134 matches
-
gurițe Rup acum de pe codițe Cireșele delicioase Mari și roșii și frumoase. Graurul le-a terminat Noi, de-abia ne-am apucat. Chiar mi-e milă zău de el, Ce rău e să n-ai bunel! 10.Motănel Am un motănel tărcat, Se laudă că-i curat. Pisoiaș micuț, mă minți O mustaț-ai între dinți. L-ai mințit pe șoricel, Că vrei să te joci cu el. L-ai scos din gaura lui Promițându-i c-ai să-l pui Mai
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
cuibul rândunicii! Cip-cirip se-aude-n zori, Plâng de foame, puișori. Rândunica-i pe tarlale Să caute de mâncare, Fluturi sau o gâză mică, Pentru puii care țipă. Gata,-i liniște în cuib, Gâze-s vara din belșug. O să creșteti iute mari Motănel, tu unde sari? Râma Abia ieși din ogor Și găinile-i dau zor, Se voia-n lume sus pusă, A ajuns însă în gușă! Se visa-n lume prințesă Și-a ajuns delicatesă! Referință Bibliografică: Buburuza / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe
BUBURUZA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354199_a_355528]
-
adunat atâtea nedumeriri, mai ales ale altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne despărțim: Bizu sare pe gard pentru că, dincolo de poartă
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
adunat atâtea nedumeriri, mai ales ale altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... Citește mai mult „Oamenii mari nu pricep niciodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
adunat atâtea nedumeriri, mai ales ale altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum.De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... V. IMBRĂȚIȘARE, de Dor Danaela , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
și milostiv, că-ndurase-ntreg Ajunul foamea și gerul cumplit. Câteva zile de-a rândul Mitică l-a tot hrănit, șoricelu-a prins putere dar moșul l-a izgonit. Mătușica mea, Olguța, adoptă un pisoiaș, o mică sălbăticiune - gri-vărgat, un cercetaș. Motănelul sta la pândă, patrula neobosit și de atunci să vină-n casă, șoarecii n-au îndrăznit. Astăzi, vara mea, Micuța, crește și ea pisoiași, îi iubește și-i alintă, ca pe niște copilași. Am avut și noi pisici, o pleiadă
RAŢIUNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342311_a_343640]
-
slab de-i puteai număra coastele. Ochii îi erau tulburi și abia își mai trăgea sufletul. Cine știe de cât timp zăcea în traistă aruncat la gunoi. După câte se pricepea la mâțe își dădu seama că nefericitul animal este motănel. Bătrâna îl curăță cu o cârpă umezită în ceai de mușețel, îi spălă ochii și blănița și îi puse pe o farfurie câteva bucățele de cârnat. Acesta se apropie, le mirosi și amețit își pierdu echilibrul căzând într-o parte
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
și începu să lingă picăturile, apoi luă vârful paiului între lăbuțe și începu să-l sugă. Babana își dădu seama că acesta nu știe încă să mănânce ca lumea. Luă o cârpă curată o înmuie în lapte și îi dădu motănelului să sugă un colț. Din când în când mai turna câte un pic de lapte pe cârpă până când micul animal se sătură, se făcu covrig și adormi. În somn, tremura parcă de frig și din când în când mieuna subțirel
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > FEBRUARIE ... Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În memoria lui Leuț - motănelul meu drag . Odihnește - te în pace , Pui frumos de căprioara ! Ai rămas doar o poveste Și mult timp o sa ma doară ... Ochii tăi blânzi , cu iubire Și căldura ne priveau ... Jocurile tale toate , Serile ne - nveseleau . Îți plăceau atât de
FEBRUARIE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344220_a_345549]
-
înțeles ? Să nu-mi umple casa de purici de-afară ! - N-are purici, buni ! Uite ce curat e ! - Bine, bine, vedem după. Acum hai să papi turte unse cu miere, cu lapte. Minune mare, de unde răsări așa de unul singur motănelul? Bunicul zise că poate trecu pisica vecinului Costan prin livada lor, și se rătăci un pisoi. Seara aceea, Ionuț scoase motănelul afară din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
după. Acum hai să papi turte unse cu miere, cu lapte. Minune mare, de unde răsări așa de unul singur motănelul? Bunicul zise că poate trecu pisica vecinului Costan prin livada lor, și se rătăci un pisoi. Seara aceea, Ionuț scoase motănelul afară din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
au dorit să vină Din lutul de Humulesti. Am intrat cu el odată În căsuța de la țară Și-am aflat că toate cele-s Cum erau odinioară. Impreun-am prins o ață Cu doi motocei de grinda Și priveam cum motăneii Se munceau de zor să-i prindă. La Ozana curgătoare Am plecat să facem baie, Când mamuca-i necăjita Îl lasă gol, fără straie. Amândoi priveam cu milă La Smaranda popii, care A fost pus-asa umila, Pe un Cal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Copiii din vecini (din volumul "Bucovina - Plai de basm si dor") Toate erau bune, numai că Ionuț nu mai avea stare. Se jucase cu tot ce se putea juca pe lângă casă, și cu motănelul, și cu puișorii de găină, și cu vițelușul. Dar resimțea mult lipsa unui copil tovarăș de joacă. De aceea, când nu găsea nimic de făcut în jurul gospodăriei bunicilor, ieșea până pe uliță, și stătea acolo așezat pe gardul dinspre toloacă, uitându
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta era Șușurel, un neisprăvit de motănel de opt săptămâni. Până și vrăbiile săreau în jurul lui, cântărindu-l din ochi, curioase. Numai sticleții se țineau la distanță: „Parcă poți să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte, când pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de durere, iar cocoșul într-o parte, cotcodăcind. „Ia te uită ce prostovan!” se gândi Șușurel. „După ce că are capul cât o nucă, îi mai stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt pe
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
-l mai găsea să-l deranjeze muntele acela de cocoș cu creierul cât o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
Deși-s mic, să o știi bine, Ca micuța-mi inimioară, Bate numai pentru tine! De ziua mamei De ziua măicuței mele I-am cules trei viorele. Cine crezi că vine-n urmă Cu o floricică-n mână Chiar micuțul motănel Fiindc-o iubește și el. După faptă și răsplată ! În boluri toarnă pe dată Pentru motan și pitic Mama, dulcele lăptic Ochii mamei Strălucesc ca două stele Ochii dragi ai mamei mele, Veșnic mă apasă-un gand, Câtă dragoste ascund
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
și variat în care este introdus pentru a-l familiariza cu acesta: ”Să numărăm până la zece”, ” Numărăm pe degete”, ”Anotimpurile”, ”Momocicleta”, ”Pintenatul”, ”Papagalul Coco”, ”Colind”, ”Pomul vieții”, ”Închinare florilor”, ”Mămică și bunică”, ”Primăvara”, ”Vara”, ” Omul de zăpadă”, ”Pelicanul și peștii”, ” Motănelul cel viteaz”, ”Papucul Doamnei”, ”Coloana infinitului”, ”Odă copiilor”. Pentru a sublinia spiritul tonic ce definește tonul general al acestei cărți ce, și o spun cu convingere, consacră o autoare de cărți de poezie pentru copii, voi cita partea de final
CĂRTICICĂ PENTRU TONI DE MARIA NICULESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379796_a_381125]
-
au dorit să vină Din lutul de Humulesti. Am intrat cu el odată În căsuța de la țară Și-am aflat că toate cele-s Cum erau odinioară. Impreun-am prins o ață Cu doi motocei de grinda Și priveam cum motăneii Se munceau de zor să-i prindă. La Ozana curgătoare Am plecat să facem baie, Când mamuca-i necăjita Îl lasă gol, fără straie. Amândoi priveam cu milă La Smaranda popii, care A fost pus-asa umila, Pe un Cal
EU RAMAN MEREU CU NICA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378716_a_380045]
-
coada, căci am auzit de un alt elefant care, fiind rănit în luptă, își scotea lănciile din trup cu trompa îndoită. 4) Apropiindu-te pe nesimțite de balenă în largul unei mări pustii, o vezi cum se zbenguie ca un motănel pe vatră, închipuindu-și că e-n siguranță. Dar chiar și în joacă își arată puterea, deși uriașa ei corpolență nu mai are, în astfel de clipe, nici o demnitate. își aruncă în aer coada, izbind apoi apa, cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
supere pe Moșul drag trebuie să fie mereu cuminte și ascultător. În ogradă domnește un somn adânc, odihnitor, care pare a fi pus stăpânire, deopotrivă, pe copii, pe oamenii mari, pe animale și, chiar, pe feluritele lucruri. Doar Cuțulache și Motănel sunt la posturile lor în curte sau în podul casei. Căci nimeni nu trebuie să tulbure ohihna întregii gospodării a bunicilor. Cele mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare în ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și vaca, oile și toate viețuitoarele din gospodărie își au povestea lor. De aceea, copiii le iubesc nespus pe fiecare dintre ele și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
copii ai satului, Sorin și Sorina au început sfatul. Mai bine zis sfada. Ce nume să-i dea micuțului? Să-i spună tot Cotoșman? Ori să-i zică Pisu? Sau Mițu? Nici un nume nu le era pe plac. Căci pe motănelul lor trebuie să-l cheme într-un fel frumos, cel mai frumos, cel mai frumos! Noroc de bunicul care le-a spus, așa, într-o doară, că lui i se pare că numele cel mai potrivit ar fi chiar Motănel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
motănelul lor trebuie să-l cheme într-un fel frumos, cel mai frumos, cel mai frumos! Noroc de bunicul care le-a spus, așa, într-o doară, că lui i se pare că numele cel mai potrivit ar fi chiar Motănel. Dar cum să-l ajute să crească mai repede? Ei, asta o să le-o spună bunica. Ea a crescut, doar, atâția copii în viața ei. Când au ajuns la bucătărie i-au arătat bunei boțul negru și păros pe care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și ce-o să-i dăm de mâncare? întrebară copiii? Lapte. Mă duc să caut farfurioara cea mică, s-o spăl... Nu, nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]