117 matches
-
frățească pe care fariseul s-ar fi cuvenit să le Îndeplinească față de oaspete. În final, Isus Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sinagogi și prin colțurile ulițelor, stînd în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor”. Acasă, în colțul meu, e altceva. Însă și aci evit spectacolul, în fața lui Dumnezeu stau singur. Nu-i trag pe ceilalți după mine, nu-i moralizez. Desigur, îmi plac scenele din filmele englezești în care capul familiei e și un fel de preot: spune rugăciunea cu voce tare și ceilalți îl ascultă cu ochii închiși. În spațiul meu domestic n-a fost loc niciodată însă pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa parcimonie de-o parte și denunță virulent, anticipează pedepse, moralizează și comentează în duh „învățător” abaterile. Cu totul izbutită se înfățișează „nuvela” ce descrie „visul de mărire” al lui Constantin Bălăceanu, fantastul hrănitor de „vânturi” și „nebunii”. „Clipa” ce se scurge între ascensiune și prăbușire este disecată cu incontestabil meșteșug
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
la sensibilitatea culturii care le-a dat cetățenia. Că un popor se identifică prin istorie, dar se recomandă prin cultură. Dacă te îndepărtezi de cultura ta "natală", nu mai știi cum să te prezinți, te bîlbîi, devii un frustrat. Nu moralizez pe nimeni, poetul nu poate să-și dreseze, totuși, cititorii cu biciul. Deși ar fi o soluție. A.B.Îmi place să îi întreb mereu pe interlocutorii mei (primesc răspunsuri incredibile) ce înseamnă Poezia... Pentru dvs. ce înseamnă Poezia? Poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar mai e mult până a se constata o „ordine” măcar la suprafață. Facem înconjurul Ermitajului. Chioșcuri de suvenire și birouri de turism. O femeie se leagă de noi, reproșându-ne, în engleză, că nu vrem să cumpărăm nimic. Ne moralizează, ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum arată orașul ăsta, că e vizitat de niște zgârciți ca voi!?”. Nu mai rezist și îi spun în rusă: Otstani! („Lasă-ne!“). Rămâne cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi mai îndulcește impresiile... VASILE GÂRNEȚ: O întâlnire a scriitorilor din Trenul Literaturii cu „activul cultural” din Minsk are loc într-o sală imensă, unde Lukașenko organizează întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora le trasează sarcini și obiective de activitate. Aceștia, evident, pleacă rușinați capul și iau notițe... Întâlnirea demarează plicticos: vorbește cineva din conducerea orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spune Ciogolea-spătariul”. Costin își urmărește personajele. Vrea să vadă cum le cuprinde neliniștea, teama, spaima („Se apăra serdariul de toate acelea, ce, ca un vinonat într-acéle sfaturi să apăra slabŭ”, era un neperformant într-ale persuaziunii), face pe judecătorul și moralizează („Iară osânda trage la plată...”). în rest „interogatorii”, „confruntări” - jocuri aproape gratuite, declanșate de un anchetator sadic și ineficient (inabil în astfel de situații - pare a spune versatul Iordache Cantacuzino aflând sentință: „Și dacă l-am deșteptat, îndată au dzis
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
descendente), „vedeniile” și „visele” (gen bine dezvoltat în mediul călugărilor). Aceste texte apocrife - unele de veche tradiție: voiajurile extramundane - preluate de literatura creștină, având o antichitate considerabilă, îi furnizau cititorului informații și-i satisfăceau nevoia de narație 513 (neîncetând să moralizeze, căci acest tip de scriere de evaziune a avut întotdeauna niște valențe compensatorii care au acționat și la nivel estetic, și la nivelul constructelor imaginarului). în Cuvântul de îmblare pre la munci, text vechi în literatura noastră (tălmăcit din slavă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflându-se acolo, erau nevoiți s-o părăsească), vandalizând și provocând pustiirea (Cantacuzinii vor fugi în Transilvania) și spaima (logofeteasa Elena, soția lui Stroe Leuurdeanul, își scria, la Brașov, testamentul la 28 iunie 1655569). Stoica Ludescu se miră, exclamă și moralizează („O, ticăloșii și nebunii! Cum umblară toți rătăciți”, „O, mare ciudă...”, „O, mare minune...”, „O, ce fac nestâmpărat...”), țintuindu-i pe culpabilii care nu le cruțau nici pe femei (între ele și pe văduve) cu așteptata pildă scripturistică: „O, nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
G. Djuvara, la un interval de 25 de ani, periodicul „Atheneul român” (1866-1869). În articolul-program intitulat Ateneul român. Precuvântare, C. Esarcu reamintea cititorilor revista predecesoare și realizările ei, subliniind faptul că noua publicație ținea, de asemenea, „să instruiască și să moralizeze poporul”, pentru „a crea în țară un curent educativ”, iar în al doilea rând, să ofere publicului operele originale și „transcendente”, intenționând să publice, în acest scop, scriitori cunoscuți, dar și debutanți. Programul schițat conține, comparat cu acela din 1866
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285487_a_286816]
-
că este singurul vinovat că Traian Băsescu a câștigat alegerile în 2009. Pentru Mircea Geoană, recunoștința față de PNL care l-a susținut necondiționat în 2009 în turul doi al alegerilor prezidențiale este cea mai grea povară. Mircea Geoană înainte de a moraliza pe cineva din politică ar trebuie să elibereze imediat vila RA-APPS pe care o ocupă în mod ilegal și imoral", a susținut Puiu Hașotti, sâmbătă, potrivit Mediafax. VEZI și: Geoană, atac dur la PNL: “Ieșiți în ring și măsurați-vă
Senator PNL: Îl acuz public pe Mircea Geoană. Este singurul vinovat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33993_a_35318]
-
decembrie, iar M. Sevastos, în Dimineața, în 19 decembrie. Ca umor negru, tableta lui Sebastian e perfectă. Ca reacție la realitate, reprezintă în mod corect Cuvîntul, cu tot ce însemna acesta: pentru că, în vreme ce Vinea diagnostica "domeniul abuzului", în vreme ce M. Sevastos moraliza pedant cazul, Sebastian își îndreptățește pistolarul să treacă, în numele actualității, la mitralieră. În 9 decembrie 1933, Consiliul de Miniștri a interzis Garda (data era astfel calculată, pentru ca aceasta să nu se poată reînscrie la alegeri sub alt nume). Simultan, poliția
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
ci cu dogma, cu conformismul, delăsarea sau lașitatea în toate formele de manifestare publică'. A doua obiecție ridicată de contemporani a fost ambiguitatea mesajului și a judecăților. Ca și în cazul apolitismului, Judt consideră că tocmai faptul de a nu moraliza pe tema nenorocirii și lipsei de rezistență a oamenilor reprezintă o calitate a romanului. Banalitatea răului de care a vorbit Hannah Arendt este ilustrată perfect în alegoria camusiană de acum cincizeci și cinci de ani. Secolul 21 și Nietzsche Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
PLECÎND DE LA CĂRȚI nu vor fi nici pe departe închinate prezentării în stil jurnalistic a unor cărți recent apărute și cu atît mai puțin criticii literare. Glose mai degrabă morale, aparținînd unui autor care se ferește însă din instinct să moralizeze, ele vor pleca într-adevăr de la cărți pentru a ajunge, aparent, în locurile cele mai îndepărtate - adică la viața cotidiană, la istorie, la artă, la politică etc. Și la morală, bineînțeles. Dar nu vor rămînea în aceste teritorii periculoase, ci
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
sunt inși integri, cu nepătat trecut politic, devotați lui până la sacrificiul vieții. Pe când fusese numai discipolul lui Eugen Barbu trăise, totuși, împrejurarea în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului, al directorului publicației, se intitula Un chelner la Paris și dădea pe față o groază de fapte infamante săvârșite de fugarul Corlaciu, pe când răufăcătoarea în țară - între care furtul
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
tezism. Deși zugrăvește cu maximă precizie viața cotidiană a românilor de la sfârșitul anilor '50 și începutul anilor '60, cu privațiunile materiale, teama permanentă, lipsa de perspective, Gabriela Adameșteanu nu își propune să condamne în mod explicit vechiul regim sau să moralizeze. Este clar că, în edițiile sale succesive romanul a suferit modificări majore și că au apărut detalii despre natura reprobabilă a regimului comunist care nu ar fi putut vedea lumina tiparului în ediția din 1975. Toate acestea (problema deținuților politici
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
de la bun început, opinia călinesciană privitoare la conținutul „moralizator” al prozelor laice ale lui Agârbiceanu. Scriitorul nu pune pe primul plan tendința, ci expunerea problemelor morale, impunându-și o atitudine de obiectivare față de universul epic imaginat. Convingerea persistentă că prozatorul „moralizează” se datorează, probabil, profesiei sale. Or, recursul la text răstoarnă cu ușurință această convingere. Chiar Luncușoara în Păresemi, mult elogiată de Iorga (cu bineștiuta sa lipsă de gust literar), este o asemenea culegere de scene din viața unui preot de
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
regasirea nobleții în relațiile dintre oameni - investind în acest demers un adevărat geniu pedagogic - are parte acum de un asemenea tratament! Intransigenta morală de care face parada autorul cărții nu justifică agresivitatea să. De altfel, însăși preocuparea de a-i moraliza pe semeni are ceva suspect din punct de vedere intelectual. Abia când se judecă pe șine, scufundându-se dostoievskian în propriile sale abisuri sufletești, un moralist devine autentic. Laszlo Alexandru nu face niciodată așa ceva. El îi analizează nemilos exclusiv pe
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
o unitate de timp și spațiu, dar care se transformă treptat într-un vîrtej ce se rostogolește cu viteză spre alte și alte întîmplări care de care mai incredibile. Totul privit cu haz, fără cea mai mica intenție de a moraliza ori justifica. Un umor implicit produs de pățaniile personajelor - ratați simpatici aflați în căutarea banilor cu care să înceapă o viață nouă, cinstită, liniștită. Dar numai liniștea nu și-o vor găsi în aventurile palpitante ce vor urma. "Am dorit
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
întrunit miniștri și că unul a spus una și altul a spus alta! Miniștrii se contrazic de la un an la altul. Un Președinte pe care l-am citit astăzi făcea un elogiu deșănțat liberalismului acum un an și jumătate, astăzi moralizează capitalismul. Nu vom rezolva ceea ce e criză de sistem, și amenințare profundă, prin acest conformism politicos, protocolar față de puterile constituite. Ca și mari probleme - Mediterana, de pildă, axul milenar al civilizației noastre, ridicînd interogații în fața cărora au avansat propuneri luminoase
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
se dezvăluie ca o latură "practică", moralistă a absurdului, într-un stil apropiat de cel al sicității "spirituale" a unor Bertolt Brecht sau Erich Fried. Producției lui Augustin Pop i s-ar potrivi un titlu arghezian: Tratat de morală practică. Moralizînd deopotrivă istoria și oamenii, generalitățile solemne și particularitățile umile ale epocii noastre, poetul îi fixează trăsăturile într-o imagine ce se propune ochiului interior. Ne oferă o reconstrucție sensibilă, deci un documentar sui generis. Dacă există cronici evenimențiale, de ce n-
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
promiscuitate, "la umbra blocurilor-ghetou socialiste", cu frustrări de toate genurile (sociale, financiare, sexuale, afective) care duc la delincvență, violență, crimă. Un film rece, eliptic, cu o cromatică înecată în gri-cenușiu, cu o regie "absentă", care nu pledează, nu polemizează, nu moralizează, ci arată. Nu întâmplător, un astfel de film a fost distins cu Premiul Special al Juriului, al unui juriu prezidat de un cineast care, odinioară, ne-a făcut să vedem... Structura cristalului. De altfel, această imagine a unei adolescențe (mai
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
încuie cele cîteva unelte în magazia din spate, își ia bicicleta și pleacă." Cam asta ar fi motivația exterioară. Că bătrînul simbolizează platitudinea și monotonia vieții însăși, asta e ceva ce doar cititorul trebuie să înțeleagă. Autoarea nu explică, nu moralizează, nu metaforizează, cu o stăpînire și o economie de mare scriitor. Satul e cu totul părăsit, mai sînt doar cîțiva bătrîni (dar ce bătrîni memorabili: printr-o ușă întredeschisă femeia aude cearta unui cuplu în care comunicarea s-a redus
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
ascunde în subtextul considerațiilor morale din Cred: „Dacă privești arta drept creație, trebuie să-i atribui și o valoare etică. Arta ca ușoară jucărie ar fi fost tot atât de incomprehensibilă ca și viața socotită fără rost. Arta n-are menirea să moralizeze pe om, evident, dar poate să-l facă să se bucure că e om și că trăiește, și chiar să-l facă om. Contemplarea vieții pe care o oferă creația poate fi uneori mângâietoare ca o rugăciune...” (v. Opere 15
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
în sus și-n jos, prin casă, trecând dintr-o odaie în alta și făcând o repetiție mentală a dialogului, se simți în imposibilitate de a încerca întrevederea. Nu știa cum să-nceapă și i se părea absurd să-și moralizeze fata. O știa mândră și mai ales foarte sensibilă și G. Călinescu nu găsea argumentul hotărâtor. Să-i impute că se întîlnește noaptea cu un tânăr fără știrea părinților? Dar așa se începe orice dragoste, așa făcuse și el cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]