97 matches
-
ca lui Spade să nu-i placă să vorbești cu mine pe tonul ăsta. Mai ales cînd ții În buzunar plicul ăla baban. Lee Vachss și Abe Teitlebaum Îi urmăreau din priviri. Nici o vorbă să nu mai spui, Perkins! Perkins morfolea o scobitoare. — Curva ta știe că ți se scoală cînd Îi bumbăcești pe negrotei? Jack arătă spre perete. — Imediat Îți sufleci mînecile și-ți depărtezi picioarele. Perkins scuipă scobitoarea. — Nici măcar tu nu ești atît de nebun. Johnny Stomp, Vachss și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gînd să schimbi subiectul. Presupun că o să rămînem totuși În cadrul aceluiași roman foileton, Aventurile tînărului François, sau Cum n-am izbutit Încă să scap de familie... — E adevărat că fetele alea care mă luau pe genunchi În timp ce eu le morfoleam sînii alcătuiesc o imagine cam maternă. Dar atunci cînd mă masturbau? — Sau te ațîțau frumos... — CÎnd mă făceau totuși... — Să ejaculezi? Un vechi vis de sugar, amice! — Și atunci Înseamnă că Bazooka Bar era camera surorilor mele? — Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
altminteri. Ianuarius îl vede că s-a înfierbântat. Consideră așadar că e mai prudent să tacă. — Da’ zi ceva, că de-asta ai gură, se impacientează Augustus. Dezorientat, secretarul își prinde între gingiile-i știrbe buza de jos și o morfolește preț de câteva secunde. Se decide într-un final: Unii procuratori, ca să-mi dea peste nas, refuză să-și verse încasările la mine, la patrimoniu... — Te-am rugat de atâtea ori să nu mai folosești acest ter men, îl întrerupe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus. Discu ția de adineaori îl hârâie însă în continuare. Își morfolește cuvintele în barbă. Acum e la modă ca fiecare religie să-și împopoțoneze zeul cu atributele celorlalți zei și să pretindă că toți sunt - de fapt - unul singur. EL, Unicul. Sau Unica, fiindcă nici femeile nu vor să rămână mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre soarta țării, purtate în fața unei halbe de bere: ,,Căldură mare, dom’le! Căldură mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele care-și face de cap. Și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eu. Aștept punctul unu. Așteptăm - dimpreună cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
punct de vedere profesional și n-avea rost să calc În străchini. Femeia vorbea Încet și parcă răgușit. Dar nu pentru ca era Încordată, ci pentru că așa era glasul ei. Cred că avea limba puțin cam scurtă. Îți lăsa impresia că morfolește o acadea, dar oricum, felul ei de a vorbi m-a făcut să mă simt mai puțin stingher. Afacerile mele păreau să prindă contur pe după draperia ce se ridica În acest vestibul slab luminat. Chiar În stînga se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În final... era pentru voi doi. Da, așa cred că stau lucrurile... Și dacă nu știu ce mijloace folosea, Într-adevăr n-are nici o importanță. — Dar despre ce afacere era vorba? — Șantaj. — Șantaj ? Vocea slabă și buzele țuguiate Îți lăsau impresia că morfolește un fruct foarte copt... pentru că pînă și șantajul se conserva În sirop dulce... GÎndindu-mă mai bine, și cuvîntul „șantaj” Îmi sugera tot un fruct mic dintr-un copac oarecare. — Ai de gînd să mă lași să-mi continui cercetările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gust, cu care nu m-am putut împăca de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și vorbește chiar atunci când nu vreau să-l ascult: „Am vândut purceii și mi-am oprit doar o scrofiță, de prăsilă”. Johann Tzindl morfolește capătul ciubucului și face mare haz că scroafa repezindu-se după cumpărătorul purceilor, și-a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în care apărea un articol despre cele trei omoruri ale lui - detalii scabroase obținute dintr-o „sursă de încredere” de la morga din L.A. Danny cercetă cu privirea jumătate de pagină în timp ce își scotea insigna în fața paznicului cufundat în lectură, ce morfolea un trabuc. Cele două cazuri erau puse acum în conexiune pe hârtie - chiar dacă numai în tabloidul Tattler din L.A. -, iar asta implica posibilitatea apariției altor relatări tipărite, știri la radio sau televiziune, plus confesiuni false, indicii false și tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mari între realitate și proiecția ta.“ Era acum ori niciodată. După două zile, seara, s-au întâlnit și au mers la restaurantul cu pricina. Ea a mâncat creveți la grătar. El a ales un pește alb pe care l-a morfolit în far furie cât timp au stat de vorbă. Au mers apoi într-un bar, unde un prieten făcea cinste. Era planul de evadare al Andreei în cazul în care întâlnirea se dovedea un eșec, dar totul a mers bine
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
generație după generație, pădure după pădure, până voi fi confundat cu Timpul. Iar tu, femeie, te vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
abdomenului lui Dan, chestia se desprinde din lăcașul ei și se întărește, de data aceasta perceptibil. Bine măcar că sentimentul acesta de teamă - plin de semnificație - fu eclipsat de penetrarea subită a lui Dan. Urmă „testul acid“. Pe când gura lui îi morfolea încă o dată gâtul umed, Carol, cu privirea ațintită spre paharul cu apă stătută de pe noptieră, își dădu seama că soarta i-ar putea fi decisă în momentul respectiv. Dan va simți oare chestia? O va observa? Va putea evita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care mi-a fost dat s-o văd după aceste ultime cuvinte ale prietenului meu nu era surprinzătoare, dar nici deosebit de încântătoare n-aș cuteza s-o numesc, fiind peste măsură de scârbavnică. Euripide se suise cu totul peste Aurora, morfolind-o cu fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât de satisfăcută, cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi riscat să exprime o părere opusă aceleia a mamei lor. La Lands’en, nevestele marinarilor dobîndiseră de multă vreme respectul datorat de obicei capilor de familie. CÎnd ele vorbeau, erau ascultate. Tatăl Mariei se mulțumise de altfel să-și morfolească pipa, fără să zică nimic. Asta nu Însemna că Milic Își aproba fiica, chiar dacă Îi trecea cu vederea orice. Numai că el știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
podea. - Ești nevasta mea! Nevasta mea, Înțelegi? N-am să accept niciodată să te pierd! Ești a mea! - Dă-mi drumul! Christian, oprește-te! Stai! Marie se zbătea, simțindu-i sexul În erecție frecîndu-se de ea, gura umedă care Îi morfolea cu zgomot sînii și țipă cuprinsă de dezgust și de disperare. Ușa cabinei se deschise atunci, dîndu-se de perete sub mîna lui Lucas. Nici măcar nu-și dădu seama cum de ajunse cu el pe chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu-i era foarte clar dacă sunt pentru el sau nu, deși probabil că da, de vreme ce stau pe biroul lui, de-o vreme, cu mirosul lor persistent de mucegai și materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
placă propunerea mea, dar așa mi se părea corect. Aveam să fac socoteala cât plătise omul până atunci urmând s-o abordez mai târziu. — A, și m-am săturat să-l tot aud pe gură fleancă de dreapta, Samuel Sloane, morfolind pe Fox1 în fiecare seară. Tipul e un idiot - știu că i-am publicat cărțile, dar e un cretin. Îl urăsc. E o târfă publicitară umflată în pene, dezgustătoare și cretină. Fă-mi o listă de autori pentru o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
boarfele ălelalte... Că, de nu... Să moară tanti! Bat, ca tine, câți încap în metrou!... Abia acum, ușurat, întorcînd fața hăndrălăului pe care-l zgâlțâia, has-Satan se dumiri că n-are de-a face cu credinciosul său Țaca. Ci că morfolea, între palmele sale cu degete subțiratece, dar ferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papașa Ion, coleg de taximetru și de anvelopă cu Genel. La același garaj. Numărul 4. Din Crîngași. Leiți și cocliți la infracțiune aidoma, de, uneori, bete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vinul. Mai dădea Dumnezeu și câte un necaz, nu se putea. Murise socrul. Se treziseră într-o dimineață cu mama Linei la poarta lor, plîngînd: - Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]