679 matches
-
în prealabil negocie cu ei la sânge (zicea el), costul transportului. Acum, credea el, am experiență în chestia asta. --Fără șase milioane, nimeni nu vă face acest drum. --Ești nebun! Cine crezi că-ți dă atâta pentru acest serviciu? Deși Mototolea înșiră minuțios toate costurile, toate piesele mașinii distruse sub așa o greutate, toate eventualele pericole ce se puteau ivi, țiganii se dovediră mai experți în negociere. Peste două ore a durat tocmeala. Până la urmă au căzut de acord la patru
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
toate costurile, toate piesele mașinii distruse sub așa o greutate, toate eventualele pericole ce se puteau ivi, țiganii se dovediră mai experți în negociere. Peste două ore a durat tocmeala. Până la urmă au căzut de acord la patru milioane, dar Mototolea a insistat ca un catâr: plata pe loc. Nici țiganii nu s-au lăsat. Mustăciosul a mai scos un milion, spunând: --Uite, ține și iau eu asupra mea toate riscurile! Alte două milioane, după ce plecăm de acolo cu mașina încărcată. Ia
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
Nici țiganii nu s-au lăsat. Mustăciosul a mai scos un milion, spunând: --Uite, ține și iau eu asupra mea toate riscurile! Alte două milioane, după ce plecăm de acolo cu mașina încărcată. Ia așa până nu mă răzgândesc și stricăm afacerea. Mototolea a smuls din mâna mustăciosului bancnotele, spunând precipitat: --Mâine, de noapte! Să fiți pregătiți! Vă salut! Referință Bibliografică: fragment 1 din nuvela TUNARII / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
de muscă ... Dar nu e adevărat. Ști cum e ... gura satului-i slobodă. - Am s-o caut ... Amu zic și eu ca omul. Voi încerca. Încercarea moarte n-are! Zise Ioan făcându-și o țigare dintr-o bucată de ziar mototolită în jeb și tutun scos dintr-o tabacheră veche, ținută în ițari. După ce a tras un fum în piept, după care îl expiră afară, Ioan a spart liniștea așternută între ei. - Voi căuta s-o fac fericită, deoarece fericirea este
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
măsurându-i pașii, numărându-i bătăile inimii.”; ,, Când ajung jos, la marginea foii, scriu năucă, neștiind de mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur, de frig, de emoții? Mototolesc hârtia și, în fugă, mă duc să o arunc. O fac bucăți, să nu vadă nimeni oroarea sau minunea pe care am scris-o. Dar am grijă, în furia mea de o clipă, să nu rup marginea de jos. O
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
ultima poezie” a lui Eminescu unor versuri ușor dubioase. Din rândul legendelor trebuie consemnată și relatarea istorisită ulterior de C. Meissner, care afirmă că tinerii din Iași, veniți să aducă banii strânși pentru îngrijirea lui Eminescu, au găsit o hârtie mototolită în locuința de la Botoșani, unde Poetul era îngrijit de sora sa, Henrietta. Au ridicat-o de pe podea, au luat-o cu ei: era poezia ”Dintre sute de catarge”. Pe lângă aceste semne de prețuire a operei poetice eminesciene, revista atrage atenția
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CA O PRADĂ Orbită de lumina clipei ziua încremenește răstignită în intersecția clocotind de vacarm și-și strânge a rugă aripile-i translucide de efemeridă deja mototolite sub pașii de miriapod ai lumii ce-agită iar frenetic clești antene maxilare și curge tropotește prin cenușa trotuarelor strivind crâmpeiele de-aripi ale predecesoarelor. Referință Bibliografică: ZIUA CA O PRADĂ / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062
ZIUA CA O PRADĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382229_a_383558]
-
brumat, m-am trezit luată de pala unui vânt încins. Gura lui de foc în miezul dimineții de iarnă a fost ca becul lui Pavlov. Toată povestea s-ar fi putut sfârși cu o noapte secretă, în care aș fi mototolit cearșafurile, desfătându-mă cu amintirea bărbatului care mi se păruse o clipă îmbietor ca o acadea pe jumătate linsă. Dar a doua zi l-am văzut din nou. Eram în Ruby Tuesday, cu niște tipi din firmă. El stătea la
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
și auzea înainte de-a auzi vocea și chemarea așteptată. Iuhu! îi veni să chiuie. Oboseala îi trecuse. Nu-l mai dureau picioarele. Capul și-l simțea ușor și-i venea să se dea de-a tumba pe iarbă. Să mototolească și să facă praf hainele lui Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu nuferi roz, la intrarea în fiecare salon. Evgheni simte nevoia să scoată din buzunar o batistă veche și relativ murdară, să-și șteargă disperarea de pe frunte. — O să fac o școală de bucătari la bord. Înapoi în buzunar, batista se mototolește în tusea înecă cioasă a posesorului. — O să-i învăț să facă spumă de morun, pâine cu alge, o să le arăt cum se gătește bine halibutul, o să-i învăț cum să per pe lească peștele în grăsime de balenă... O ușoară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil că nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un colț al camerei, surprins el însuși de gestul acesta clasic de scriitor cuprins de furia creației. Smulse altă foaie și mai nelămurit și reîncepu: Dragă domnișoară, Scuzați-mi impolitețea de a vă scrie. Dumneavoastră
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar ei habar nu au, venea de undeva un miros înțepător de prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal. În vitrine fuseseră agățate ghirlande cu globuri colorate, se apropia Crăciunul, oamenii aveau în mâini pachete de diferite mărimi, toți păreau preocupați și grăbiți, sfîrșitul de an își
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am ajuns la CURVA de doamna Geta - asta nu înseamnă că am avut o revelație și voi începe să pictez sau să scriu poezii. Odată am încercat. Am și scris câteva strofe, dar căcăcioasa aia pistruiată a râs și a mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La ce se gândea, nu știu, poate că își imagina
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o mai recunoscuseră părinții. ăla n-a fost găsit niciodată, dar acum v-am povestit cum a fost toată tărășenia, iar pistruiata nu ar fi pățit nimic dacă citea poezia MEA și o punea la loc, în bancă. De ce a mototolit-o, poți să te joci așa cu sentimentele cuiva? Nu poți, zic eu, mai ales când este vorba și despre Durere. Cu ea nu te poți juca, Durerea trebuie luată în serios de fiecare dată. Noapte m-am întrebat dacă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
declasat care sunt Cartea și Poezia. Nu cere, de fapt, voie nimănui să o facă: vine și se instalează ca nesimțitul (ne trezim cu el peste noapte), cu tot calabalâcul lui imund (saci și sacoșe de hârtii scrise și mototolite: mototolite prin scriere) într-o convenție deja fanată, căreia îi acordă privilegiul ultim de a o squatta, de a o locui." Dincolo de aerul puțin vetust al majusculelor, intuiția lui Bogdan Ghiu funcționează. Se mai pot inventa și inventaria oare textualisme la
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe, dar, mai ales, sculptorul. Pentru că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, în înfățișările lui nemijlocite, Orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații și sub o densă anvelopă simbolică. Apariția artei de for public, în toate
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, sculptorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe. Semn idubitabil că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, mai mult decît în înfățișările sale nemijlocite, Orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații și sub o densă anvelopă simbolică. III. Artă și industrializare Complexul de
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile ei.// Trec pe lângă oameni mai stupefiați decât mine,/ respir năuc,/ dacă supraviețuiesc o să mă intoxic cu fum./ Ocolesc craterele de pe caldarâm.// Încă mai ascund hârtia mototolită în pumn -/ nu vreau s-o las/ în nici un loc Ťde la care mă îndepărtează pașiiť." (pag. 79) După Blank, Vlad Moldovan va trebui să scrie, complet surd la exterior, alte și alte volume absolut identice cu acesta. Pentru a
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sau căutând replici potrivite, cu toate că știa că nici un cuvânt nu îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă cu stiloul (adevărată merinde pentru cel care vrea cu orice preț să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al treilea, un moșneguț venit de prin Caucaz picotea la volan. Urmărește hârtia aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându-i-o din nou. Ca prin minune, Matusalem a Înviat brusc, demarând În trombă. Pentru cursele-n afara
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nou de fumat, deși tutunul Îi provoca greață și arsuri la stomac. Avea de pe acum gura amară. Spațiul Îngust din elicopter și poziția incomodă din timpul survolului făceau să-l doară umărul și o porțiune din braț, iar cearșaful era mototolit și adunat la o margine a patului. Tocmai atunci, soldatul mai trase cîteva rafale puternice de pistol automat, care semănau izbitor cu niște bătăi În ușă. Maiorul se ridică, aprinse veioza și merse să vadă cine e. CÎnd deschise, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]