2,283 matches
-
trebuia să ia un boșorog cu multe geamantane pe care să i le care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce îl urca în vagon, îi așeza bagajele deasupra și-l împacheta pe locul indicat în bilet, boșorogul abia mormăia un „mulțumesc”. Ce să facă el cu „mulțumescul” moșului? Și el care visa să dea tunul... A, păi nu se poate! Trebuie să schimbe foaia! Și a încercat s-o schimbe. A văzut că, deși dădea „domnișoarei” atenții tot mai
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
rost de un câine... - De ai știi cu câtă alergătură, exclamă madam Gurnist. E un câine dintr-o rasă foarte specială. Pe asta, când crește și se face mare, nu-l iei nici cu trei sute de dolari... - E un coccinel! Mormăie expert Leopold. - Caniș, prostule, auzi la el...! Câine de rasă pură, cu părinții și bunicii din ambele părți verificați până la a patra generație. O raritate! Dacă un cunoscător ar ști că noi avem așa ceva, ne-am putea îmbogăți... - Să nu
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
de rasă pură, cu părinții și bunicii din ambele părți verificați până la a patra generație. O raritate! Dacă un cunoscător ar ști că noi avem așa ceva, ne-am putea îmbogăți... - Să nu vi-l fure, zic eu prudent. - Chiar așa, mormăie Leopold aprobativ. - Chestiunea e foarte serioasă, oftează madam Gurnist. Să nu crezi că nu ai dreptate. Leopold îl scoate dimineața, dar apoi se duce la serviciu. Eu sunt ocupată, păcat de așa un câine să stea toată ziua în casă
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
Dacă sunt bou... Uite-așa s-a enervat și a țipat amarnic: -Asta e, cucoană! Mă în-șeli! Mă duci cu chihlimbarul și pe urmă îmi spui povești. Iar eu înnebunesc lângă tine! Auzi? Înnebunesc! -Iar eu vreau să dorm!a mormăit Silvia, cu nasul în pernă. Gigi a țipat și mai tare: -Nu mă înnebuni, cucoană, că sunt în stare de orice! Nervoasă, Silvia s-a ridicat din pat: -Dacă nu mă lași să dorm, îmi iau perna și plec din
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
curioși mă întrebau: --Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiți toată ziua în tubul ăla? Eu le spuneam poveștile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine și ziceau să mă duc la balamuc. Alții mergeau mai departe nepăsători, mormăind: fleacuri! Dar alții, foarte curioși, îmi cereau tubul, să privească și ei la sufletele din Vârtejurile Vieții. Unii se minunau ca și mine, de ceea ce vedeau, însă alții mă priveau cu milă: --Tataie, alea sunt baloane de săpun. Ai dat
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
aflu că ai lăsat-o pe Lizette gravidă. Ești un nemernic. Ăsta e cuvântul. Taci, nici un cuvânt... Ești însurat? - Da. - Ai să divorțezi. Nu mă interesează nimic. Va trebui să-ți asumi întreaga răspundere față de această nenorocită. Ai înțeles? - Da, mormăi Haim. Dar de ce să divorțez? Doar abia m-am însurat. - Aha, deci abia te-ai însurat și ți-ai și înșelat nevasta. Frumos. Felicitări! - N-am înșelat-o, domnule director. De ce să fi făcut una ca asta? - Cum n-ai
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
-A-ha! bâiguiam noi, privind-o cu ochi bulbucați. -Auziți, voi? Să vă-nchinați înainte de a trece pe sub masă! Că altfel... -A-ha! murmuram noi. -Auziți, voi? Să nu uitați să treceți de trei ori pe sub masă! Băgați la cap, că... -Î-hââ! mormăiam noi. În biserică era o masă mare așezată în naos, împodobită cu sfeșnice și odoare. Pe sub masă, copiii treceau în liniște, dar se mai auzeau din când în când înghionteli, bușeli, scâncete, bâzâituri, completate cu țipete și „aoleu!”. Însă, toate
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
stradă? L-a privit mirată. Ce să mă învețe? Pe unde să merg? Domnul cel supărat i-a întors spatele. Aștepta și el tramvaiul dar n-avea chef să discute cu „zăbăuca” asta ciudată, cu o crizantemă în mână. A mormăit enervat : -Ce ți-e și cu haimanalele astea! Cu părinți iresponsabili. Totuși a sosit repede un tramvai în stație în care erau puțini călători, fapt ce o bucură pe Floricica și o îndemnă să urce repede. Odată urcată, nu mai
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
fără foc în sobă și fără dulciuri! În timp ce fetele, spiridușul și monstrul trebăluiau prin casă, Moș Crăciun își luă cristalul magic în care privea de obicei copiii pentru a afla dacă sunt cuminți sau nu. Îl suci și îl răsuci mormăind formule magice, până ce putu vedea, ca prin ceață, drumul pe care venise uriașul. - Iată, strigă deodată, am reușit să aflu! Bietul de tine! Ai fost un prinț frumos și curajos, care îndrăgea foarte mult Crăciunul. La palatul tău erau mereu
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
de două decenii: Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea într-una formând cuvinte luminoase, în toate culorile: ŤCinzanoť, ŤToyotať, ŤKrepkayať, ŤMarlboroť, ŤBoicilť, ŤAdidasť, ŤWomenť, ŤCourvoisierť, ŤMetaxať, ŤRombacť, ŤCoca-Colať. ŤMatra-Simcať, ŤTzuicať - ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei" (pp. 82-83). Toată lumea care a trăit în ultimii ani ai comunismului își amintește de "mândria patriotică" a președinților de CAP care raportau în fiecare an producții record. O asemenea gogomănie nu putea să-i scape
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
maghernița. Îi fac o vizită lui Hélčne care locuiește alături. - Cum să mă prezint? Un vechi prieten? - Nu spune nimic! Apare soțul. Se uită la mine și întreabă: - Asta cine e? - Trecea pe-aici, l-am invitat la cină. Soțul mormăie și nu-mi întinde mâna. Apar mereu alți oameni, nimeni nu mă bagă în seamă. Mă trezesc. Este o dimineață senină. Sunt însoțit de un cuplu tânăr, mă ajută să-mi caut bagajele în magherniță. Patronii sunt două femei cumsecade
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
Ofensat) Hăiiiiiiiiiiiii (întorcând capul) E lunecuș! Eu (pipăindu-mi capul) Grecule am un ou de struț! El Pune să-l clocească! Eu N-admit părăsi pe cap! El La „couveuse”-ă Eu E o ideie! El Poate că... utilizând autosugestia (mormăi ininteligibil) Eu (continuând ideia) Să iasă un papagal El Ha! ha! Eu Ha! ha! (lucru, serios). Grecule, crezi că nu m-a văzut nimeni? El Nu țin minte! Eu Cine era de față? El Stai! (după un moment de reculegere
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
era ea? O simplă țărancă, urâțită de ani și de nevoi, iar el, om mare cu mașină la scară, la Timișoara, cunoscut și stimat de toată lumea... -Gata cu plânsu', mamă! nu am murit, sunt bine, mersi. Știi că nu suport, mormăi Gheorghe. Dar fetele, Elena, ce fac, mamă? Ele de ce nu au venit? Ce să facă? Decât că-s sănătoase, au tot ce le trebuie și... te rog, ține minte, acum pe noră-ta o cheamă Ilona. Pe Elena s-o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mijloc. Sculați-vă, măi copii, a venit domnul primar, domnul Dumbrăveanu! Să nu vă apucați de băut cu el, că nu mai pleacă... Iar noi, Gheorghe, avem de discutat, că doar nu vii în fiecare zi... Bine mamă, am auzit, mormăi băiatul cel mare. Mai bine veneam noaptea, pun pariu că va apărea și șeful de post. Vin să mă roage câte ceva, de parcă aș fi Dumnezeu. Vorbise cu o ușoară nervozitate Gheorghe, dar omul părea și oarecum bucuros de venirea primarului
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Parcă obosiți, se așezară amândoi pe pat. Apoi primarul ieși, fără să spună nimic, fără să salute. Se părea că băutura îl ajunsese și pe el. Capitolul 3 Să fi fost ora zece dimineață când îl sculară pe Gheorghe. Bărbatul mormăi ceva, fără a da de înțeles dacă trezirea l-a supărat sau nu. Se așeză în capul mesei, plină deja cu bucate, în fața lui Petrache, aflat la celălalt capăt. Bătrâna, lângă ușă, într-un colț, râdea cu nepoții. Dar tu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cojoc ,,Alain Delon”, cumpărat din Timișoara, de la ,,Depozit”, cu intervenția lui frate-său... În ușă, se oprise ținând căciula în mână, neștiind dacă să o pună sau nu pe cap. „Mai bine o las acasă, să nu mi-o fure”, mormăise, înainte de a o agăța în cuier. „Faceți loc, am un material important să-l prezint tovarășilor din sediu! Vin de la București, la voi sunt victime?” Nu după mult timp, folosind aceeași strategie, reușise să pătrundă în clădire. Holurile lungi erau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Am spart prima halbă din greșeală și am luat alta, iar bodigarzii stau cuminți lângă mine, fiecare pe scăunelul lui, și ne uităm așa în lungu străzii. Ăla din bar țipă ca un cățel la mine și io mă aud mormăind ceva despre căței cu gura mare. Și ăla mic și pătrat repetă ce-am zis io încetișor, așa ca pentru el, și ăla cu urechile ca piticu lu Albă-ca-Zăpada dă din cap și el încetișor, a aprobare. Răsare soarele și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai văzu decât mâinile Invalidului și cele două pagini ca un cearșaf răstignit pe tejghea. Ceva nou, domnu? întrebă. Să vedem, mormăi gros și răgușit Invalidul, și-ncepu să citească repede, încăpățânându-se să pronunțe fiecare cuvânt răspicat, parcă ar fi vorbit la radio sau așa cum vorbesc de obicei crainicii la radio: "De la cartierul general al Führer-ului se transmit următoarele: În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de oameni poate să-ți fie frică. De la oameni te poți aștepta la orice, fără preget. Ursul merge pe potecă după zmeuriș, cu capu-n jos, clătinându-se și mormăind în legea lui. Parcă spune-o rugăciune sau îl ceartă pe Dumnezeu că i-a dat atâta foame. E-atât de concentrat în meditația lui, că, dacă te nimerești în cărare și ai curajul, te dai la o parte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-mi iau bicicleta de la Sandrine, zâmbi ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care ar fi fost păcat să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în cîteva rînduri, în spatele lui, nu fuseseră altceva decît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie că ar fi fost vorba de cerbi, mistreți, căprioare, vulpi animale de care nu avea a se teme, fie că întîlnea urși sau rîși redutabili adversari
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]