321 matches
-
este un vehicul blindat de luptă proiectat pentru a transporta trupe de infanterie pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate sunt, de obicei, înarmate doar cu o mitralieră, deși există variante care transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu sunt, de obicei, concepute pentru a lua parte la o luptă directă, ci doar să efectueze manevre cu trupe spre/pe câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
aceștia (peste 900) sunt implicați în misiuni de menținere a securității în regiunea Qalat, din sudul țării, una dintre cele mai periculoase zone. Acolo, atacurile insurgenților sunt aproape zilnice - în special cele cu dispozitive explozive improvizate, cu rachete sau cu mortiere. Pe 8 Aprilie 2010, președintele Traian Băsescu a anunțat la Praga creșterea efectivului românesc din Afganistan la 1.800 de militari. De-a lungul timpului, achizițiile de tehnică militară au generat controverse și scandaluri de presă. Încă din secolul al
Armata României () [Corola-website/Science/302830_a_304159]
-
același cuvânt, sau, mai frecvent în America, tunuri. În vremurile moderne, să spui la plural tot tun a devenit mai puțin obișnuit, câteodată li s-a spus și "arme" sau "artilerie", dacă nu un termen mai specific, cum ar fi "mortiere" sau "obuziere". În domeniul aviației, "tunul" rămâne un termen comun pentru armele aeronavelor. Folosit pentru prima dată în China, tunurile au fost printre cele mai timpurii forme de artilerie care foloseau praf de pușcă, înlocuind de-a lungul timpului celelalte
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
artileriei, care a fost, de asemenea, utilizată pe scară largă și în Al Doilea Război Mondial. Cele mai moderne tunuri sunt similare cu cele utilizate în Al Doilea Război Mondial, deși importanța armelor de calibru mare (ex. a tunurilor, a mortierelor) a scăzut odată cu dezvoltarea rachetelor. În afară de folosirea lor pe scară largă în război, tunurile s-au găsit aplicații pașnice, în special în controlul avalanșelor. "Cannon" (în engleză) este derivat din vechiul cuvânt italian "Cannone", având sensul „tub mare”, provenind din
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
a început un bombardament de cinci zile, în timpul căruia sovieticii au afirmatcă s-ar fi folosit și proiectile cu gaze toxice. Pe 17 decembrie 1941, șase divizii germane de infantrie și două birgăzi române, cu 1.275 de tunuri și mortiere, peste 150 de tancuri și 300 de avioane au lansat un al doilea atac. Condițile meteo dificile de la începutul iernii au împiedicat acțiunile Luftwaffe, iar pe sovietici i-a ajutat să întărească defensiva. Pe 21 decembrie, în condițiile în care
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
176.566, ceea ce confirma afirmațiile lui von Manstein. După alungarea sovieticilor din Crimeea, atenția germanilor s-a îndreptat din nou spre Sevastopol. Pentru a cuceri orașul, von Manstein a primit câteva dintre cele mai mari tunuri construite vreodată, printre altele mortiere de 600 mm și tunul pe cale ferată "Dora" de 800 mm."Dora" a fost instalat în palatul fostului han al tătarilor din Bahcisarai, fiind deservit de câteva mii de soldați. Nu a adus multe foloase asediului, reușind însă odată să
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
de Istorie coreean, există puține cazuri de coreeni care au folosit artilerie pe câmp, obținând rezultate ineficiente. Aceeași sursă notează faptul că anumite unități neregulate coreene cu arme furnizate de guvern au folosit în teren deschis focuri explozive trase de mortiere, dar acest lucru a fose un caz izolat. Chinezii au părut mai activi în folosirea artileriei de teren decât coreenii. Una dintre cele mai notabile arme chinezești de teren a fost ,Tunul Marelui General”. Acesta era un tun mare care
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de Kim Simin (김시민), unul dintre cei mai pricepuți generali coreeni care comanda o garnizoană de 3000 de soldați. Generalul achiziționase recent aproximativ 200 de archebuze noi care erau de aceeași putere cu cele ale japonezilor. Cu ajutorul archebuzelor, tunurilor și mortierelor, coreenii au reușit să îi alunge pe japonezi din provincia Jeolla. Bătălia de la Jinju este considerată una dintre cele mai mari victorii coreene deoarece a oprit japonezii din înaintarea lor în provincia Jeolla. Primul asediu de la Jinju (1592) a fost
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
o altă metodă de atac prin acoperirea celor care escaladau zidurile cu foc de archebuze. Strategia a fost fără succes deoarece coreenii au ignorat gloanțele continuând să distrugă scările cu pietre și topoare. Atunci când coreenii au început să tragă cu mortierele, japonezii au înregistrat și mai multe pierderi. După trei zile de lupte, Kim Si-min a fost lovit de un glonț într-o parte a capului și nu a mai putut comanda forțele. Comandanții japonezi au atacat mai puternic, folosinduse
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
o versiune locală a modelului Steyr-Mannlicher M1895. Acest model depășit se afla în serviciul armatei olandeze pentru de mai mult de 40 de ani, dar nu fuseseră găsiți bani pentru înlocuirea lui. Fiecare regiment de infanterie era dotat cu șase mortiere de 80 mm. Se poate trage concluzia că infanteriei olandeze îi lipsea puterea de foc necesare armatelor moderne ale epocii. În ciuda firma Philips, unul dintre cei mai importanți producători europeni de echipament radio, își avea sediul în Olanda, armata olandeză
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fuseseră proiectate cazemate, din interiorul cărora puteau fi mitraliați atacatorii care ar fi înaintat pe dig. Pe 13 mai, poziția a fost întărită cu o baterie de tunuri antiaeriene de 20 mm. Feldt avusese intenția să distrugă această poziție cu ajutorul mortierelor de asediu, dar trenul care transporta aceste piese de artilerie fusese blocat pe calea ferată pe 10 mai după aruncarea în aer a podului feroviar de la Winschoten. Atacuril aeriene de pe 13 mai nu au reușit să distrugă puternica poziție defensivă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
aruncătoare de flăcări, de distrugere a câmpurilor minate, tancuri-pod sau tancuri-cu-drum-bandă, destinate în special primelor ore ale debarcării. Aceste tancuri se puteau transforma rapid în blindate obișnuite, după demontarea dispozitivelor speciale. De asemenea, au mai fost concepute tancuri purtătoare de mortiere de calibru mare, pentru distrugerea cazematelor. Aceste vehicule au fost testate pe plajele din Yorkshire, Anglia. Cele mai multe „drăcii” au fost deservite de echipaje din Divizia a 79-a blindate, fiind detașate pe lângă diferitele unități de desantare. Inginerii militari au conceput
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
parașutări, au fost organizate două transporturi de armament antitanc și de trupe de sprijin pentru fiecare divizie, aduse cu ajutorul planoarelor. În dimineața Zilei Z s-au mai executat două transporturi cu planoarele a două batalioane de artilerie cu 24 de mortiere destinate Diviziei a 82-a. Aceleiași divizii i-au fost destinate transportul cu planoare a unui regiment de infanterie și două acțiuni de parașutare a proviziilor, în cazul acestora din urmă fiind înregistrate eșecuri totale. După 24 de ore, doar
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să nu poată fi lovite de focul direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare, deoarece prin scăderea înălțimii zidurilor acestea ar fi fost mai ușor de escaladat. Forma rotundă, care nu oferea colțuri slabe și domina concepția fortificațiilor precedente, crea "unghiuri moarte" (v. figura) care erau ferite de focul apărătorilor, care
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
însă la bătălia de la Arcis-sur-Aube, pe 20 martie. Înaintarea aliaților spre Paris continuă și Împăratul își schimbă strategia, încercând nu să înfrunte ci să secționeze liniile de comunicație ale armatelor aliate, dar acestea continuă marșul, înfruntând și învingând armata Mareșalilor Mortier și Marmont la Fère-Champenoise și sosesc în dreptul Parisului. În tot acest timp, Wellington câștigase câteva victorii împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la sfârșitul lui martie. Napoleon își aduce resturile armatei principale la Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
dintre cei 600 de soldați ai batalionului au căzut în luptă. Cei mai mulți atacatori ai primului val au fost uciși de forțele aliate în imediata apropiere a aeroportului și a orașului. Numeroase planoare au fost distruse imediat după aterizare de focul mortierelor. Germanii care au reușit totuși să iasă din planoarele distruse au fost uciși aproape până la unul de apărătorii britanici și eleni. O parte a forțelor germane a aterizat mai departe de zonele desemnate de parașutare, organizându-și poziții defensive la
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
coaliția până la înfrângerea definitivă a lui Napoleon. Aceștia au intrat în Paris pe 30 martie 1814 ca urmare a defecțiunii lui Marmont, care a încheiat un acord separat cu aliații și și-a predat trupele, pecetluind soarta capitalei, deși mareșalii Mortier și Moncey (la Porte de Clichy) continuau să lupte. Napoleon era hotărât să continue lupta, de-a lungul campaniei el dând un decret pentru mobilizarea a 900.000 de soldați, din care numai o mică parte a ajuns în rândurile
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
fortificate, asemănătoare castrelor, sunt încă de actualitate; un exemplu concret fiind baza militară Marmal din apropierea localității Mazar-e-Sharif, Afganistan. Formă bazei este dreptunghiulara iar zidurile fortificațiilor sunt realizate prin alipirea de gabionuri „HESCO” având rolul de a reduce și compartimenta efectele mortierelor și a armelor de foc. Un lucru deosebit la această bază militară îl constituie existența "fossei" (șanț) și a "agger"-ului (parapet) format prin depunearea materialului excavat interior; specific castrelor.
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
au atins malul. Cei care au ajuns la bancul de pietriș au făcut acest lucru într-un ritm lent, pentru că erau atât de încărcați cu armament. Cei mai mulți dintre ei au trebuit sa suporte greutatea a armelor de calibru mic, a mortierelor, artileriei și mitralierelor. Când bombardamentele au stârnit focuri pe plaja, fumul rezultat oferea camuflaj trupelor de atac împiedicând pe cele de apărare sa le poată localiza. Așa s-a întâmplat la Red Dog, într-o zona opusa punctului cheie Les
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
de debarcare LCM, când artileria i-a lovit; doar unul dintre ei a supraviețuit ca urmare a detonării proviziilor lor de explozibil. O alta echipă numai ce a terminat de pus explozibilul când zona a fost atacată cu foc de mortiere. Explozia prematură a încărcăturii a ucis 19 geniști, precum și o parte din infanteriștii din apropiere. Cu toate acestea, geniștii au reușit sa curețe șase goluri, câte unul la Dog White și Easy Green, in al 116-lea front RCT, și
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să dispună în regiune un mare număr de tunuri de calibru mare, mortiere și aruncătoare de flăcări. În cetatea asediată, civilii au îngrijit răniții, au reîncărcat cu muniție benzile și încărcătoarele mitralierelor sau au participat direct cu arma în mână la lupte. Chiar și copii au participat la apărare, aprovizionându-i cu muniție
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
se face contrabandă cu arme în Siria. Consiliul Național Sirian emite o declarație în care anunță că va discuta criza siriană la nivel internațional în cadrul ONU. Gilles Jaquier, jurnalist francez, este ucis împreună cu alte opt persoane într-un atac cu mortier în Homs. Tone de armament rusesc ajung în portul Tartous după ce acestea au fost reținute de către Cipru. Consiliul Național anunță deschiderea sa față de conducerea Armatei Siriene Libere, care va deveni de acum armata opoziției siriene. 21-28 ianuarie: Consiliul Național solicită
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
notează că după înfrângerea trupelor argentiniene de la Goose Green, Venezuela și Guatemala s-au oferit să trimită parașutiști în Falkland. Din Libia, condusă pe atunci de Muammar Gaddafi, Argentina a primit 20 lansatoare și 60 de rachete SA-7, împreună cu mitraliere, mortiere și mine. O parte din aceste operații clandestine au fost aranjate de Uniunea Sovietică. Un aspect interesant cu privire la acest conflict este faptul că deși membră a NATO și atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenția
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de scăpare a argentinienilor trecea prin poziția apărată de Haddow. Comandoul 601 argentinian a încercat să înainteze pentru a ajuta Compania 602, pe Muntele Estancia. Descoperită de Comandoul 42 britanic, a fost atacată cu bombe de aruncător de 81mm L16 (mortiere L16 - 81mm), fiind obligată să se retragă pe muntele Two Sisters. Compania 602 argentiniană, încercuită oe Muntele Estancia, a înțeles că nu mai poate rezista, după câteva discuții între ofițeri, hotărând să se predea. Argentinienii au utilizat în aceste operații
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]