98 matches
-
în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale, toate zvîrlite printre dinți viguroși și cinici". Șcl, șcl, știți cam de multișor textul... Sau, cumva în același gen, deși vine vorba de lucruri mai terestre, invazia derizoriului: ,ultimul miting din Piața Victoriei a oferit trecătorilor cîteva picante scene
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
la rabinul Binder, ca să discute despre întrebările lui Ozzie, iar miercurea asta, la patru și jumătate, avea să fie a treia oară. Itzie prefera să-și țină propria mamă în bucătărie. Se mulțumea cu subtilități pe la spatele rabinului, gesturi, mutre, mormăieli și alte zgomote de țărănoi, mai puțin delicate. - A fost o persoană reală Isus ăsta, dar n-a fost ca Dumnezeu și noi nu credem că-i Dumnezeu. Ozzie îi explica alene poziția rabinului Binder lui Itzie, care în după-amiaza
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
ai lumii mă întreba ce mai fac, de parcă nu ne mai văzuserăm de vreo două săptămâni bune. Am îngăimat ceva, cum că sunt bine, mă bucur că-l văd, bla, bla, bla, el a părut că nu bagă de seamă mormăielile mele și m-a întrebat ce fel de teatru e Masca, ce joc, ce program estetic am, chestii din astea. Apoi mi-a dat o bucată de pâine cu mujdei și mi-a luat cu totul piuitul. ― Le dăm pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-ți dau mă neamule? Prafu' de pe tobă? Am văzut că ai hârtie igienică. Să vii cu ea la băiatu', că de două zile îmi fac toaleta curului cu deștele. Se aud câteva râsete răzlețe, apoi totul se pierde într-o mormăială nedeslușită. Cineva urcă scările în fugă. Se aude un zgomot de metal lovind metalul. Este Iovuț, care-și face gâfâind apariția la mijlocul palierului. Lăsați-mă să stau lângă dumneavoastră dom' locotenent! Unde-i Nicky? Păi, cum ați ordonat. Stă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi decît mormăieli. O portieră de mașină trîntită. Clopoțeii de la ușă răsunară. O scurtă privire aruncată Înăuntru - Billy se Îndrepta spre ușa din față a casei. Jack continuă să privească. Timmy, țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Porcușorul ăla e rău de tot. Și treci și pe la infirmierie să vezi ce-i cu Davey. Dumnezeule, ticăloșii ăia l-au transformat Într-o gulie! Jur să nu dau colțul pînă nu-i fac piure de legume!“ Voci suprapuse, mormăieli, Mickey gîngurind, cîinele lui chelălăind. Fixarea În timp a momentului: Goldman și Cohen fuseseră deja atacați. Mickey punea anticipat un pariu pe lupta dintre Robinson și Basilio din septembrie anul trecut. Probabil că la data desfășurării meciului era deja afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doar procesiunea care i-a salutat întoarcerea victorioasă după Actium. E conștientă că numai silit de circumstanțe a înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate de zdupăituri înfundate. Pontifex cercetează dacă viitoarea preoteasă are sau nu vreun defect de vorbire, de auz ori altă infirmitate fizică. Atinge cu o strângere de inimă mâna Asiniei. Multe reproșuri și-a făcut și își face încă în legătură cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scaune sau le țin în poală. Este la amurg și toți fumează cu furie, obicei care a început pentru a alunga insectele, dar cu timpul a căpătat o intensitate atavistică, ușor isterică. Jonathan este primit cu înclinări din cap și mormăieli printre dinți. Morgan își trage scaunul să-i facă loc. Îi pun câteva întrebări: — Greu, nu? Ai dat de vreun necaz? Dar nu sunt interesați de răspunul lui, fiind prea afundați în disperarea lor ca să le mai pese și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Persoanele cu care interacționa în mod fortuit sau care nu prea îl cunoșteau vorbeau rar și răspicat, având pe deasupra și tendința de a explica totul în cei mai simpli termeni cu putință ( Spre disperarea lui Thom, Rhyme răspundea câteodată cu mormăieli incoerente sau, mai rău, se apuca să mimeze că ar avea sindromul Tourette și îi determina pe musafiri să părăsească de urgență încăpereaă. - Publicul ar avea prejudecăți în privința ta, prejudecăți care ar fi numai în favoarea ta, pentru că nu ar crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
avea nevoie de aceste mici comori, nu? Până la urmă, într-o bună zi nu o să mai zbor, și cum o să mai fac atunci rost de tuburi foarte mari de cremă de mâini și ser pentru accentuarea buclelor? Oricum, gata cu mormăiala, e timpul să ies din nou și să mai servesc încă o sută de ceaiuri și cafele. Ah. Urăsc perioada asta, pentru că oamenii încep să se trezească și razele de soare se strecoară prin hublouri, deși e de-abia vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
metri depărtare, un canal curgea spre un sat pustiu. Șoferul japonez sări din cabină și se aplecă peste roțile din față ale camionului. Începu să-i vorbească motorului care fierbea, numele lui Jim auzindu-se din cînd În cînd printre mormăielile sale. Avea doar douăzeci de ani, dar era limpede că avusese o viață plină de greutăți. Jim Își ținea capul În jos, dar șoferul veni lîngă marginea laterală, ridică un deget spre el și-i ținu o lungă cuvîntare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără să-i intereseze nici măcar avionul de luptă japonez care zbura pe deasupra capetelor. Mai multe perechi de căsătoriți Își țineau blidele de tablă, formînd deja coada, ca răspuns reflex la sosirea lui Jim. — În sfîrșit... — ... băiatul ăsta... — ... se sălbăticește. Aceste mormăieli Îl făcură pe domnul Maxted să zîmbească amabil. — Jim, o să primești o bilă neagră la Country Club. N-are importanță. — Nu-mi pasă. CÎnd domnul Maxted se clătină, Jim Îl apucă de braț. — Vă simțiți bine, domnule Maxted? Jim făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oricum, lipind telefonul de podea lângă urechea ei, cu gura acoperită de căluș În dreptul receptorului. — Serviciile de Urgență. Care serviciu vă este necesar? Făcu tot ce-i stătea În puteri să răspundă, dar tot ce ieși era un șir de mormăieli Înfundate. Îmi cer scuze, puteți repeta? Transpirând, Jackie Watson făcu o altă Încercare. — Acesta e un număr pentru urgențe. Amabilitatea dispăruse din vocea de la celălalt capăt al firului. Telefoanele false de alarmare constituie un delict. Jackie nu putea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toate acestea, căutând promisiunea răcorii de-a lungul pereților, sub copaci și paravane, căci soarele de dimineață dogorea deja. Trecând în goană de la o oază albastră de umbră la alta, urma un drum imprevizibil prin mulțimea care-i răspundea cu mormăieli și țipete, o mare de claxoane și haos. — Stai! își pocni Pinky fratele. Mai am puțin și mă prăbușesc aici în spate. Nu poți nici măcar să pedalezi drept? Merseră un pic mai departe. — Lasă-mă să cobor, se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același timp, acceptabil din punctul ei de vedere, deși era el însuși îngrijorat în privința sorții primatelor, și, în același timp, a propriei sorți. Sigur că deja auzise primele mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să afli dacă ,,L’’ apare în cuvinte. Câți de ,,l’’ pe-aici se joacă? Sunt cuminte, masa pun, Mătur ; treabă multă am; Mamei, la sfârșit îi spun: Ieri, cu mingea-am spart un geam... LITERA ,,M’’ ,,M’’-ul, într-o mormăială, Cu o mătură în mână Și cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
de după-amiaza cu părinții mei. Numele lui nu mai era pomenit, ca și când n-ar fi existat niciodată, ca și când tot ceea ce se referea la el și la familia lui ar fi fost cu neputință de rostit. Rubedeniile materne din Kașubia și mormăielile lor atât de calde păreau să fi fost înghițite - de către cine? Și, deși odată cu începutul războiului copilăria mea se sfârșise, nici eu nu am pus întrebări insistente. Sau poate că nu îndrăzneam să întreb din cauză că nu mai eram copil? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sub fustele sub care o ascunsese și aruncând pe tejghea marfa adusă pentru schimb, o gâscă jumulită: „Cre’ că are f’o zece funți...“ Astfel, îmi devenise familiar și felul de a vorbi al kașubilor. Ori de câte ori reușeau să-și înghită mormăiala lor cu rădăcini în slava veche pentru a-și face cunoscute grijile și dorințele în germana din nord, ei lăsau la o parte articolul și, ca să meargă la sigur, când spuneau nu, preferau s-o spună de două ori. Vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care ședeau la un loc pe durata unei pane de curent. După scurt timp, mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede în volum până la strigăte, se intensificau până la ceartă și se opreau la un pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
său alimentar. Devenise un animal trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți acești 9 ani a fost reconstituit după felul său de comportament și obiceiurile sale. Mârâiturile, mormăielile și un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același timp, acceptabil din punctul ei de vedere, deși era el însuși îngrijorat în privința sorții primatelor, și, în același timp, a propriei sorți. Sigur că deja auzise primele mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
intimidată. Deloc stricată de om sau de natură. Frumos loc să-ți duci traiul... dacă ești un mineral! ― Am spus, ajunge! Ea tăcu, dar continuă să protesteze printre dinți. Dallas putea să-i impună să nu mai vorbească, dar împotriva mormăielilor ei nu se putea face nimic. Brusc, coborându-și ochii asupra centurii, tresări. Ceva dispăruse de pe ecranul "căutătorului". ― Ce s-a întîmplat? întrebă Dallas. ― Parazit. Făcu o scurtă reglare a aparatului, sarcină îngreunată de mănușile incomode. Linia reapăru. ― Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa sunt, influențabil. Buun. În spate, mormăială, se încinsese iarăși scandalul. Cum vă spun, coniță, fata îmi cântărise deja punga. Buun... Da’ m-am băgat să spun și eu ceva. Apucasem și eu să spun o vorbă. Toată lumea are dreptate. Asta spusesem, toată lumea are dreptate. Toată lumea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fă griji, profesore. Rămân să dorm aici. Vancea ieși, înclinându-se. Când să pună piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne bulucim penibil, încercând să intrăm toți deodată, ne blocăm în vestibul, după care reușim să ajungem toți înăuntru și trântim ușa de la intrare. Charlotte, deșteaptă, încuie și pune lanțul. —Jim? strigă Finn. Jim, unde ești? Auzim un fel de mormăieli din fundul casei și ne îndreptăm într-acolo, ghidați de sunet, lovindu-ne unii de alții în holul strâmt. Intrăm în bucătărie, unde îl găsim pe Jim stând la masă. Își ține capul în mâini și pare că plânge. —Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]