meschină pe care o combătea. Dezgustul lui Carlyle pentru democrație
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
lor, câștigurile nu sunt compatibile ,nu înseamnă doar bani care intră în conturile trezoreriei americane. Câștigurile sunt legate de stabilitatea zonei, minimalizarea altor actori internaționali, și creșterea prestigiului american-toate acestea sunt considerate în zona în care se îmbină pragmatismul și moralismul american. Pentru afaceri întotdeauna importantă stabilizarea zonei politice că altfel întră și competitorul tău. Companiile își asumă mult mai multe lucruri decât statele. În viziunea lui, activitățile sunt extrem de importante, dar nu atât de mult încât să pună în pericol
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lumii, fiece zvon, fiece cuvânt scris sau spus nu are sensul care apare, ci ne vorbește despre un Secret. Criteriul e simplu: să suspectezi, să suspectezi necontenit. Se poate citi În transparență până și un indicator de sens interzis“. „Sigur. Moralism catar. Oroare de reproducere. Sensul e interzis pentru că-i Înșelătorie a Demiurgului. Nu pe calea aceea vei găsi Drumul“. „Ieri-seară mi-a picat În mână manualul pentru permis de conducere categoria B. Ori din cauza semiîntunericului, ori a ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sub direcția lui Nichifor Crainic. Este, de asemenea, condamnat ministrul de Interne C. Argetoianu pentru măsurile represive luate împotriva studenților legionari care manifestaseră la Tutova în sprijinul candidatului lor. De dreapta este revista prin apelul la naționalism, elitism, mesianism și moralism, prin respectul ierarhiei și al autorității, prin cultul față de tradiție. Sunt evidente simpatiile față de mișcarea legionară și aderarea la principiile acesteia: fundamentalism ortodox, purificare morală, dimensiune mistică, militarism, tendințe vizibile în programul literar și cultural al revistei. Rubricile publicației sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la fel și diversele aspecte menționate de către majoritatea exegeților și confraților de condei sunt aduse în prim-plan, constituindu-se astfel într-un argument
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epocă sub aspect politic, social, economic, al vieții de la Curte și din saloanele aristocratice, se reconstituie ritmul, uneori pitoresc, al vremurilor, proiectându-se, prin sondarea sensibilității, o interesantă perspectivă asupra modernismului clasicilor. În principala sa lucrare, Moraliștii francezi, V. analizează moralismul ca „unul din izvoarele gândirii psihologice și sociale moderne”, dar și în plan literar, cu consecințe esențiale asupra prozei franceze: „sobrietatea, tendința către generalizare, capacitatea de a găsi o imagine fulgurantă ce învie un gând abstract”. Eseista reliefează, în capitole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
Interesul lui față de Dovada Ontologică era de natură pur filozofică. Ceea ce se afla dincolo de toate acestea nu era în nici un caz Dumnezeu. John Robert era uneori caracterizat ca un moralist metafizic, dar dacă eticheta era potrivită, nu implica nicidecum că moralismul lui avea să se dovedească, până la urmă, (poate că în acea bănuită „doctrină secretă“), a fi religie. Îl preocupa „realul“ și prin acesta, conform propriei sale implicații, „binele“. În concepția lui, religia era un fenomen de altă natură, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spațiu... în care să mă pot mișca... în care pot deveni... mai bun, într-un fel... Nu e o dramă, nu e nimic senzațional sau violent... nimic din ce comportă un risc. — Îmi place imaginea pe care ai schițat-o. Moralismul, prin simplitatea pretențiilor sale, face harcea-parcea metafizica. Și dobitocul ăla de Ivor Sefton care afirmă că imagistica metafizică e paranoică! Cu toții suntem făuritori de imagini. Așadar, o viață liniștită, fără vinovăție? Ce faci în activitatea dumitale parohială? — Regizez ritualuri. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul, format în spiritul unui umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă nu-i lasă batjocura fără replică etc. Ironie, umor, moralism tradițional, simț al măsurii, care nu iartă nici prostia umilă (săracul prea „cuminte”, neștiutor de nici o bucurie și de nici un păcat, bun să-i pui „căpăstru”). Adoptat, grație lui Anton Pann, în spațiul culturii românești, Nastratin Hogea, isteț, pitoresc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
G. Coșbuc. Cele mai izbutite rămân, cu licărul lor de umor, narațiunile în versuri. A tradus, trădându-i prin facilitate, din Goethe, Lamartine, N. Lenau, L. Beckstein, Em. Geibel, Th. Körner, M. Moltke, Petöfi, Fr. Rückert. Cu toată încărcătura de moralism a textelor ei, B.-C. e mai bună prozatoare decât poetă. Câte o schiță aduce cu un basm și, de altfel, ardeleanca a scris și basme propriu-zise. Un alt timbru prezintă legendele din volumul Țara Moților, cu sorgintea în istorisirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9; Simona Furdui, Calea spre fericire, ECH, 1991, 10-11; Achim Mihu, Rohia, Sebeș, Păltiniș, ECH, 1991, 10-11; George Carpat-Foche, Pecetea gratiilor, RL, 1991, 48; Virgil Leon, Pre-critica fericirii, APF, 1991, 12; Florin Mihăilescu, Estetică și moralism, ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai târziu și cele din Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme contemporane cu optica unui militant (apoi fost militant) politic, însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul răscumpărat”, se poate, în fine, căsători. Atmosfera e idilică. Compunerea, însuflețită de bune intenții, salutând, de pildă, binefacerile științei de carte la sate, denotă un moralism strict, evident în tonul rigid, în care se strecoară și unele nuanțe retrograde. Autorul își divulgă la tot pasul profesiunea, satisfăcut când descoperă, cu ochi de militar, ordine și disciplină sau folosind cu voluptate expresii cu puternic iz de cazarmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
pe care le conține nu au fost încă evaluate în mod adecvat prin raportare la rezultatele concrete, datorită echivocității existente la ambele niveluri. Utilizarea perspectivei teoretice pe care se bazează normalizarea pentru a explica procesele istorice și sociale conduce la moralism, la subiectivism sociologic, prin accentul pus pe rolul ideologiei, plasând cea mai mare parte a problemelor cu care se confruntă persoanele defavorizate mai degrabă la nivelul conștiințelor lor individuale decât la nivelul relațiilor dintre ele și ceilalți membri ai colectivității
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
reiterări succesive, pe ce se cuvine în raport cu ce nu se cuvine ș. a. Or, dintr-o atare perspectivă raportul dintre realizarea estetică și sancțiunea morală cunoaște diferențe de grad și nu de esență. Aceeași atitudine leagă momente estetice și evocări diferite. Moralismul din Ciocoii vechi și noi este expus cu stângăcie din varii perspective (auctonală, naratonală etc), mai mult,parvenitul fiind proiectat, așa cum arătasem în alt context, pe tiparul caracterului, ca un fel de universalie. La fel procedează în fond Mateiu Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
operele scrise în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perspicacității și a inteligenței cu care scriitorul judecă evenimentele din epoca sa. O astfel de atitudine de simpatie față de barbari, într-o perioadă cînd provincia în care trăia Salvian însuși era supusă unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să se înscrie în cadrul politic al epocii, regatul vizigot avînd, în acea vreme, mulți simpatizanți în Gallia. Sigur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să adopte o izolare totală față de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bine istoria Bisericii palestiniene din secolele al V-lea și al VI-lea. Structura biografiilor e simplă, urmînd o ordine cronologică riguroasă, iar la sfîrșit apare de fiecare dată un rezumat, povestirea propriu-zisă evitînd orice exces de retorică și de moralism, atît de prezente pe atunci în hagiografie. în construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, știe să găsească registrul potrivit fiecărui personaj. Lectura acestor povestiri este și astăzi agreabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Political Traditions and Contemporary Problems, University Press of America, Washington, DC, 1982. Thompson, Kenneth W., Diplomacy and Values, University Press of America, Washington, DC, 1984. Thompson, Kenneth W., Ethics in Foreign Policy, Transaction Books, Rutgers, NJ, 1984. Thompson, Kenneth W., Moralism and Morality, University Press of America, Washington, DC, 1984. Thompson, Kenneth W., Traditions and Values, University Press of America, Washington, DC, 1984. Weldon, T.D., States and Morals, McGraw-Hill, New York, 1947. Vezi și cărțile lui Carr, Morgenthau și Thompson menționate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se va inspira Lukács cu realismul său critic și estetica marxistă). Contestând cu hotărâre idealul artei ca scop în sine (Razrujenie estetiki, 1865: Distrugerea esteticii), Pisarev a dus nihilismul la consecințele sale extreme lăsând deoparte orice rămășiță de antropologism sau moralism și a acceptat în sens pozitiv apelativul de "nihilist" popularizat de Turgheniev (Bazarov, 1862). Dar adevăratul creier al nihiliștilor din anii șaizeci a fost Nikolai G. Cernâșevski, specialist în economie și promotor al unui materialism riguros. Romanul său de agitație
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asumarea inovației morale și a riscurilor pe care această inovare le presupune. Aceasta nu Înseamnă nicidecum negarea legii morale - “A fi În - afara - legii ... este același lucru cu a fi În - afara - ființei”ci accesul responsabilității morale spre un “supra- moralism”ce vizează asumarea creatoare a urgenței schimbării legii. Responsabilitatea este un mod esențial „o operație prin care eul uman se face obligat de a acționa”- Înainte chiar de a fi constrâns de necesitate. Raportată la obligativitatea de a acționa, responsabilitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
universul rural, a căror evocare este, în general, lipsită de exaltări și deformări idilice. Scrierile dedicate satului bănățean dezvoltă conflicte politice (Românii din Potlogi), naționale (Părintele Vichentie) sau între generații (Casa cu obloane verzi) și sunt străbătute de un evident moralism. Nuvelele istorice (Rada, La Podul Înalt, Pace, Moartea hotnogului ș.a.) și îndeosebi romanele cu această tematică, Din vremuri de mărire (1910), Fata vornicului Oană (1929; Premiul Societății Scriitorilor), evocă exclusiv Moldova sub Ștefan cel Mare, predilecție profund semnificativă pentru un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]