174 matches
-
Păi cine te oprește să te duci la București, în Piața Palatului și să strigi cât vrei tu: „Jos Nixon!”? Fără să stau pe gânduri, i-am replicat pe un ton ridicat: - Da? Dar, dacă aș striga „Jos Ceaușescu!”? Tăcere mormântală... Asistentul m-a fixat cu privirea preț de câteva secunde bune, după care mi-a spus cu voce joasă, dar apăsată: - Nu știu, nu mă-ntreba, nu te cunosc! Referință Bibliografică: UN STUDENT PROBLEMĂ / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
convocat toată familia și a interzis de la bun început ca cineva să ia apărarea celui pe care-l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuți toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotită ca fiindu-i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
în clădirea din curtea Bisericii din Jos, construită în acest scop și unde, de fapt, fusese început de prof. Petre Ionescu-Muscel încă din 1937. Sub muzeu era gropnița. Nu știam. Singur, într-o liniște perfectă sau, ca să fiu în temă, mormântală, ștergând de praf obiectele și șmirgheluind sfeșnicele de alamă, văd la un moment dat ridicându-se ușor covorul din iută de pe podea. Am rămas nemișcat. Așteptam cu teamă să văd ce se va întâmpla. M-am închinat gândindu-mă că
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
își frământă palmele încântat de prada pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție a realității. Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greșit distanță...s-a prăbușit. Înspăimântați, spectatorii au amuțit. O liniște mormântală s-a așternut ca un giulgiu peste cei prezenți. În întunericul sălii, doar fascicolul fixat pe omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriașă. Balerina îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se grațioasă lângă acrobat ... lebăda și-a
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
domnișoară, studiază-le ca să știi despre ce este vorba. Abia acum l-am primit, nu mă privi acuzator. Dă-mi un pahar cu apă, te rog! S-a așezat pe scaunul de la biroul alăturat. A băut încet, într-o liniște mormântală. Se auzea numai foșnetul hârtiilor în mâinile fetei care, foarte curând, a scos un caiet din sertar și a început să-și noteze câte ceva cu repeziciune. În aceeași liniște mormântală. Nu s-au privit și nu și-au vorbit. Era
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
scaunul de la biroul alăturat. A băut încet, într-o liniște mormântală. Se auzea numai foșnetul hârtiilor în mâinile fetei care, foarte curând, a scos un caiet din sertar și a început să-și noteze câte ceva cu repeziciune. În aceeași liniște mormântală. Nu s-au privit și nu și-au vorbit. Era fiecare nemulțumit din ceva. Poate din aceeași ori aceleași cauze. Știau să treacă peste o așa stare de fapt. Nu li se întâmpla pentru prima oară. Se cunoșteau destul de bine
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se oprește brusc când mulțimea îi pecetluiește finalul printr-un “olé” unanim. Paso își continuă drumul. Singura procesiune lipsită de orice acompaniament muzical este renumitul “Paso del Silencio”, impresionant pentru că decurge într-o tăcere mormântală. La fel, “Paso de los gitanos” a dobândit renume datorită atmosferei specifice temperamentului învolburat al țiganilor și al incantațiilor inegalabile, în ritm de flamenco. Se înțelege de la sine că în cazul procesiunii țiganilor, statuile Fecioarei Maria, respectiv a Domnului Isus Hristos
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
conștiința mă obligă să fac acest gest. Această scrisoare aparține fostului tău soț, Dorin Cristache. Spun fostului tău soț fiindcă tocmai dezvăluie faptul că eu nu sunt fiica lui, așadar nici nepoata renumitului pictor Tudor Cristache. Se făcuse o liniște mormântală. Maria începu să citească, oprindu-se din când în când și oftând. Tania arunca săgeți spre cea de la care aștepta mângâierile nedăruite atâția ani. Chipul Emiliei se întunecase și parcă îmbătrânise brusc. De fapt, toți cei prezenți o sfâșiau din
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
mult de la cei mai buni stand-up comedieni români, le-am urmărit show-urile și am primit multe sfaturi de la ei. - Care au fost cele mai dificile momente pe scenă? - E clar că momentele dificile pe scenă sunt marcate de liniștea mormântală din sală când ai o seară proastă, dar și de lătratul unora care prin plata biletului vor să urle aberații către scenă, fără sens și fără jenă. - Ce efect a avut câștigarea iUmor asupra activității dvs profesionale? - Vin mult mai
O meserie rară în România, mai ales pentru femei. „Am știut că e pentru mine când mi-am văzut prima oară prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente” () [Corola-blog/BlogPost/338904_a_340233]
-
disprețuitor pe toți cu o privire nemiloasă. I-a retezat scurt cu un gest categoric intenția unui șefuleț de a face introducerea de care pomeneam... “Mda ...zice omul, o să trecem direct la partea negativă. Tovărășeilor situația este dezastruoasă!“ În liniștea mormântală din sală vorbele se rostogoleau periculos ca niște bolovani de granit peste bieții de noi. Disperați eram absolut convinși că vom fi făcuți una cu pământul înainte de a scoate vreun scîncet. Nu, nu o să vă mai dăm afară și nici
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
eu cu parașuta. Frică? Ohoooo! Cât cuprinde! Majoritatea dintre cei zece colegi care ne îmbarcasem, aveam pe fețe cele mai stranii nuanțe de verde. După șutul în fund - adică plecarea din avion și deschiderea voalurii - s-a făcut o liniște... mormântală. Din când în când țipete de lăstuni și câte un strigăt de bucurie a coechipierilor mei îmi spărgeau timpanele. Am aterizat - nu fără emoții - chiar lângă zebră. Și astfel am desenat pe cer cea mai grea figură aviatică de la începuturile
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]
-
dinte de aur în partea dreapta a danturii. Părea foarte mirat și speriat în același timp la auzul numelui femeii. Se întoarse cu spatele și căzu pe gânduri vreo cinci minute. În scurtul interval de timp, se instală o liniște mormântală, care îi făcu inima cât un purice, doamnei Mariana. Apoi se întoarse brusc cu fața spre ea și îi lipi din nou banda adezivă pe gură. Neașteptându-se la gestul omului, ea tresări și începu să scoată aceleași zgomote surde
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
dor, exilat departe de casă. Drama era redată sub forma unui monolog adresat unui cârciumar nevăzut care, în loc să curme amarul, nu face decât să adoarmă durerea, umplând încă odată paharul cu „aguardiente” („apă arzândă”, țuică). S-a făcut o liniște mormântală în jurul artistului, de parcă am fi fost loviți cu toții brusc de o revelație. Omul din fața noastră întruchipa o emoție mistuitoare, trăită cu fiecare fibră a corpului său, stăpânit parcă de un demon interior care nu găsea altă cale de ieșire din
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
oglinzi. Grădini imense cu gazon și o mulțime de flori întregesc peisajul. Dar în momentul când ai intrat pe poarta Taj Mahalului, totul e altfel: dispare piatră roșie, granitul dur de construcție fiind înlocuit peste tot cu marmură albă rece, mormântala, în forme musulmane. Practic, Taj-ul arată a moschee înconjurat de 4 turnuri, la fel ca și la Moscheea Albastră ori Sfântă Sofia din Istambul. De pe banca pe care s-a așezat prințesa Diana și de curand președintele american Clinton împreună cu
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
pentru a nu se împiedica în ele. Ajunseră la poarta aurită frânți de oboseală și atât de înghețați, încât noroc cu porumbelul, care reuși să bată cumva cu ciocul ca să li se deschidă. Înăuntru era întuneric, frig și o liniște mormântală. Norul care deschisese poarta, suflă către ei o ploaie măruntă și rece: - Soarele nu primește! - Vă rog, domnule, este o problemă de viață și de moarte! Nu vreau să deranjez! Doar să pun o mică rugăminte stăpânului cerului și al
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
și după ce se dezbrăcă de nelipsita sa haină din blană naturală, se așeză la rândul ei pe scaun, făcându-și de lucru cu poșeta, scotocind prin ea. Nimeni n-a mai scos o vorbă. În cancelarie se lăsase o liniște mormântală. Profesorilor parcă le era jenă să mai discute între ei. Salvarea le veni de la soneria care îi invita să intre la ore, scoțându-i din această situație deranjantă în care se aflau cu toții. Doamnei Zbihli i se putea citi tristețea
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
au distrat copios. Dar cel mai tare și mai tare a fost dresura de lei. Au pus garduri de protecție, iar lui Ionuț i-a stat inima în dinți când i-a văzut cât sunt de fioroși. Era o liniște mormântală, toți priveau cu frică cum cei doi dresori, o femeie și un bărbat , cu o biciușcă îi puneau să treacă prin cercul de foc, sau să meargă pe niște trepte, sau să se alinieze și să facă plecăciuni! A fost
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378848_a_380177]
-
din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Se aud bătăi în poartă, lumea doarme parcă-i moartă, De un somn adânc furată și în vise scufundată. În vatră s-au stins cărbunii, în sat nu mai latră câinii, E liniște mormântală într-o noapte ireală. Nu am adormit demult, ciulesc urechea și-ascult. Cineva insistă, bate „ Cred că-i vântul măi nepoate”, Îmi zice gândul grăbit, totuși merg ca să deschid. Isus, Păstorul Cel Bun, s-a oprit la poartă-n drum
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
Auzi? Nimic! Ionică... Doar atât mai apucă să spună, în timp ce îi mângâie cu privirea pe toți, apoi își dădu duhul, strângând-o pe Măriuca ușor de mână, ca de rămas-bun. * Crăciunul și Anul Nou trecură pe nesimțite, într-o liniște mormântală. Cu hainele și sufletele cernite, locatarii căsuței uitate printre troiene nu mai trebuiră să-și facă griji cum îi vor da lui Ionică vestea neagră despre moartea părintelui său. Se stinsese în spital, la o zi după tatăl lui, chiar
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
te merită. Ești un om minunat Aurel. Simt că nu te merit și că nu mă pot ridica la nivelul speranțelor tale în capacitatea mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe căruia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
O mamă își desfăcea brațele din care mogâldeața de om își va lua rămas-bun și va lăsa un scâncet tulburător. Apoi un torent necruțător acoperea orice urmă... Asistau, cu toții, cum rugul sufletului ardea pe templul realității. Următoarele clipe au fost mormântale. - Acum ai înțeles, mamă, nu-i așa? zise Maria. Emilia dădu din cap, afirmativ. Imediat însă, mamă și fiică binecuvântau împreună această clipă. Nicio comoară din lume nu putea înlocui îmbrățișarea lor. O alchimie a dreptății se strecura prin pânzele
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
te merită. Ești un om minunat, Emilian. Simt că nu te merit și că nu mă pot ridica la nivelul speranțelor tale în capacitatea mea de dăruire. Te rog din nou să mă ierți. În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe, căreia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
și după ce se dezbrăcă de nelipsita sa haină din blană naturală, se așeză la rândul ei pe scaun, făcându-și de lucru cu poșeta, scotocind prin ea. Nimeni n-a mai scos o vorbă. În cancelarie se lăsase o liniște mormântală. Profesorilor parcă le era jenă să mai discute între ei. Salvarea le veni de la soneria care îi invita să intre la ore, scoțându-i din această situație deranjantă în care se aflau cu toții. Doamnei Zbihli i se putea citi tristețea
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
își ridicară capetele puternice și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în nuntă pământească aprinsă de cea cosmică. Ion și
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Taci din gură, că ne aude și nu ne mai ia cu el! Scuip-o pe undeva și te prefaci că ai mâncat-o! Nu e chiar așa de rea! Întâlnind privirea severă din oglinda retrovizoare, Sorin amuți. În liniștea mormântală se mai auzea doar sâsâitul ușor al melodiei cu care unchiul le începuse ziua, acompaniat de huruitul domol al motorului și scrâșnetul metalic produs de fiecare salt peste hârtoape. Mătușa îi echipase corespunzător, cu șosete groase, pantaloni de trening ușori
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]