76 matches
-
seamă, eram preocupați de altceva [prieteni, distracții, școală]" (P.O.N.); "[în sala de clasă era] poza lui Ceașcă [Ceaușescu] deasupra celor două table [...]. Odată, i-am tras cu buretele lui Tovarășu' [...]. Am tras [toți] la țintă și [...] l-am mozolit tot. Era un tablou mare [...]. Ne-a ținut teorie dirigintele, dar nu s-a întâmplat mare lucru [...], ne-a anulat o excursie" (M.L.). Se putea întâmpla însă ca zelul personal al educatorului să reinvestească toate însemnele epocii cu o forță
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Elena; familie; fața; față; femeie; fericit; fete; fetele; fir; fluturi în stomac; geam; gingaș; gingășie; gol; gura; gură, buze; gustă; haz; icoana; impuls; inimă; intens; interacționează; interacțiune; iute; kiss; lemn; linge; liniște; lung; mama; microbi; Mihai; mireasa; mireasă; mirific; mîinile; mozolește; nasol; nevasta; Oana; palmă; parșiv; pasionant; pasionat; pasiuni; părintește; pătimaș; pe cineva; pe obraz; persoana iubită; persoană; pipă; plecare; popă; nu pot; prietenă; prietenește; profund; respect; rom; romantic; roz; salivă; seducere; seducție; semn de afecțiune; senzație; senzualitate; simbioză; simpatizare; simțire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iar tu vei găsi o formă să-i comunici că am trecut... Poate prin cineva, prin vreun om de încredere, pe urmă, când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a apucat când s-a lăsat noaptea. E cumplit să treci de la o viață activă la o viață de prizonier. Pentru că senzația este de pușcărie. Nu mai știam cum să mă port cu Vero, trecuse prea puțin timp de când ne mozoleam, nu eram un cuplu, nu ne cunoșteam aproape deloc. Știi cum e să nu ai ce șă faci zece ore pe zi? Ți se pare că-ți pierzi timpul fără rost, ai timp să țe gândești la tot ce nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sînt ei de vină, funcționăm doar cu 14% din creier, În cel mai bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este că nu face nimic. Cel mult poate găsi o idee pe care-o tot răsucește, mozolește și sărută În vreme ce publicul stă și se uită la idee cu gura căscată, ce frumoasă e. Cu sînii ei albi, reflectorizanți, În timp ce gîfÎie. Psihiatrii nu știu mare lucru, nici ei nu folosesc mai mult de 14% din creier. Să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost un tip blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-am gîndit că trebuie să-i aparțină blondului și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să-l lase pe Roddy să se întindă peste ea, cu kimonoul dat la o parte și scoțând la iveală antebrațe puternice și un piept fără păr, genunchii lui să-și facă loc între picioarele ei, limba lui să-i mozolească un sfârc, până când impulsul de a i se opune se manifestă din nou și tot corpul i se crispă. — Ascultă, Roddy... trebuie să discutăm despre asta. — Știu. Avem de discutat despre o mulțime de lucruri. Despre prețuri, de exemplu. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din brațele lui. Părură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum mi-ar plăcea o fetiță obișnuită. Nici măcar nu trebuie să fie frumoasă. Uneori, astea, frumoasele, nu-s bune de nimic - știi ce vreau să spun? Se gîndesc prea mult la ele, nu vor să-și strice coafura, să-și mozolească buzele. Aș vrea o fată simplă, voinică și proastă. O fată simplă, voinică, proastă și recunoscătoare. Știi ce-aș face cu ea, Pearce? De fapt nu vorbea cu Duncan, se adresa Întunericului și lui Însuși. Poate că murmura asta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul din dreapta al Porsche-ului, cu picioarele afară, desculță, cu fusta adunată În jurul taliei. În părul blond Îi strălucea saliva atacatorului, iar rujul Întins În jurul gurii o făcea să semene cu un borcan de bomboane mozolite de un copil pofticios. Își trase În sus pe coapse lenjeria sfîșiată, vomită pe prundiș, apoi se Întinse spre locurile din spate și Își luă de acolo pantofii, scuturîndu-și de pe față bucățile rupte din garnitura plafonului. La cîțiva pași distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am trezit În anticamera piranesiană care-i oferise cîndva psihiatrului sentimentul de acasă. Vandalii Își continuaseră lucrarea În interiorul locuinței, acoperind cu sloganuri pereții și tavanul. Pe scară, vopseaua pulverizată era Încă umedă, iar pantofii de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite cu gresie. M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
protejat. Dar adevărul e că arăta cel mai bine dintre toate fetele pe care Adelin nu apucase să le expedieze În Japonia. Era mult mai frumoasă decât Viviana mea și ceva mai apetisantă decât mărunțica aia cu care Cătă se mozolea pe o canapea. Alexi evaluase bine, țintea sus și acum Încerca ascensiunea pe țigancă, era Îndreptățit, de vreme ce Viviana, rasista dracului, nu-i cedase de mai bine de două ceasuri. M-am gândit că Alexi are acum nevoie de serviciile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui Viorel pe care o conduceam nebunește printr-o viață de voiajuri și culori orbitoare, prelungind și amplificând goana de-a lungul șinei de tramvai cu Andrei și Laur. M-am trezit cu obrazul Înghesuit În vinilinul prăfuit al banchetei, mozolit de saliva care mi se scurgea din gură. Nu mai vroiam să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mintea și sufletul, trențe ordinare? Pe cine omagiați și pe cine lingeați? Cu bale la gură și tremurând de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și tot neamul, jeguri nemernice, și ați zbierat cu gurile voastre spurcate pe toate drumurile și potecile, poporul și poporul și poporul. Ce-ați făcut cu poporu’? L-ați mâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile prăfuite, sub hainele lor și genta de voiaj a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și, apoi, cu aprobarea olografă a lui Petre Roman, printr-o nouă publicație ce marca revenirea găștii de haidamaci jurnalistici ai fostei "Einsatzgruppe" de terorism intelectual din anii '80 care, sub comanda jandarmului cultural Eugen Barbu, în Săptămâna, demolase și mozolise tot ce fusese moralmente și cultural valoros în lumea românească. Lua astfel naștere România Mare cea mai toxică, agresivă, nedreaptă și manipulatoare publicație a regimului Iliescu din anii '90. Această zoaie mediatică, urât mirositoare, dar fascinantă pentru spiritele slabe, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
când putea construi filiala județeană a UNPR și când i-a lipsit un consilier care să-i explice de ce în politică înveți să înghiți, din când în când, "broaște". Replierea sa de azi, la o formațiune care are tupeul să mozolească imaginea unei construcții istorice cum a fost Partidul Junimei Politice (pour les connaisseurs!), e mai curând fără speranță. Nu numai din cauza personajelor indescriptibile de pe acolo, dar și pentru faptul că aliații locali au spus deja tranșant, prin vocea domnului Fenechiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mi-am dat seama că mă înșelam. În realitate, Paul Miron făcea parte dintr-o specie pe cale de dispariție, aceea a românului cultivat bolnav de Eminescu. Spun acest lucru cu o oarecare sfială, dată fiind densitatea zbierătorilor de profesie care mozolesc numele Poetului într-un discurs patriotard, lacrimogen și fals. Dar nu cred că Paul Miron ar repudia o astfel de filiație decât mânat doar de modestia sa paralizantă. E la Eminescu un efort titanic de cizelare a limbii, de rafinare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca porcii și să mănînci din "treucă" mîncare fierbinte, cu mîinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi, aplecat deasupra gamelei, ți se dădea cîte o lovitură scurtă cu bocancul, arzîndu-ți fața cu arpacașul fierbinte și mozolindu-te; ți se adăugau cantități exagerate de sare în mîncare (metoda Grama), după care, timp de cîteva zile, nu ți se dădea apă, apoi îți dădeau apă cu foarte multă sare în ea. În afară de faptul că organismul era foarte slăbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Când mi-a venit rândul, auzisem deja o duzină de fete izbucnind în plâns și încă vreo cinci înjurându-le pe controloarele de păsărici, cu tot neamul lor. Mi-am dat datele și-am trecut pe cal. Doctorița avea buzele mozolite cu o pastă corai, încât și acum, după atâta vreme, mi le aduc aminte. Nu mai știu cum arăta ea, dar îi văd și acum gura, care arăta de parcă ar fi luat-o cineva de ceafă și-ar fi șters
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau găinile -, pe care le lua cu degetul și le lingea. Dănuț, de fiecare dată cînd își vedea sora mozolită pe la gură, alerga repede și bucuros la maică-sa - fiica doamnei Bădescu - (de fapt, o striga „mamă, ia uite la Cami, iar a mîncat !“) și se înciuda că mama nu era promptă, cum ar fi fost în cazul lui, și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Atunci eu mi-i închideam și preferam să-mi continuu munca fără să mai văd nimic. Ne-am sărutat, în acea cabină de salvamar, aproape fără oprire, cîteva ore, pînă la plecarea trenului. Experimentasem nu știu cîte tehnici, eram tot mozolit și roșu pe la gură, ajunsesem să nu mai simt nimic. După ce am condus-o la tren, pe drumul de întoarcere de la gară, am realizat că mă dor testiculele îngrozitor. Aurora în general, copiii din fața blocului nu puneau mare bază pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puștiul spărsese toate geamurile, își tăiase pal-mele în ele și se spoise tot de sînge pe față și pe piept. Cu glas pierit, lunganul îi spuse polițistului că l-a prins spărgîndu-i mașina. Era palid, îi tremurau picioarele. Priveliștea copilului mozolit de sînge nu era de altfel ușor de suportat nici pentru polițist. Ierusalim i se agățase de uniformă, se văita printre hohote de plîns cum c-a vrut să profite de mine, domnule polițist, m-a băgat cu forța în
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]