329 matches
-
parcimonie și sobrietate sentimentele, poeta nu și le poate reprimă în totalitate, încât uneori acestea o fac vulnerabilă tradând-o că în versurile din „Scrisoare neexpediată mamei”: „ Mama, sunt bolnavă de iubire/și boală asta-i moștenita de la tine/ e-un morb ce nu-și găsește vindecare/ Îl port în suflet, îl simt din născare..”. În fapt, dictatură ca metaforă a Elenei Armenescu se dezvăluie treptat într-o corola de lumini ce poate fi primită că dar numai printr-o lectură integrală
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
au încurajat anti- și contra-cultura prin "noile creații" încărcate de vulgaritate, argumente șchioape ori demagogice. S-a extins aberant "cultul dreptului și al economiei", însoțit de practicile procurării ilicite de diplome universitare, fără abilități efective. Căci, în fapte acționează devastator morbul înșelăciunilor, al furturilor cu acte în regulă. Așa s-a înlocuit și "vidul de putere" cu vidul de minte normală și de interese pentru țară și pentru muritorii care se sufocă. De aici, preponderența regreselor față de puținele realizări. Dezindustrializarea și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au transformat în laitmotiv postmodern, întărit de "marxism-leninism"-ul estic din secolul trecut, propoziția lui Meslier despre "moartea lui Dumnezeu". Această propoziție scrisă este din când în când exprimată cu dârele "inedite" de grafitti după căderea amintitei Cortine de Fier. Morbul scepticismului continuă să acționeze stânjenitor, fiind bine întreținut de unele seriale de știință popularizată prin TV, de noii sataniști etc. Negarea sacrului, în general, a celui tradițional-religios, prin credința în Dumnezeu, a produs una din suferințele spirituale mereu accentuate, din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
el i-a categorisit pe colhoznici drept cei mai fericiți oameni de pe Pământ, i-a reforjat în imaginația sa pe sclavi în entuziaști și i-a pedepsit aspru pe cei ce s-au îndoit. în Cavalerul Stelei de Aur zace morbul hidos al delațiunii; smulgând din rădăcini "lipsurile" autorităților raionale, ia apoi puterea în mâinile sale. Tot atât de hotărât e cavalerul și în aprecierea lumii burgheze. în săraca, nefericita Polonie - după expresia autorului -, o tânără țărancă nu s-a putut da jos
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
acel aer tăios care face dintrun autor o voce de luat în seamă. E genul de eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Fiindcă ele au avut "urmări funeste" și lezează interesele noastre morale. Sub nici un chip Eminescu nu poate fi acceptat ca model, "buricat" acolo, în vârf scrie apăsat Grama prin "spiritul de clică". În fine, chestiunea lui Eminescu nu putea cocoli "morbul mental", starea sanitară a poetului și, desigur, "alarmul foilor", canonicul fiind îngrijorat de orgiile periculosului cult; o ceată de oameni ar fi pus la cale "comedia" și tinerimea de atunci, amețită, sedusă, hipnotizată ar fi căzut pradă "infecției". Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mă port ca un cardinal renascentist în condițiile moderne existente. După ce m-am străduit să trăiesc conform minunatului standard, a urmat oboseală, speranță redusă, plictis. M-a copleșit o plictiseală cumplită. Îi vedeam pe alții suferind și ei de același morb, mulți dintre ei negând de altfel faptul că există așa ceva. Și în cele din urmă m-am hotărât să fac din plictiseală obiectul meu de studiu. Să mă apuc de studierea lui. Să devin autoritate mondială pe acest subiect. March
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prin veselie și oameni. Atmosfera de amurg e potrivită minunat momentului lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței, un loc fără miez. În România, situația era, evident, alta. Dincolo de livrescul lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ionescu (o face zilnic) să mă întrebe ce mai fac: Nu știu ce mai caut pe lumea asta», i-am răspuns. «Nici eu», a fost replica lui” (19 februarie 1985 Ă 421). Complementar înțelepciunii, adică unei lucidități care atacă orice gest cu morbul neputinței, acest sentiment al inutilității, deopotrivă ca șansă și ca eșuare: „Citesc mult, dar asta nu înseamnă că lucrez. A lucra înseamnă a scrie. Or, eu scriu puțin, aproape deloc. La ce bun să sporești numărul cărților? Ca să spui ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-și întrerupă studiile sistematice, începând o lungă peregrinare pe la diferiți stăpâni în Cluj, apoi în București, unde locuiește o vreme la un azil de noapte, atingând probabil treapta cea mai de jos și mai dramatică într-o tinerețe subminată de morbul vagabondajului. După câteva încercări de calificare profesională, urmează cursurile Academiei de Artă Dramatică din Cluj. În 1931 îi apare aici primul volum de versuri, Inventar rural, și e angajat ca secretar de redacție la „Societatea de mâine”. Mai târziu va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
și cartea și articolele, dar am rămas la părerea mea. Gide și, la enormă distanță ca valoare, dar depășindu-l, am impresia, ca influență, Amiel au dat multor grafomani iluzia că pot fi „cazuri interesante”, că tot scormonindu-și bizareriile, morburile și „trăirile”, reale sau închipuite, au o așa-numită „viață interioară” și fac, dragă Doamne, „introspecție”. Acuitate, subtilitate, „scalpel pătrunzător” și așa mai departe: mofturi! Eugenio D’Ors vorbea odată de „mitul lugubru al vieții interioare”; de asemenea, la noi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un elev sârguincios. Promovează examenul de bacalaureat cu o notă mare, după care pleacă la Paris pentru a studia medicina. În 1928, după numai un an de stat în capitala Franței, se îmbolnăvește de tuberculoză osoasă localizată la coloana vertebrală, Morbul lui Pott. În literatura universală, mai ales în cea victoriană, artistul tuberculos era un ,,loc comun". Tuberculoza, nu numai cea osoasă, a ucis, anual, în epoca menționată, 1% din populația engleză 3. În Jane Eyre, celebrul roman al lui Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
constant în toate cele trei romane ale sale, trădează și o altă posibilă latură, în afara motivației estetice pe care o are scriitorul. Tratat inițial de reumatism, în sanatoriul din Techirghiol, moment surprins și în romanul Inimi cicatrizate, Așa se cheamă Morbul lui Pott... tuberculoză osoasă, la vertebre... Vă trebuie odihnă, hrană bună... mai ales liniște... la Berck, de pildă, pe malul oceanului, într-un sanatoriu de acolo... Curios lucru sanatoriu pe care îl pronunțase medicul aduse deodată în Emanuel o amintire
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la distanță de un secol (1848). În La cules de vipere (1978) se mișcă o lume ruptă brusc și brutal de toate tradițiile ei, de toate cutumele de clasă și de familie. O lume automatizată și bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol și tragic, la limita dintre patetic și absurd. Vin americanii... destin amânat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
corpus atât de important și întregitor, totodată, din creația eminesciană cum este proza jurnalistică un teren minat care a suscitat interpretări abuzive, futile, tendențioase sau, pur și simplu, abordări de suprafață, pe orizontală, iar nu o disecție profundă, aseptizată de morbul decontextualizării. Este salutar un atare efort cel puțin din două motive: mai întâi, reprezintă o voce autorizată (prin forța imbatabilă a demonstrației), ca o contrapondere la puseele de ignoranță și pseudopretențiile exegetice ale celor care au redus publicistica eminesciană la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
definitiv vechii algoritmi ai rezolvării. Cât despre Picasso, cred că nu se străduia cine știe ce să rezolve problemele partenerelor sale, ci să le dea profunzime și relevanță artistică. − Of, ce pretenții derezonabile! Adică nu există probleme mai mari în lume decât morbul funcționalului? Ce facem cu subnutriția, cu boala, cu nedreptatea? Nu trebuie scăpat cât mai curând și mai definitiv de disfuncțiile astea? Fato, dar rău trebuie să te fi dezgustat pe tine vechea-ți slujbă...! − Riguros vorbind, sunt victime ale injustiției
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
peste timp, ci viitorul le-ar fi ieșit în întâmpinare incisiv, prematur și bulversant, precedând și Sfinxul de pe drumul către Teba, și alte forme de monstruozitate înrudite cu el. Mult trudiră femeile cretane până să le scoată meșterilor din oase morbul posesiunii private și nefasta tendință a izolării de comunitate. De fapt, câțiva dintre ei nici nu mai apucară să revadă lumina zilei, iar Dedal preferă să treacă sub tăcere urmele clare de antropofagie remarcate la trecerea prin anumite firide, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sunt purtătoare de semnificații magice. Biciuiți și izbiți, norii se sparg și revarsă apa din ei; descotorosiți de apă și spirite, se prefac În negură, ceață. Fiecare din formele norilor sunt considerate În medicina magică Încărcate de virtuți terapeutice sau morburi patogene declanșate de magicieni sau strigoaice. Mantica reprezintă prezicerea viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele naturale. Tot după anumite semne, „un român știe sigur că va ploua, când: rândunica zboară pe jos, țipă păunul des și ascuțit, (... animalele
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Este fiul Alexandrinei (n. Păltineanu), institutoare, și al lui Vasile Alecsandrescu, actor și publicist. Absolvind, nu fără peripeții, cursurile Liceului „Sf. Sava” din București (ultimele două clase, în particular), tânărul se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și, cum morbul scenei nu-i dă pace, urmează totodată cursuri de actorie la Conservator. Va alege, cu sentimentul cert al vocației, viața de „comediant”. Având prilejul să asiste la repetițiile conduse de Al. Davila sau de Paul Gusty, prinde gust pentru meșteșugul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
30.V.1938, Roman), prozator și poet. Fiu al lui Lazăr Blecher, fabricant de porțelanuri și ceramică, B. a absolvit liceul la Roman, apoi a plecat în Franța pentru a studia medicina. În toamna anului 1928, i se descoperă boala - morbul lui Pott (tuberculoză osoasă) - care avea să-i impună un destin tragic, cu repercusiuni directe asupra activității sale literare. Este internat la Berck-sur-Mer (Franța), unde e încorsetat în ghips. Boala progresează, tratamentele sunt ineficiente, ca și peregrinarea prin alte sanatorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
ar fi venit să mă trezească și să mă anunțe că animalele erau pregătite de plecare. În momentul În care am Început să mă spăl am simțit o durere În zona inghinală, iar presentimentul faptului că m-am contaminat de morbul ciumei Îmi Îngheță sângele În vine; mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi Înfipt un pumnal În inimă. Durerea pe care o resimțeam În regiunea inghinală, febra, dar și anxietatea mea crescură cu repeziciune; cu greu am reușit să fac
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cetate, traversau pret-ul (locul de instrucție a soldaților) și se Îndreptau spre grădina unde Jewahir Singh fusese ars Împreună cu cei doi tovarăși ai săi și cu cinci femei vii; ajunse aici, Își revărsau lacrimile lepădând durerea din inimile lor. Morbul holerei la Lahore, În 1845tc "Morbul holerei la Lahore, În 1845" În anul 1845 holera ajunse În Lahore, după ce mai Înainte trecuse prin Turkestan și Kabul 230. În vremea aceea, Ghulab Singh a fost adus din Jammu - un oraș din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
instrucție a soldaților) și se Îndreptau spre grădina unde Jewahir Singh fusese ars Împreună cu cei doi tovarăși ai săi și cu cinci femei vii; ajunse aici, Își revărsau lacrimile lepădând durerea din inimile lor. Morbul holerei la Lahore, În 1845tc "Morbul holerei la Lahore, În 1845" În anul 1845 holera ajunse În Lahore, după ce mai Înainte trecuse prin Turkestan și Kabul 230. În vremea aceea, Ghulab Singh a fost adus din Jammu - un oraș din munți - În Lahore, ca prizonier, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Urbanitate puțin misterioasă, puțin ireală a unei colonii a celor treziți, pentru care timpul și amintirile abia sunt la Început. De câteva ori, cu o asiduitate ce trebuie recântărită prin precaritatea medicală a epocii, el urmărește expansiunea holerei În versiunile morbului asiatic cu o atare insistență, Încât pare că-i schițează harta. The long-dreaded guest, holera, e rătăcitorul doar cu puțin mai extins În Asia decât sunt În 1869, la Brașov, traseele medicului Honigberger. Traseul lui Honigberger În anii 1834-1836 coincide
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
materialismului (Geschichte des Materialismus, 1866) Friedrich A. Lange se referea cu toate acestea la Unicul ca la o carte "faimoasă", printre cele mai "îndrăznețe și coerente din literatura germană"47. Dar caracterul excentric și marginalizarea lui Stirner au făcut ca morbul anarhico-individualist în acea vreme să fie un fenomen izolat. Stirner a căzut în uitare, ca un autor straniu, iar scrierile sale s-au pierdut. Cel care a inaugurat căutarea de indicii la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost John
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]