749 matches
-
Nimeni, în afară de Maria. Expertiza combinată a gravurilor lui Goya și-a propriei vieți înainte de culcare dăduse un rezultat neașteptat: o spaimă rece, irațională, cu care iubita mea trecea în lumea lui Morfeu. Nu părea chiar același lucru cu lumea lui Morfem (care bântuia pe vremuri la orele de fonetică), dar rezultatul se dovedea la fel de teribil. Somnul Mariei era populat de coșmaruri pline de griji și responsabilități: despărțiri, accidente, mutilări, invazii de molii sau păienjeni - toate apărute, desigur, din vina sau imprudența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În acest domeniu, monitorizările au confirmat multe tendințe vechi, manifestate în continuare în româna vorbită, în ciuda constrângerilor normei (mai ales pe cele produse de regularizarea morfologică și de atracția între paradigmele flexionare); de asemenea, au confirmat oscilațiile din zona unor morfeme concurente, precum și răspândirea rapidă a unor construcții recente. În limbajul din mediile audiovizuale se manifestă tendințe gramaticale diferite și chiar contrare, caracteristice atât limbii populare - modificare analogică a formelor, analitism, redundanță -, cât și celei culte - conservarea formelor de bază ale
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
III.2008). Dificultățile de flexiune internă și insistența acțiunilor de cultivare a limbii asupra formelor din paradigmă au favorizat, așa cum s-a observat mai demult, renunțarea la însuși (înlocuit, cel mai adesea, de semiadverbul focalizant chiar)19. 4.4. Acordul morfemului a (al) Reluarea anaforică a unui substantiv prin articolul sau pronumele semiindependent al nu se supune întotdeauna regulilor de acord în gen și număr. În situațiile în care se folosește forma de feminin singular a, chiar dacă centrul este masculin, neutru
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
a explica românilor (Antena 3, 23.X.2007). Fenomenul apare nu numai la substantive (care desemnează persoane), ci chiar și în cazul unor pronume: în fiecare zi deschidem pe unele dintre ele (Radio InfoPro, 6.III.2008). Marca pe și morfemele de dativ sunt, de fapt, mijloace suficiente de marcare a funcției sintactice, față de care dublarea funcționează redundant. 10. MODIFICĂRI ȘI UTILIZĂRI ALE ADVERBELOR 10.1. Se confirmă tendința de generalizare a formelor scurte maxim și minim ca adverbe în construcții
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
în registrul colocvial, ancheta fiind relevantă pentru registrul scris și limba literară. Într-o etapă ulterioară, ar trebui completată ancheta cu o statistică pe corpusuri de română vorbită, în care să fie înregistrat limbajul familiar, colocvial. 1 Vezi M. Drăganu, Morfemele românești ale complementului în acuzativ și vechimea lor, București, [Monitorul Oficial], 1943; L. Onu, 1959, L'origine de l'accusatif roumain avec P(R)E, în Recueil des études romanes, IXème Congrès International de Linguistique Romane à Lisbonne, Bucarest, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
de astfel de cuvinte ca să se poată verifica justețea excluderii lor din inventar. 2 Am inclus și siglele, deoarece acestea nu au flexiune internă (nu flexionează cuvintele din care sunt formate), ci se comportă ca niște substantive simple cu privire la atașarea morfemelor de plural. 3 Prin această sintagmă denumesc acele adjective care pot funcționa și ca substantive și la care există o singură intrare în DOOM2: alemanic adj. m., s. m., pl. alemanici; adj. f., s. f. alemanică, pl. alemanice; ambliop adj.
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
L-am văzut [[pe Ion]OD supărat ]. L-am auzit [[pe Ion]OD cântând la pian] . Poziția predicatului secundar (PS) este o poziție predicativă nonmatricială, care se formează în urma unor reorganizări sintactice de suprimare a operatorului copulativ sau pasiv, a morfemelor de mod și timp, a complementizatorilor, și de avansare a subiectului predicatului secundar din subordonată în regentă pentru marcarea cazuală 112. Predicatul secundar subordonat unui verb de percepție are realizări variate. Unele realizări sunt comune tuturor verbelor analizate, altele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
unei proprietăți. 111 În alte studii se folosește, pentru a denumi același concept, noțiunea de "propoziție redusă" (engl. small clause). Termenul propoziție redusă face referire la istoria derivațională a acestor tipare, provenite din structuri bipropoziționale, în urma mai multor transformări: suprimarea morfemelor de predicativitate ale uneia dintre propoziții, suprimarea complementizatorilor, ridicarea unor constituenți din propoziția redusă în propoziția matrice. 112 Vezi interpretarea și terminologia din GALR II (2008: 194; 301-306). 113 În tipologia lui Carlson (1980), stage-level predicate. 114 Această distincție depinde
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că, simultan cu analiza și reproducerea sonoră a sunetelor pronunțate corect, precum și cu recunoașterea literelor corespunzătoare, are loc și însușirea scrierii, relativ cursive, a fiecărei litere. Urmează apoi faza analitico- sintetică în care copilul reușește să unifice componentele grafice ale morfemelor și grupurile de silabe în cuvinte. În final, elevul din clasa I va ajunge în faza sintetică în care scrierea devine un obiect de redare grafică, de exprimare a ideilor, a cunoștințelor. Însușirea scris- cititului nu se efectuează în același
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
casă" și realitatea materială avută în vedere (casa despre care se discută, referința). În mod similar, adjectivul pronominal mea sau articolul hotărît -a realizează același tip de precizare și sînt, prin urmare, actualizatori (determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de E. Benveniste, care caracterizează pronumele ca pe niște substitute abreviative lipsite de autonomie referențială, forme vide care în afara discursului nu pot fi legate nici de un concept, nici de un obiect. Jean-Claude Milner face distincția între două tipuri de morfeme: cele care au autonomie referențială și un conținut semantic, de exemplu substantivele, și cele care nu au autonomie referențială (pronumele). După J. C. Milner, pronumele trimite la referent doar datorită relației anaforice strict lingvistice pe care o are cu antecedentul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un proces și reflectă articularea lor în timpul de ansamblu pe care este construit un enunț, indicînd modul în care concepe vorbitorul procesul denumit prin verb. Deși se referă întotdeauna la verb, aspectul nu se exprimă, decît în unele limbi, prin morfeme ce țin de clasa morfologică a verbului, antrenînd în multe cazuri mijloace lexicale. Ca atare, aspectul este lipsit de autonomie în limbi precum cele romanice, ceea ce a determinat pe cercetătorii contemporani să-l redefinească prin interacțiunea aspectului lexical al verbului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului și reprezintă nivelul metalingvistic, adică cel în care uzul codului este aplicat reflexiv, la un element al codului însuși. Într-o accepție extinsă, autonimia este situația creată prin explicarea sau prin precizarea în legătură cu o formă lingvistică (un fonem, un morfem, un lexem, o sintagmă), care are un comportament sintactic și semantic specific. De multe ori, mai ales în discursul dialogic, apar replici precum: "Am spus că mă voi gîndi, iar nu că voi face", prin care se produce o delimitare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stricte în realizarea temporalității completivei. În lingvistica europeană, termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior prezentată, cel puțin două alte semnificații, una funcțională în descrierea nivelului morfologic, iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior prezentată, cel puțin două alte semnificații, una funcțională în descrierea nivelului morfologic, iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fundamentală este de a marca o conexiune între două unități semantice pentru a crea o structură. Ceea ce îi diferențiază este faptul că ei adaugă sau nu la această funcție de conectare indicația de asumare enunțiativă și/sau de orientare argumentativă. Aceste morfeme care contribuie la liniarizarea discursului controlează o porțiune mai lungă sau mai scurtă de text, fenomen care a primit denumirea de incidență: incidență la stînga și/sau incidență la dreapta. Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Prin aceasta, ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației. Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de text. Textele descriptive conțin mai puțini conectori argumentativi atunci cînd trimit la un univers preconstruit decît atunci cînd construiesc o reprezentare nouă sau insolită. În acest caz, ele conțin aproximativ tot atîția conectori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diglosie, interculturalitate, multilingvism, transfer. DUBOIS 1973; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTEXT. Contextul unei entități oarecare este în principiu tot ceea ce înconjoară acel element. Cînd vorbim despre o unitate lingvistică (de natură și dimensiuni variabile: fonem, morfem, cuvînt, frază, enunț), contextul acesteia poate fi de natură lingvistică (contextul verbal) și non-lingvistică (contextul situațional, social, cultural). Conform cu uzajul general, termenul context este folosit pentru a desemna contextul verbal al unității lingvistice. Indiferent de natura sa, lingvistică sau non-lingvistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
G. Guillaume, fondată în 1929, cronogeneza este o operație mentală de dispunere a timpurilor verbale prin actualizarea limbii în discurs. Într-un enunț precum El va veni joi, imaginea-timp produsă de verbul a veni este cea a epocii viitoare, datorită morfemului de viitor al indicativului (verbul auxiliar va). Operația de cronogeneză, de formare a imaginii-timp, nu este instantanee, ci presupune un anumit timp operativ (infinitezimal, desigur) pentru a fi realizată. În limbi precum cele romanice, se pot distinge trei momente constitutive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate determina noțiunea "cuvînt", una dintre acestea fiind stabilitatea interioară, adică faptul că nu poate fi întrerupt prin pauză în conversația obișnuită și nici nu permite o reorganizare internă a părților constituente (fonemelor) sau atașarea altor elemente decît a morfemelor legate (afixe și desinențe, îndeosebi). Pornind de aici, se poate face precizarea că un cuvînt este alcătuit din anumite foneme, că aceste foneme se succed într-o ordine fixă și că orice adaos este restricționat din perspectiva unei reguli flexionare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce poate fi deplasat în poziția cerută, în vreme ce, în construcția om cu scaun la cap, cuvîntul în discuție nu se mai poate înlocui cu altul. Separabilitatea presupune faptul că, între două cuvinte, este posibilă întotdeauna plasarea altor unități ale limbii (morfeme, cuvinte, sintagme etc.), iar pauza posibilă indică posibilitatea cuvîntului de a fi precedat sau urmat de o pauză în emisia enunțului. Din perspectiva acestor trăsături, cuvîntul se delimitează în manieră categorică pe de o parte de morfem și, pe de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unități ale limbii (morfeme, cuvinte, sintagme etc.), iar pauza posibilă indică posibilitatea cuvîntului de a fi precedat sau urmat de o pauză în emisia enunțului. Din perspectiva acestor trăsături, cuvîntul se delimitează în manieră categorică pe de o parte de morfem și, pe de altă parte, de sintagmă. Cuvintele unei limbi pot fi, în raport cu ea, primare sau secundare, cele dintîi nefiind analizabile sub raportul structurii formale decît prin faptul că pot fi însoțite de mărci desinențiale sau de sufixe flexionare, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pline sau instrumente gramaticale. Cuvintele pline sau lexemele, între care se remarcă în primul rînd substantivele, sînt acelea care trimit la realități extralingvistice de la trăsăturile cărora își structurează un conținut semantic din perspectiva organizării elementelor limbii. Cuvintele instrumente gramaticale, asemănătoare morfemelor, au rolul de a realiza raporturile în propoziție, în frază și în discurs. Pe lîngă acestea, există însă și o a treia categorie, a cuvintelor deictice, care în enunț se referă la vorbitor sau la situația și momentul comunicării (demonstrativele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte din metalimbă și are mai multe accepții. Pe terenul lingvisticii, are semnificația de "reprezentare structurală a frazelor unui discurs, a morfemelor ce alcătuiesc frazele, a fonemelor ce alcătuiesc morfemele, a regulilor de combinare a morfemelor etc." Semnificația aceasta este însă derivată și colaterală, fiindcă în mod obișnuit descriere înseamnă "scriere sau pasaj dintr-o scriere în care se prezintă ceva". De
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]