116 matches
-
colorit, el vede plastic, încercând să facă apoi literatură pe marginea operelor luate în discuție. Sunt presărate din loc în loc și opinii de teorie a literaturii și a artei: în artă predomină „modul de a spune”, arta nu trebuie să moralizeze cu dinadinsul, tendința se cuvine să fie resorbită în materia operei, iar realitatea se cere a fi înfățișată nu ca atare, în nuditatea ei, ci transfigurat. Aportul cert al cărții este însă mai ales documentar, atât prin mărturiile autobiografice, cât
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
din viața zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri, fără virtuți deosebite, dar considerate de autor bune prilejuri de a-i instrui și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea programului inițiat de Spiru Haret, cu intenția precisă de a reforma viața satului. Elaborează trilogia Patriotism, cuprinzând romanele Străin în țara lui... (1900), Tribunul poporului... (1903) și Măria sa, Ogorul (1907
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
El nu pare să fi ales vreodată între a merge în întâmpinarea Învățătorului și a sta acasă. O ia pur și simplu la goană. Zaheu se simte chemat de Iisus în nume propriu. Când îl vede pe vameș, Hristos nu moralizează, nu face reproșuri, nu dă lecții despre ce înseamnă o ținută morală impecabilă. Domnul merge direct la inima omului. Zaheu pare să știe că întreaga lume nu-i poate da ceea ce primește de la Hristos. Bucuria de a-L însoți pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
G. Djuvara, la un interval de 25 de ani, periodicul „Atheneul român” (1866-1869). În articolul-program intitulat Ateneul român. Precuvântare, C. Esarcu reamintea cititorilor revista predecesoare și realizările ei, subliniind faptul că noua publicație ținea, de asemenea, „să instruiască și să moralizeze poporul”, pentru „a crea în țară un curent educativ”, iar în al doilea rând, să ofere publicului operele originale și „transcendente”, intenționând să publice, în acest scop, scriitori cunoscuți, dar și debutanți. Programul schițat conține, comparat cu acela din 1866
ATENEUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285487_a_286816]
-
frățească pe care fariseul s-ar fi cuvenit să le Îndeplinească față de oaspete. În final, Isus Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
evidente și în poeziile din volumul de maturitate Zbuciumul Ardealului, care izbutesc totuși pe alocuri să transpună, în registru epic, experiența tragică a războiului. Dacă încercările dramatice ale lui B. nu-și propun decât să antreneze interpreți începători și să moralizeze un public încă nedeprins cu teatrul, în schimb, cele câteva proze vădesc reale însușiri de povestitor. Acestea, de altfel, dau valoare și publicisticii lui B. de după 1919, situată în mare parte la granița dintre istoriografie și memorialistică. Episoadele istoriei ardelenești
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
cu orișicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și mai puțină jertfă deșartelor frumuseți pământești... Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă, lămurește și simbolizează surprinzător toată simțirea și toată literatura mea." Dacă e așa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sunt decât o umbră, Nemo, și nu o prezență camuflată sau vocea tainică a vreunuia dintre personajele principale. Eu sunt un observator, un cercetător al firii omenești, un moralist, un om, și, ici-colo, o să-mi îngădui luxul discret de a moraliza. Va fi necesar să vorbesc mult despre orașul nostru și pentru că aș prefera, din rațiuni ușor de înțeles, să nu-i dezvălui numele adevărat, o să-l botez, după mine, „Orașul lui N“ sau, hai să-i spunem „Ennistone“. Ennistone e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca să-i caut o slujbă, un locușor unde să fie uitată. „Lucrezi acum la Uniune. N-aș putea fi și eu acolo ceva pe undeva? Pot face traduceri simultane, secretariat, corectură, fac orice, absolut orice...“ Am început atunci s-o moralizez prostește: „Vezi, Irina? Ți-am spus de la-nceput că ai făcut o tâmpenie? Uită-te-acum la tine. Ce s-a ales din talentul tău, din tot ce ai fi vrut odată să faci?“ Mă așteptam să lase bărbia în piept și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de rol, problematizarea, dezbaterea În grupuri și perechi, sunt cele mai eficiente pe această linie: elevii trebuie deprinși să respecte regulile de comunicare și muncă În grup: nimeni nu monopolizează discuția; fiecare părere trebuie ascultată; nimeni nu este criticat și moralizat; toate Întrebările au rostul lor; nimeni nu este etichetat și judecat; nimeni nu este obligat să participe activ sau să Își exprime punctul de vedere; nimeni nu este blamat. Dezvoltarea personală ne oferă o scenă sigură pe care putem face
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
în sus și-n jos, prin casă, trecând dintr-o odaie în alta și făcând o repetiție mentală a dialogului, se simți în imposibilitate de a încerca întrevederea. Nu știa cum să-nceapă și i se părea absurd să-și moralizeze fata. O știa mândră și mai ales foarte sensibilă și G. Călinescu nu găsea argumentul hotărâtor. Să-i impute că se întîlnește noaptea cu un tânăr fără știrea părinților? Dar așa se începe orice dragoste, așa făcuse și el cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erotic obsedat, care voia să treacă la fapte, să smulgă. Ioanide nu avea vreme pentru astfel de aventuri. Ce mai tată era el! Pe de o parte se scandaliza de purtările Pichii și voia s-o citeze spre a o moraliza, și el însuși aici, la câțiva pași de Elvira, ședea de vorbă cu Sultana. Aducîndu-și aminte de Tudorel, arhitectul ieși repede din odaie și trecu în birou, unde băiatul îl aștepta, întîmpinîndu-l, i se păru, cu o imperceptibilă ironie. Tudorel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care are stație la Eleusis, urcă o bătrână. Nu are bani pentru bilet și șoferul o dă jos. Mașina nu mai pornește. Ceilalți călători se hotărăsc să-i ia bilet: bătrâna se urcă, mașina pornește, toată lumea e consternată, baba îi moralizează și dispare. Faptul cu mașina care s-a oprit și celelalte e real, a făcut vâlvă în 1940, a fost și relatat în ziarele din Atena. Or, simți că Eliade, preluîndu-l, și crede în el. Ei bine, nu merge să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
edificatio înfăptuite de el? Seara debutează astfel cu această întrebare. "Rău este, ne răspunde Noica, să-ți propui să edifici. În orice speculație reușită, etosul se naște de la sine, ca efect secundar. Nu trebuie deci să-l vezi direct, să moralizezi, să predici. Când îl practici ca virtuozitate goală, eticul se răzbună, și de trei ori în viață când am făcut această greșeală, am plătit. Prima oară am făcut-o în liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar în același
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și beneficiilor, uneori defăimată în Franța pentru "utilitarismul" și încrâncenarea ei normativă. Dar oare trebuie să ne șocheze dorința de a ști când e vorba de investirea fondurilor publice într-un mod eficient? Trebuie să ne șocheze voința de a moraliza o "piață" a programelor unde prosperă șarlatanii, rețetele miraculoase și deturnările de fonduri publice? Ce merge, ce nu merge, ce este promițător Pe baza trecerii complete în revistă a literaturii științifice, reluând în mod riguros rezultatele publicate, mai multe sinteze
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
crească nebănuit de mult eficiența motorului omenesc care este așa de sub semnul întrebării, că omul gata pornit se găsește automat în propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale oilor cele ciuruite
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
revigorată, ca și a unui dușman în propria casă. 3.2.5. Maxim, episcop de Torino Primul scriitor bisericesc, care a mers pe urmele doctrinei lui Augustin a fost Sfântul Maxim (370-420), primul episcop din Torino, care era preocupat să moralizeze viața militarului fără a-i condamna meseria, considerând că: Nu este păcat să fii soldat, ci să prazi ca soldat; i-a urmat ca scriitor papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462), episcop de Narbona, în Gallia, care definea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un laburist, vorbind despre noile frontiere ale țării, desemna limitele ei anterioare ca "granițele Auschwitz-ului", asociind astfel conflictul israeliano-palestinian cu moștenirea genocidului. Venit la putere în 1977, Menahem Begin a știut apoi să folosească recurent această retorică, căutând astfel să moralizeze cucerirea, el fiind cel care a făcut din "Israel moștenitorul victimelor Shoah-ului"4. Acest discurs a alimentat temeri apocaliptice. În 1992, prim-ministrul Yitzhak Shamir afirma că orice negociere teritorială cu palestinienii ar fi sinucigașă, deoarece frontierele dinainte de 1967 nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
judecate de un „juriu de arbitri”. Se urmărea ca elevii „să-și facă dreptate prin ei înșiși”. Autorul acestui proiect, profesorul M.I. Ionescu, se întreba: „Oare această judecată făcută de elevi prin ei înșiși nu prețuiește, nu edifică și nu moralizează mai mult decât una făcută direct de profesor?” (Buletinul..., 1/1922, p. 110). Elevii „învățau” cerințele vieții comunitare, stilul cooperării, respectul de sine și de alții, făceau un antrenament pentru viața de adult. Exercițiul „autocârmuirii” clasei, „justa apreciere a valorii
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
În ultimele volume (1960-1974), poetul se confesează la modul romantic, speculativ și reflexiv, tot mai antrenat într-o mare dezbatere în care își ia ca martor propria conștiință sau dialoghează cu un personaj imaginar. Poetul apare într-o ipostază etică, moralizează didactic și reușește să revele doar cu intermitențe semnificația majoră, supra-istorică a momentului, sau nevoia de expansiune a eului spre origini, spre marea tradiție, poarta de intrare în universul spiritual al poporului, în conștiința lui. Vor rămâne în poezie dârzenia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
conflict cu noul regim și au plătit, de cele mai multe ori scump, prețul convingerilor lor. Și pentru Ovidiu trebuiau să se aștepte la un asemenea sfârșit. Activitatea lui poetică de la începuturi era în contrast evident cu legislația augustană, care tindea să moralizeze societatea. Ovidiu ar fi vrut ca o asemenea moralizare să provină din forța interioară a fiecărui individ, fără constrângerea exterioară a legii... Dar, între timp, el însuși recunoștea că nu-și poate stăpâni propriile pasiuni... Atunci? Ovidiu tindea să încadreze
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]