85 matches
-
omul bun, „care înfrânează în el avântul orb al voinței”. Deci... De reținut, și de asumat când e cazul (e cazul!), distincția dintre omul bun, care face binele, și omul blajin, lipsit de energia necesară ca să facă rău. Sfântul își mortifică voința și așteaptă izbăvirea. Întrebarea decurge din ce am citit până aici: numai moralitate caută sfântul, nu și spiritualitate? Așa cum îi descrie Schopenhauer starea, parcă spiritualitate ar fi: „...este cuprins de o bucurie interioară și o liniște cu adevărat cerească
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
fondului clasicizant al operei eminesciene, a țesăturii subtile de relații cu gândirea și arta romantică germană și, nu în ultimul rând, a „firelor" hegeliene din textura operei celui care îl refuza pe Hegel, sunt binevenite și astăzi, când Eminescu este mortificat în sintagma (falsă) „ultimul mare romantic european". Din păcate, neajunsurile editoriale propriu-zise sunt mari, din acest punct de vedere singurul câștig adus de volumul de față fiind cantitatea. Nu totalitatea și cu atât mai puțin acuratețea.
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea lividă, de mort, pe care o capătă hîrtia: "De foarte multă vreme nu am făcut nimic,/ Încerc să scriu ceva dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o exhibare a pornografiei din clasa politică. La acest nivel, individul, fie că este omul comun de pe stradă, fie că este președinte al Comisiei de Cultură (incultură cum îi spune adese autorul), pare un mecanism insignifiant pe o poziție predeterminată, mortificat în neputința de a schimba ceva. Teribilul mecanism de anonimizare îl va trimite în galeria prea încăpătoare a personajelor tragice, fie politice, fie ale simplei existențe. Ceea ce i se poate reproșa lui Mircea Constantinescu este ambiția de a scrie lungul
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
și gol al literaturii nu compensau defel pierdutele bucurii ale cărnii prin proporționale împliniri spirituale. Obiectivele culturale ale vechiului regim erau unele cu semnul minus: arta trebuia deposedată de cât mai multe dintre dimensiunile și valențele ei, pentru a se mortifica, îngheța ideologic. Cu atât mai firesc, mai natural a fost dezghețul postrevoluționar, în care vechi poncife, tabuuri și clișee propagandistice au fost exuberant dinamitate. Tarabele gemând de reviste și cărți pornografice editate pe hârtie proastă, mâinile tremurătoare și ochii sticlind
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
Damian e Pegas în varianta îngerului căzut, Octavian e Crisaor în forma omului zidit de viu, căruia tăcerea, bătaia și izolarea îi devin condiții firești. Primul e hotărît să se afirme cu orice preț, al doilea e decis să se mortifice pentru a nu da satisfacție comuniștilor. Primul intră în rolul unui expert al torturii, celălalt devine un ins invulnerabil pe care tortura nu-l poate înfrînge. Damian e activ pînă la inventivitate demonică, Octavian e pasiv pînă la inerție ascetică
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
strict tehnic, le-am recunoscut o serie de calități. Am reacționat, prin urmare, pasional. Cred însă că, în critica literară (și cu atât mai mult în disciplina perisabilă a cronicii), e crucial să-ți păstrezi vii reflexele. Să nu te mortifici înainte de vreme, să nu-ți pierzi, prin specializare, entuziasmul de la început. Experiența (care, vrândnevrând se capătă odată cu trecerea timpului) nu trebuie să alunece în suficiență. După doi sau trei ani de articlerie săptămânală, oricine poate evalua o carte cu destulă
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
Fără de țară, Viciosul, am ascultat-o terorizat. Și-am aflat, sfâșiat de durere, că mă-nrudesc cu Sodoma și Gomora și pedeapsa divină o să cadă asupra mea, doar dacă ... - Dacă, părinte? - Dacă-ți reprimi această pornire contra naturii și te mortifici în fața Domnului Nostru; dacă te ferești cât oi trăi de orice fel de legătură carnală; și să te duci la medic. - La medic? Eu? - Și-o sută de avemaria. Și m-am dus la medic, la dr. Canyameres, care m-
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
fost fiică de rege/ eram scarabeu/ în pădurea cu jețuri/ de stafii și-arome" (Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege). Și nu în ultimul rând se înscrie sarcasmul istoricește determinat, stigmatizând oroarea totalitară, în cuprinsul căreia viața se mortifică fără a-și înceta cursul înfiorător: "pentru noi nu înseamnă ce-nseamnă pentru voi sonerie/ pentru noi sonerie înseamnă poliție/ un grup de brute care năvălesc (de-obicei noaptea)/ peste viața și coșmarele tale/ îți răstoarnă mațele, hârtiile și casa
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Nu pot scrie, adică, așa cum ar trebui. Nu pot vorbi despre cineva drag fără să li se pară că fac un gest convențional, fără să aibă senzația că ființa lui Țeposu rămîne înafara discursului sau că acesta o diminuează și mortifică. Probabil că mulți au simțit că abia scriind legalizează, în propria lor conștiință, moartea lui. Nu știu care din gesturi - tăcerea sau exprimarea - poate fi considerat un omagiu mai cald, mai sincer. Sigur însă, și cei care au tăcut și cei care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
trăit, delimitat, în Fragmentarium. Iubirea Lui ne decide calea, nu ne umilesc corecțiunile Sale, ci ne sporesc credința și ne îndumnezeiesc iubirea irenică. Eikonice II, per conclude Lui Alexandru Cetățeanu Preparatio poiesis. Enunțurile parafrazice. * Acordă-ți singur șansa. * Nu te mortifica * Iartă-te pe tine însuți * Iubește-ți semenii ca pe tine însuți * Catharsis, nu catalepsis * Psihedelic, nu de la emanațiile oraculare din Delos, ci sanctuaric * Versus legea Talionului, ci nu suicidar, sub stigma-nvinuirii, din Paideume străine. Biomul Gândul care te trezește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
De altfel, spune prostii, bătând în struna babelor pioase. O să-ți facă figura tocmai ție? Toți sunt entuziasmați, nu ne lăsăm până nu terminăm. Sfidăm viitorul. Nici să nu te mai aud cu povestea asta, că mă superi! . Pomponescu râmase mortificat de ineficiența loviturii sale, așteptând un prilej de a o reînnoi. A se descoperi intervenind practic prin reclamații în Consiliul de Miniștri nu era stilul său. Își exprimase o simplă opinie critică, nu înțelegea să fie pe față persecutor. Ura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de] cordeaua de matasă! Dac' ar exista, ne-ar întinde o propunere și nu ne-am zugruma. Dar nu există, nu există pentru că ne lasă să ne zbatem și nu ne taie funia. Cam aceasta este argumentarea "Pseudo-Romînului" de alaltăieri, mortificat de rezerva absolută pe care și-a impus-o partidul conservator în cestiunile esterioare față c-un guvern în care n-are nici o încredere. Dar oare cel ce nu face ceea ce faceți d-voastră nu există? Oare e un cuvânt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bă? Huo, fi-re-ați!...» Povestea dintr-un sat brăilean nu este creația minții zburlite a lui Fănuș Neagu. Este reală ca haosul prin care trecem, haos la care participă mulți cetățeni de bine și polițiști de profesie. Făureiul este un târg mortificat de «schimbare», ca numeroase orășele din România. S-a dovedit că el mi-a dat cu ranga în cap, deși era invers Dumitru Merișan de pe strada Păcii și-a făcut cârciumă. Vecinul Gavrilă Popa și-a trântit closetul de scândură
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe o pierdere clipa acordată trupului, necesară, își zicea, totuși o pierdere pentru spiritul ce trebuie să recupereze. Într-o altă epocă a istoriei, ar fi fost un bun ascet. Ceva asemănător călugărilor medievali obsedați de o credință, ce își mortificau trupul pe care puneau prea puțin preț. Anacronic. Sau așa s-ar părea. Dar nu apuca să gândească și asta, nu se lăsa ademenit până la a gândi și asta, ci mai degrabă ceda tulburărilor părelnice și mincinoase ale sufletului. Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa măsură încît... mărturisesc că în primele mele socoteli nu intră un atât de semeț triumf!... să scrie o carte despre mine! Cariera mea poetică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
imposibil de locuit. De o parte conglomeratul primitiv al poeziei argheziene; de alta, vacuitatea, planitudinea vântului lovinescian care-l îmbăiază. Aceasta ne face o Spanie seacă, și trebuie multă credință și nebunie de hidalgo s-o explorezi fără să te mortifici sau înăbuși. Dar singura Spanie de care d-l E. Lovinescu poate să amintească, nu e deloc pătrata patrie a lui Gongora, ci o Spanie mult mai indigenă și mai omenească: Spania lui Don José, plutonierul, de sub comanda d-lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-a hotărât în cele din urmă să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă înainte de-a pleca. Trebuia să facă pregătiri și în câteva zile pleacă... Mortificată de veste, ea n-a mai izbutit să-l întrebe nimic, a închis telefonul, a făcut o baie cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera să ucidă alte ființe, dar încă nu‑i anotimpul potrivit. Rainer spune iarăși că nu, el n‑o face, și la urma urmei Sophie a uitat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
jurnal), conștientizând iluzia autenticismului său. Găsim, Într-o astfel de lectură simultană, un năzdrăvan monsieur Bovary (care nu este altul decât criticul tânăr), suspendat Într-o contradicție deloc rizibilă Între viață (trăire) și lectură (scris), un orgolios genialoid care Își mortifică pulsiunile autentice ale sufletului pentru a se Închide Într-o piramidă a spiritului și un sentiment ipocrit care duce dorul vieții nesofisticate chiar acolo, În balsamul orgoliilor sale genialoide. Romanul (sau bildungsromanul) acestui critic tânăr merită și el scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăsa să fie sfâșiați de bestii sălbatice, după cum voia sus-amintita lege, ci a constrâns fetele să reprezinte în circ mitul nemilos și lipsit de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul său bizar și sufletul său nemilos, mortificând astfel sentimentele religioase ale victimelor și batjocorind învățătura lor morală. În sadismul său sfâșia sufletul ucenicilor lui Cristos, tot așa cum și fiarele sfâșiau mai apoi trupul lor. Despre reprezentarea acestor mituri ne vorbește cu multă claritate papa Clement Romanul (92-99
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]