223 matches
-
când președintele Bush a folosit termenul "axa răului" cu privire la Irak, Iran și Coreea de Nord, afirmațiile sale au fost bine primite pe plan local, pe când străinii s-au revoltat împotriva felului în care Bush aducea laolaltă situații diplomatice distincte, sub o etichetă moralistă. În mod similar, după evenimentele de pe 11 septembrie, dacă declarația de război împotriva terorismului a dus la mobilizarea sprijinului public și din partea Congresului, mulți străini au considerat că Statele Unite au făcut mai dificilă acțiunea de colaborare împotriva terorismului atunci când au
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
săi, structurând-o ca instrument al terorii* sale. în zonele pe care le controlează la începutul anilor 1930, el preferă munca silnică; apoi, în perioada Yan'an reeducarea - un amestec de spălare a creierului și de presiune disciplinară cu pretenții moraliste. începând din 1949, arhipelagul concentraționar chinez ia ființă din coincidența a două necesități - a izola undeva masele de prizonieri naționaliști (soldați și funcționari și a-i pune la muncă forțată - și dintr-un model: arhipelagul Gulag* sovietic. După o scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fapt un roman de mici proporții despre deriva morală a unei familii, silită să adăpostească un fiu de ofițer SS, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Compromisul, cinismul atitudinilor de fațadă e sancționat apăsat. În ciuda scriiturii consistente, lecția moralistă sună totuși strident. SCRIERI: Familia Calaff, București, 1956; Stendhal (Henry Beyle), București, 1957; O plimbare la Băneasa, București, 1962; Vârsta de bronz, București, 1969; Duminică frumoasă de primăvară, București, 1971. Traduceri: Stefan Żeromski, Doctorul Judym, pref. Olga Zaicik, București, 1958
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
incoerentă în cercul socialului, liberă, gravă, încărcată de sens în spațiul naturii. Și când fixează aspecte ale timpului, A. descoperă și evidențiază în întâmplare măsura generalului omenesc. Tabletele (o parte strânse în volumul Bilete de papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir Jankélévich). Ca și Pascal, își îndreaptă observația necruțătoare asupra erorii comune, dinamitând cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
mai ales în privința unui aspect al operei sale: într-adevăr, scriitorul își pune problema barbarilor și a răului pe care îl aduc cu ei adoptând o poziție nouă și interesantă, chiar dacă soluția lui (se poate observa) are o amprentă pur moralistă și etică. Salvian pornește de la observația, insolită pentru un creștin și în totală contradicție cu tezele lui Horosius de pildă, că romanii fuseseră puternici pe vremea când erau păgâni, în timp ce decăderea lor venise o dată cu credința creștină. Explicația pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
forțe diferite de care nu sînt conștiente totdeauna și pe care nu au puteri suficiente să le remodeleze. Forma de viață numită societate civilă aparține Vestului individualist-liberal: restul lumii nu poate cunoaște sau trăi nimic asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
imaginație iubirile tale se consumă în maniera cea mai clasică. Trăsătură definitorie: ingeniozitatea. Ulmul. Nu există nimic studiat în înfățișarea ta, totul e natural. Reprezinți o permanentă provocare pentru cei ce vor să îți intre-n grații. Trăsătură definitorie: ești moralistă. Scorușul. Ai simțul măsurii, ești dușmanul declarat al excentricităților gratuite. Nu revii asupra hotărârilor luate atunci când ești rănită de persoana iubită. Trăsătură definitorie: sensibilitatea. Plopul. Poți dovedi uneori un dezvoltat simț practic, dar, atenție, să nu cazi în păcatul lăcomiei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
idilice a originalului, acum câștigul de cauză îl are Aghiuță, acest personaj privilegiat care, cum se va vedea, face una din cele mai spectaculoase cariere în proza fantastică a lui Caragiale. Realizate și ele în scopul obținerii de efecte direct moraliste, alte trei narațiuni scurte caragialiene: Poveste, Lungul nasului și Făt Frumos cu Moț-în-Frunte, atât sub raport strict tematic, cât și în legătură cu modul în care specia basmului răspunde necesității de transpunere epică a preceptului etic, vădesc, totuși, o seamă de trăsături
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trei obiecte răspund ,,comenzilor’’ ce li se adresează, săvârșind minune după minune. Subintitulată și ,,basm oriental’’, opera Lungul nasului valorifică resursele magiei populare într un context narativ la fel de caracteristic tocmai prin autenticitatea lui realist nuvelistică. Doar că aproape imperceptibila disimulare moralistă a subtextului din Poveste face acum loc unei perspective comice de un grotesc deschis. Cunoscuta practică vrăjitorească a transformării prin blestem a ființei umane întrun anumit animal constituie elementul de subminare a planului ,,nuvelistic’’ de către fantastic. De data aceasta, dorința
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
își pune mintea să fie rea, ea reușește întotdeauna mai bine decât bărbatul. 2.4.3. La hanul lui Mânjoală Dacă în Kir Ianulea structurile ,,basmului nuvelistic’’ își mai conservă încă prezența, fiind solicitate a potența din unghi ezoteric-fantastic paradigma moralistă a ,,poveștii’’ de viață, în schimb, atunci când este vorba de tripticul În vreme de război, La conac și La hanul lui Mânjoală perspectiva eminamente realistă asupra faptelor de viață este dominantă. Îndepărtarea de schema magic-folclorică atinge, acum, gradul maxim. Fiecare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
facă "artă adevărată", "fie ea tradiționalistă, fie dacă voiți s'o numiți artă nouă sau modernistă". Ideile afirmate nu sunt nici ele noi, dar reprezintă o luare de poziție față de presiunile exercitate asupra literaturii de diversele tendințe ("politice, sociale, pedagogice, moraliste sau oricum s'ar numi și oricât de nobile ar fi"). Se susțin ideile maioresciene: arta trebuie să exprime frumosul, arta este morală prin ea însăși. Raul Teodorescu este prudent și atunci când prezintă revista Albatros, precizând că nu toate creațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Rebreanu. Momentul 1937 se prezintă, în cea de-a a doua versiune a Istoriei literaturii române contemporane, ca unul de bilanț triumfal pentru m., ale cărui valori „bine stabilite și necontestate” de critica estetică (în dispută cu cea culturală și moralistă) sunt expuse ca „îndreptar literar al generației actuale”, înregistrând și nume afirmate în deceniul al patrulea, ca Emanoil Bucuța, Dinu Nicodin, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Anton Holban, Octav Șuluțiu, M. Blecher, Henriette Yvonne Stahl, Dan Petrașincu. Cartea reaccentuează, în condițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
spiritul sud-est european, Editura Minerva, București, 1976, p. 87: "Fără a fi totală, antropomorfizarea prin acțiune a Inorogului și a celorlalte lighioane nu înseamnă abandonarea, de către Cantemir, a platformei creștin-otodoxe." 7 Cel mai bun studiu asupra rolului sentențiilor și detentei moraliste a alegoriei cantemiriene este cel al lui Eugen Simion, Cantemir, moralistul, în vol. Dimitrie Cantemir. Sesiune de comunicări științifice: București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de Academia Română, Secția de Filologie și Literatură, Fundația Națională pentru Știință și Artă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
spiritul sud-est european, Editura Minerva, București, 1976, p. 87: "Fără a fi totală, antropomorfizarea prin acțiune a Inorogului și a celorlalte lighioane nu înseamnă abandonarea, de către Cantemir, a platformei creștin-otodoxe." 283 Cel mai bun studiu asupra rolului sentențiilor și detentei moraliste a alegoriei cantemiriene este cel al lui Eugen Simion, Cantemir, moralistul, în vol. Dimitrie Cantemir. Sesiune de comunicări științifice: București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de Academia Română, Secția de Filologie și Literatură, Fundația Națională pentru Știință și Artă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
secolului al XIX-lea, sau în vremea revoluției spaniole - perioade pe care le-am studiat în mod special - motivul unei asemenea atitudini ținea mult de încetineala evoluției mentalităților, în ciuda pozițiilor de principiu mai degrabă progresiste adoptate în rezoluțiile oficiale. Tonalitatea moralistă a dezbaterilor din mișcarea muncitorească a pus în evidență de nenumărate ori nu numai conservatismul dominant cu privire la locul ce le revine femeilor în familie, ci și pregnanța prejudecăților în tot ceea ce are legătură cu viața privată, și în special cu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Zola, Au Bonheur des Dames, p.260-261]. "Îl professait que la femme est sans force contre la réclame, qu'elle finit fatalement par aller au bruit. Du reste, îl lui tendait des pièges plus savants, îl l'analysait en grand moraliste. Ainsi, îl avait découvert qu'elle ne résistait pas au bon marché, qu'elle achetait sans besoin, quand elle croyait conclure une affaire avantageuse" [ibidem, p.261]. "Mais, dès la porte, ces dames étaient perdues. Elles tournèrent à gauche; et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o sută de centre răspândite În toată lumea. Primul sau președinte, John Galsworthy (1867-1933) este mult mai cunoscut decât fondatoarea să, Catharine Amy Dawson Scott (1865-1935), marcându-i modul de organizare În prima sa perioadă de existență. Romancier al carui cronică moralista a mării burghezii britanice a fost Însoțită de acțiuni umanitare, Galsworthy i-a avut ca succesori antebelici pe H.G. Wells și Jules Romains. Împărțirea funcțiilor de conducere Între scriitorii francezi și englezi (poate fi amintit de asemenea numele lui Romain
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
delta lui de vise...” Admirabilul poem recapitulativ Copilul meu, să nu mă cauți, capodopera sa, e o variantă din perspectivă feminină la De-a v-ați ascuns... de Tudor Arghezi. Sinteză, altfel spus, a disponibilităților afective și expresive ale unei moraliste patetice. Există dorința de perenitate a frumuseții și binelui, de nonacceptare a părții de umbră a lumii. A afirma cu putere și credință principiile în care crezi înseamnă o posibilitate de a te opune răului. Nebănuindu-și destinul și asumându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
e joc, deci este înscris în legi și coduri severe. De aici perfecta democrație a textelor pe care le scrie: totală democrație a subiectelor, a sentimentelor, confesiunilor ce anulează deosebirile teoretice dintre genuri, dintre gazetărie și roman, poezie și reflecție moralistă, dintre cronica de film, cronica turfului și existențialism. „Libertatea noastră de litere”, spune ahtiatul limbajului ca palimpsest: „Într-o lume în care toate seriozitățile supreme sunt încremenite fie în arme, fie în porunci, fie în concepte - dovadă că de atâtea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
vechilor texte cărturărești este morala. Le și spuneam studenților că noi suntem mari moraliști, fără să fim un popor foarte moral. Studenții gustau jocurile acestea... În orice caz, demonstram că întreaga literatură română, nu doar cea veche, este o literatură moralistă. Această caracteristică este exact ceea ce l-a supărat la un moment dat pe Eugen Lovinescu, care a și sancționat această trăsătură a literaturii noastre, care nu ar fi trebuit să fie unica dar, iată, din păcate, așa a fost. E.M.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stilul folcloric, dar nu abandonează filonul satirei sociale, politice ori de moravuri. Histrionismul funciar al autorului (primul poem amenință că „L. Perța” se va „implementa” în întreaga țară) înscrie întotdeauna o notă de autoironie, de umor bonom, care camuflează fibra moralistă în ludicul până la urmă gratuit. Multe rondeluri sunt portrete șarjate ale unor noi tipuri și vicii umane: managerul, „omul de bine”, sponsorul, șomerul, securistul, „șeful cel nou”. Altele se dedică obiectelor ori evenimentelor vieții obișnuite: Rondelul caloriferului, Rondelul genții diplomat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
despre trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
cel vechi” (Luca 5, 39). Conferințele au reprezentat pentru foarte mulți oameni, indiferent de vârstă, primul lor contact cu învățătura ascetică și duhovnicească a Părinților Bisericii. Prin ele, oamenii s-au apropiat de un orizont de meditație diferit de predicile moraliste și lozincarde cu care erau obișnuiți în fiecare duminică în parohia de cartier. Importanți părinți duhovnicești ai României - de la Constantin Galeriu ori Sofian Boghiu până la Arsenie Papacioc, Rafail Noica sau Teofil Părăianu - au putut vorbi unor săli neîncăpătoare. Zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pe scurt, realitatea răului nu mai poate fi integrată la nivel speculativ. Meditația asupra regimului ontologic al vinei individuale sau colective nu mai rezistă. Când se vede clătinat din temelii, sistemul de valori occidentale fandează cu tot mai abstractă retorică moralistă. Transpare la fiecare pas incapacitatea de a asuma până la capăt povara perplexității în tot ceea ce reprezintă confruntarea naturii iraționale a răului. De aici derivă frenezia îngustă a autoculpabilizării. Aflată sub atac, gândirea vrăjită de perfecțiunile geometrice ale ingineriei sociale nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în care exista păcatul, cât și un „nou început spiritual, adică acela al convertirii și al efortului de conformare cu Cristos”. Prin această structură de celebrare propusă de Ritualul Penitenței, Biserica vrea să facă trecerea de la o celebrare pur juridică, moralistă, intimistică a sacramentului reconcilierii, așa cum era în trecut, la o celebrare mai evanghelică și mai eclezială, promovând totodată și un itinerariu mai accesibil de convertire. Structura propusă de Ritualul Penitenței trebuie menținută cu fidelitate de către confesor și penitent. Însă, dacă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]