190 matches
-
capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să primească amenzi pe care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre a-i convinge să-și trimită de bunăvoie copiii la Învățat carte. Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zi am mers singură mai departe de poieniță. M-am Întins pe iarbă. Ca din senin, lângă mine a apărut un pui de urs și a Început să facă tumbe. M-am jucat cu el, dar deodată am auzit um mormăit furios. Gândind ca e mama ursulețului, m-am Întins la pamant și m-am prefăcut moartă. Am stat, am stat, dar nu-mi mai puteam tine respirația. Am deschis pe furiș ochii ca să vad ce se mai Întamplă În jurul meu
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
acestui exercițiu; este cazul descrierilor de activități. Iată cum este descrisă munca "lănțugarului": Coupeau o sili pe Gervaise să se ridice în picioare. N-avea decât să se apropie mai mult și-atunci o să vadă. Lănțugarul îi îngădui printr-un mormăit. Înfășura firul pregătit de nevastă-sa în jurul unei mandrine, o vergea de oțel foarte subțire. Apoi, fierăstrui nițel de-a lungul mandrinei, tăind în felul acesta firul și alcătuind câte-o verigă la fiecare răsucitură a mandrinei. După aceea porni
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să se teamă, obligația de a face față tuturor pericolelor care le pândesc și grija permanentă de a se hrăni. Nu o dată am fost nevoit să-l las pe Bamako singur. Două zile întregi în bucătărie, având drept companie doar mormăitul trist al frigiderului, soneria telefonului sau bâzâitul intermitent al vreunei muște. Pentru că știu cât de multă nevoie are de prezența cuiva, sunt întotdeauna necăjit să îl abandonez, deși îi las provizii de apă și semințe, declarații de dragoste și promisiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
direct, față în față, este dat de semnalele sonore și semnalele vizuale. Comunicarea paraverbală însoțește și sprijină comunicare orală și se manifestă prin viteza vorbirii, dicției, ritm (pauze, repetiții), tonalitate vocală, inflexiunea rostirii, sublinieri, precum și prin alte sunete (onomatopee, râs, mormăit, oftat etc.). Utilizarea paraverbalului ajută la înțelegerea mai clară a mesajului vocal. Comunicarea prin întâlnirea directă și cea prin intermediul internetului sunt de tip complex datorită faptului că pe lângă voce se poate recepta și comunicarea transmisă prin limbajul corpului. Comunicarea nonverbală
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
interpretului a fost asumat de prințul Bandar, ambasador de mult timp al Arabiei Saudite în Statele Unite. O întrevedere tipică decurgea în felul următor: ,,Bună seara, majestate, vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă adresa cele mai bune gânduri în numele Statelor Unite". ,,Mormăit" (asta din partea regelui). Apoi, de la Bandar: ,,Înălțimea Sa regele Fahd spune că suntem încântați să o primim pe doamna secretar în căminul nostru și sperăm că ne veți da de știre dacă vă putem face șederea mai plăcută în vreun
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
oarecare aprindere despre aceste probleme este pentru că Petru Dumitriu e credincios, iar eu încerc din răsputeri și de multă vreme să devin unul. E o discuție, ca să zic așa, în familie. * Cu un strigăt mintal profund dezaprobator și cu un mormăit de protest întâmpin, la lectură, următoarele rânduri scrise de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii (Editura Dacia, 1991, p. 21): „A spune că doi și cu doi egal patru nu înseamnă a declara ca Tudor Vianu că Goethe a scris Poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea și așa și era. La vârsta ei o recunoșteau și toți cei apropiați. Vocea ei blândă și moale aproape că se pierdu printre mormăiturile ei. Sunt lucruri care nu se spun și lucruri care se spun, dar în ziua aceea simțea nevoia să spună totul cuiva. Își îndreptă gândurile din nou la bărbatul pe carel cunoscuse și, cu siguranță, îi era frică de neprevăzut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar... Apoi Ștefan se ridică. Arată cerul: Acolo Sus cineva ne iubește... spune el încetișor, apoi izbucnește într-un hohot de râs nervos, nestăpânit: Fantastic!... "Vin turcii!... Vin turcii!"... "Turcii nu mai vin!"... Vă vine să credeți?! Nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu. Eu... eu ce sunt? Un amărât de stolnic mai-mare peste bucătarii Măriei sale... Domnia ta ești boier mare, cumnat chiar, îi spune lui Isaia. Rămâi în istorie ca un mântuitor... Așa-așa, se repede Negrilă, "Cumnat! Mântuitor"! Isaia, posomorât, mestecă un mormăit: S-o lăsăm... Hotărâm noi... Om vedea... Toate la timpul lor. Graba-i să jurăm! Aici! Acu! Pe cruce! Să jurăm! Mormânt, vorba lui Cupcici. Dumnezău să-l ierte... Isaia scoate sabia cu garda în cruce: Jurați! Pe cruce jurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ieftin. Să ia aminte cum vorbește "Măritului Domn", spune apoi cu o nuanță de autoironie. Cu... cu "slobozenia", cum rămâne? întreabă Tăutu. Ștefan pare foarte mirat de întrebare: Păi... am spus doar! Nu! Nu se poate!... Un vuiet ca un mormăit disperat, străbate țărănimea... Ștefan tușește, își șterge cu palma fruntea brobonită de sudoare, vorbește rar, cu patimă: Dragii mei!... Copiii mei! Nu mă părăsiți! Am împărțit împreună și pâinea, și apa; și râsul și lacrima; și viața și moartea... Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe cal trecându-i frâul slujitorului și se Îndreptă, printre buruieni Înalte, către o coli bă bine ascunsă, pe care cine nu cunoștea locurile n-o putea nici măcar bănui. Prințul bătu ușor În ușa de scânduri și, auzind dinăuntru un mormăit care semăna cu o voce omenească, o deschise cu grijă. În Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care plutea În seu. — Cine ești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care mă adăpostisem și dacă ar fi venit înspre mine ar fi trebuit să mă lupt direct cu cel care venea, dacă ar fi avut gând necurat. Cum stau așa, și-mi făceam atâtea gânduri, aud și un fel de mormăit, ceea ce însemna că era...ursul. Într-adevăr, ursul era și se mișca de acolo până colea, în apropierea copacului încât nu numai că îmi oprisem respirația, dar mă simțeam, de-acum, și ud în pantaloni. Dar nu știu cum, parcă Dumnezeu a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl făcu pe Brunetti s-o Întrebe pe Paola: — E ceva În neregulă cu Raffi? Ședeau pe sofaua din camera de zi și liniștea care răzbătea dinspre bucătărie umplea Întreaga Încăpere. Ea zâmbi. Ciudat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el, îl distanța de asemenea indivizi. Răspunsul bețivului veni sub forma unui mormăit adânc și fără sens, în timp ce tovarășul acestuia apucă balustrada scărilor, clătinându-se mai rău ca pe puntea unei nave în derivă și, înghițând amenițător în sec, prevestind ceva rău. În urma lui Salitov, corpul acestuia se clătina periculos. Îi lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare, dacă stai aici îngheți în mod sigur. A vrut să se ridice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
deodată, își ridică spre cer ochii să-i spălăciți de parcă ar fi vrut să citească mai știu ce scris acolo, încruntând din ce în ce mai mult sprâncenele crescute haotic, mormăind un timp ceva neinteligibil, ceva poate numai de el știut și înțeles, apoi mormăitul se transformă în cuvinte ce puteau fi înțelese: „ ... ani atâția au trecut de când sunt aici, parcă ar fi viață de om, am trăit aici tocmai acești ani, care trec cel mai repede, adică anii când bătrânețea bate la ușă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
doar să respect rânduiala cuvenită fărĂ să pun Întrebări. A urmat apoi o Îndelungată gimnastică Între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era Într-un continuu du-te-vino Între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am Înțeles
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, Însă, căscă pe când se cufunda În covată. Apoi, Întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni În legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându-i kimonoul de culcare. — Bine, bine. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dacă e un urs, o stâncă sau o iluzie optică. Mă mișc pentru a vedea dacă percepția mi se schimbă. Mă apropii. Îl Întreb pe tovarășul meu dacă vede același lucru. Impresia mi se confirmă dacă se aude și un mormăit, iar dacă Îi simt duhoarea și gheara Înfiptă În spate, nu mai Încape Îndoială: este un urs. Persistența percepției și confirmarea venită pe diferite căi senzoriale sunt demne de crezare; reprezintă un mecanism eficient pentru a ne adapta la realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de fiecare dată când vrea să vorbească, ai impresia că mănâncă pietriș sau că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la urma urmei nici un
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
respir. S-a aplecat și m-a sărutat, iar eu i-am simțit barba gri înțepându-mi pielea. - Trenul va sosi în curând, a spus tata. Apoi a scos câteva bancnote din buzunar, dar Mircea le-a refuzat cu un mormăit ofensat. - Nu aștepta cu noi, prietene. Întoarce-te în patul tău. Îmi amintesc că Mircea nu voia să ne lase. Numai nerăbdarea calului, care iar necheza și pocnea din copite, l-a convins să plece. M-a mai îmbrățișat o dată
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
unui număr de peste 4000 de români aflați la muncă în occident, și reveniți în țară din diferite motive, li s-au confiscat pașapoartele. Degeaba explicații, degeaba bătăturile din palme filmate de-aproape de către cameramani indiscreți și antiputere, degeaba plânsete, degeaba mormăituri și chiar înjurături... Nimic, nici urmă de clemență. Au trecut 90 de zile petrecute în miraculosul și năbădăiosul ,spațiu Schengen"? Trecut. Înseamnă că... Ciao-Auf Wiederzehen pașaport, poate chiar good-bye-! Reveniți peste 5 ani să mai pălăvrăgim... Analiști politici și economici
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
jocuri”. Dăduse probă și a fost selectat ca acordeonist. „Nu-i greu acordeonul? „Cum să fie greu! N-am putut dormi de dragul acordeonului. Ce instrument mai oferă așa bogăție? ” - răspunde Laza, tot cu întrebare, trăgând de burduf spre a obține mormăitul aprobator din instrumentul care îl ascultă parcă vrăjit. Mâinile îi zboară pe clape, acordeonul se îmblânzește și lasă, lin, să curgă melodii fără seamăn. Nu degeaba Laza Cnejevici s-a îngrijit să culeagă și să publice piese instrumentale pentru acordeon
Agenda2004-2-04-senza2 () [Corola-journal/Journalistic/281934_a_283263]