76 matches
-
spus nimic? De ce sunt eu mereu ultima care află ce se întâmplă? — A, nu am fost împreună până la capăt sau așa ceva. M-am întâlnit cu el în Lillies alaltăieri seară, am împărțit un taxi până acasă și ne-am cam mozolit în spate. Era și ăă... Tim cu el? — Nu pe bancheta din spate a taxiului. — Dar era în Lillies? Da, dar n-a stat mult. Ciudat, când eram cu Tim, refuza să meargă în cluburi de noapte. — Era cu... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a apucat când s-a lăsat noaptea. E cumplit să treci de la o viață activă la o viață de prizonier. Pentru că senzația este de pușcărie. Nu mai știam cum să mă port cu Vero, trecuse prea puțin timp de când ne mozoleam, nu eram un cuplu, nu ne cunoșteam aproape deloc. Știi cum e să nu ai ce șă faci zece ore pe zi? Ți se pare că-ți pierzi timpul fără rost, ai timp să țe gândești la tot ce nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era disperare mare, mai ales în ultimii ani... Scheihainimé călărea acum o ramură groasă de cireș, încărcat de fructe. Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea pe bogăția aia boabe de rouă strălucind pe carnea albă, bag-o, mă, m-am așezat deasupra ei și-am mozolit-o cu puța care începea să crească misterios, a tot schimbat pozițiile, de-am înnebunit acolo, între verzituri, după un timp mi-a băgat capul între picioarele ei albe, de blondă trecută de 17 ani, am lins-o mirat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a răspuns ea cu buzele strânse și cu o figură cam întunecată. Ce s-a întâmplat? îmi venea să dansez de bucurie. Așadar nu eram singura. Multe, a mormăit ea. —Ți-ai tras-o cu el sau doar v-ați mozolit? —Mi-am tras-o. De două ori, a adăugat. Părea distrusă. N-ar fi trebuit. îmi vine să mă sinucid. Cum am putut să fac așa ceva? După ce m-a bătut... —Te-a bătut? Nu-mi venea să-mi cred urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Când mi-a venit rândul, auzisem deja o duzină de fete izbucnind în plâns și încă vreo cinci înjurându-le pe controloarele de păsărici, cu tot neamul lor. Mi-am dat datele și-am trecut pe cal. Doctorița avea buzele mozolite cu o pastă corai, încât și acum, după atâta vreme, mi le aduc aminte. Nu mai știu cum arăta ea, dar îi văd și acum gura, care arăta de parcă ar fi luat-o cineva de ceafă și-ar fi șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine conturată îi mozolește carnea. I-a răspuns cu o precizie matematică. Cam după un an, Dan și Carol s-au căsătorit, iar toți cei care îi cunoșteau și-au închipuit că ea trebuie să fie însărcinată - doar că nu era. De vină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am mai spus, nimeni n-a știut, nici chiar Ella Llewellyn. Cui îi pasă, mi-am spus eu, și am încercat să o înghesui imediat în pat Aveam o mare dorință să o posed iar. M-a lăsat să o mozolesc, scoțând acele suspine de căpriță care știe că îmi plac, pline de promisiuni amănunțite despre talentul viril și candid - după care cere o întrerupere, se strecoară din pat, își aranjează hainele de pe ea, se piaptănă, își schimbă pantofii, se pudrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
concluzie. Necazul era că America tabloidelor și antetelor ajunsese de mult la această concluzie. — Bun, am spus eu. Acum știi cum e. A sărit în picioare, îndreptându-și spinarea ca un băț în întâmpinarea lui Butch, după care s-a mozolit și s-au giugiulit în timpul desertului ca doi liceeni în călduri - nu, nu așa, mai curând ca un cuplu de actori în secvențele de generic dintr-un film pentru adulți. Le-am urmărit încolăcelile însetate cu o curiozitate neutră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta socotea că rochița era prea lungă și de aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva pistrui extrem de bine aranjați, alta că era grăsuță, dar numai bună de mozolit, una că era prea drăguță și avea nasul borcănat, iar alta că-l avea mic și buzele prea roșii. Alta mai practică, că a făcut rost de-un balon simplu, de culoare albă l-a umflat și se jucau fericiți
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul din dreapta al Porsche-ului, cu picioarele afară, desculță, cu fusta adunată În jurul taliei. În părul blond Îi strălucea saliva atacatorului, iar rujul Întins În jurul gurii o făcea să semene cu un borcan de bomboane mozolite de un copil pofticios. Își trase În sus pe coapse lenjeria sfîșiată, vomită pe prundiș, apoi se Întinse spre locurile din spate și Își luă de acolo pantofii, scuturîndu-și de pe față bucățile rupte din garnitura plafonului. La cîțiva pași distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am trezit În anticamera piranesiană care-i oferise cîndva psihiatrului sentimentul de acasă. Vandalii Își continuaseră lucrarea În interiorul locuinței, acoperind cu sloganuri pereții și tavanul. Pe scară, vopseaua pulverizată era Încă umedă, iar pantofii de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite cu gresie. M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că o țineau într-o veselie să mă convingă să rămân, nedezlipiți și abținându-se cu greu să nu-și mozolească unul altuia gâtul. Am ieșit și am chemat un taxi. Cel puțin în zona aceea nu erau greu de găsit. În colțul de lume unde sălășluiesc eu, la două dimineața e infinit mai probabil să ți se ofere o substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de precipitat a fost totul, a furat casa cu bani, cu icoană cu tot. Cred că la ora asta nici nu mai e în țară. — Ăl de pe comoară... O să-l căutăm! 5 Gemenii se luptau cu ouăle moi și se mozoliseră cu gălbenuș în jurul gurii. — Când vine Anul Nou? Vreau să-l văd mai repede! spuse Ștefan, aprobat, ca întotdeauna, de sora lui, care dădu și ea tare din cap, cu gura plină. — Cheamă-l, și-o să vină! De-asta îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
protejat. Dar adevărul e că arăta cel mai bine dintre toate fetele pe care Adelin nu apucase să le expedieze În Japonia. Era mult mai frumoasă decât Viviana mea și ceva mai apetisantă decât mărunțica aia cu care Cătă se mozolea pe o canapea. Alexi evaluase bine, țintea sus și acum Încerca ascensiunea pe țigancă, era Îndreptățit, de vreme ce Viviana, rasista dracului, nu-i cedase de mai bine de două ceasuri. M-am gândit că Alexi are acum nevoie de serviciile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton. Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să-l lase pe Roddy să se întindă peste ea, cu kimonoul dat la o parte și scoțând la iveală antebrațe puternice și un piept fără păr, genunchii lui să-și facă loc între picioarele ei, limba lui să-i mozolească un sfârc, până când impulsul de a i se opune se manifestă din nou și tot corpul i se crispă. — Ascultă, Roddy... trebuie să discutăm despre asta. — Știu. Avem de discutat despre o mulțime de lucruri. Despre prețuri, de exemplu. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sînt ei de vină, funcționăm doar cu 14% din creier, În cel mai bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este că nu face nimic. Cel mult poate găsi o idee pe care-o tot răsucește, mozolește și sărută În vreme ce publicul stă și se uită la idee cu gura căscată, ce frumoasă e. Cu sînii ei albi, reflectorizanți, În timp ce gîfÎie. Psihiatrii nu știu mare lucru, nici ei nu folosesc mai mult de 14% din creier. Să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost un tip blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-am gîndit că trebuie să-i aparțină blondului și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el, îndemnul către ceilalți era zadarnic. Să bem în amintirea numelor noastre... — Eu, dacă v-aș spune cum mă chema, n-o să vă vină să credeți, spuse Marchiza, în timp ce- și băga mâna pe sub bluză, ca să-și așeze sânii mozoliți de amușinările călugărești. — Ba io, adăugă și Bunelu, nici nu-mi mai aduc aminte. Poa’ să mă duc odată pe-acolo pe unde m-am născut, să întreb pe careva, poate știe de la străbunică-su. — Io nici nu știu pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în aceeași mână dreaptă n-ar fi avut paharul cu vin, pe care uitase să-l lase pe masă. Paharul era plin și fruntea i se umplu de licoarea rubinie. Își sumese anteriul și scoase din buzunarul pantalonilor o batistă mozolită cu care se șterse. Își suflă nasul cu zgomot, apoi continuă cu un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și, apoi, cu aprobarea olografă a lui Petre Roman, printr-o nouă publicație ce marca revenirea găștii de haidamaci jurnalistici ai fostei "Einsatzgruppe" de terorism intelectual din anii '80 care, sub comanda jandarmului cultural Eugen Barbu, în Săptămâna, demolase și mozolise tot ce fusese moralmente și cultural valoros în lumea românească. Lua astfel naștere România Mare cea mai toxică, agresivă, nedreaptă și manipulatoare publicație a regimului Iliescu din anii '90. Această zoaie mediatică, urât mirositoare, dar fascinantă pentru spiritele slabe, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
când putea construi filiala județeană a UNPR și când i-a lipsit un consilier care să-i explice de ce în politică înveți să înghiți, din când în când, "broaște". Replierea sa de azi, la o formațiune care are tupeul să mozolească imaginea unei construcții istorice cum a fost Partidul Junimei Politice (pour les connaisseurs!), e mai curând fără speranță. Nu numai din cauza personajelor indescriptibile de pe acolo, dar și pentru faptul că aliații locali au spus deja tranșant, prin vocea domnului Fenechiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]