489 matches
-
în același timp și din coate, cu bustul aplecat, în poziția clasică a dansatorilor de step. Cetățeanul român se uita uimit în jur. Erau de toate. Ce să fi ales?... Banane, că nu prea mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis: Două! - Două kilograme? imediat! a exclamat vânzătorul, încetând să mai țopăie. - Nu, a murmurat, românul... două... bucăți... - A, două bucăți?... a făcut negrul, două?! se miră el, - nu-i venea să creadă
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
ea. De ea se îndrăgostește tînărul marinar Anthony Hope, în timp ce, în dulcele stil victorian, fata așezată al fereastră brodează în ritmul unei chanson de toile. Sweeny zămislește planuri de răzbunare alături de doamna Lovett, proprietara unei mici patiserii în criză de mușterii, care-i dă tot concursul din dragoste pentru acest dezmoștenit al sorții. Iată suficient material pentru o melodramă, mai ales că loviturile de teatru se țin lanț în film, asigurînd suspansul de roman gotic cu încetineli ceasornicărești de calculată prețiozitate
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Todd, Johanna și marinarul adolescent, imberb cu un glas de castratti, miorlăind moleșit. Pe cît de meticulos acționează sau mai bine zis secționează bărbierul în hardughia lui de pe Fleet Street unde patiseria care devine restaurant în toată regula duduie de mușterii canibali fără s-o știe, pe atît de fleșcăită este povestea de dragoste dintre junele inocent și tînăra melancolică de la fereastră. Ceva este în neregulă aici, Sweeny pare mai preocupat să-l radă fin pe judecătorul Turpin decît să-și
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
dugheana aceasta modestă de pe Lipscani, pe a cărei firmă scrie: Nasturi la Arthur... Nici o îngâmfare. Nici o pălăvrăgeală. Nici o promisiune mirobolantă și deșartă. Demonul veșnic nemulțumit din client și băgăcios șoptește că Nasturi la era inutil, și că mai atrăgător pentru mușterii ar fi fost să scrie misterios, doar: La Arthur. Așadar, nu că fără nasturii, pe care i-ai fi cumpărat de la acest Artur, viața nu ar fi avut nici un rost; nu că, fără ei, pantalonii ți-ar fi căzut în
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
buclucașe erau uneori aruncate de la etaj, și în marile magazine, hârtiile, ca manifestele, picau peste clienți - (mulți neavând cu ce să-și cumpere cele dorite) , - ceea ce pe un polițist japonez, avea să-l facă să declare... că banii cădeau peste mușterii, din cer... Halal națiune!... Dar punctul forte era că nimeni nu lua banii, ci toți îi duceau, îndărăt, cu respect, la Poliție!... Cine poate să fie... binefăcătorul?... încât omul, cât de sărac, să refuze... Cu cincizeci și ceva de ani
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
coșmarul portarilor. A fost și a rămas singurul din lume care știa să dribleze la pas, aproape cu încetinitorul, avea apoi un demaraj scurt, cu care își prindea adversarii în contratimp, după care iar se oprea brusc în așteptarea altor mușterii și de-abia după ce îi strîngea lîngă el urma pasa de gol sau încă un dribling și șutul nepăsător și neiertător spre poartă. Dacă n-a putut juca la Real Madrid, n-a plecat de la Pitești, unde a dezmințit prostia
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
sentimentale, pentru prea multe articole binevoitoare, trageri la fit și dare după cireș aș putea fi condamnat ca, într-o altă existență să devin analist politic la televiziune, chestionat de blonde atotștiutoare sau de vreun gâde tânăr, între alți trei-patru mușterii, aduși să-și spele păcatele. Și să trăncănim, în eternitate, ce-a vrut să spună președintele ieri la cinci după amiază, ce a răspuns premierul, dacă e adevărat că procesul d-lui Năstase se va prelungi și pe parcursul secolului XXII
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă, schimbarea liniei unui tramvai! 6, care mergea mai jos de vechiul Teatru Național, va întoarce la Budișteanu (un tramvai, nu știu dacă șase, și-a păstrat obiceiul ăsta pînă de curînd). Fiindcă vine greu, mușteriii la cap de linie populează berăriile din jur, cumpără ziarul, cumpără tutun, intră la cofetărie. Ce pierdere, pentru toate micile afaceri! Vecinii obișnuiți cu hodorogeala ajung să-i simtă lipsa, și să-i scrie biografia. 6 e fostul tramvai 1
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîșmele unui București de cheflii hoinari, e prins și el în catalog, cu nelipsita răutate dintre paranteze
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre - a răspuns scurt Vasile Hliboceanu. Apa caldă a făcut minuni... Acum arătau și ei a oameni. Costache! Flămânzi și însetați ca în astă seară parcă nu am mai fost niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a grăit el, cu o umbră de părere de rău. Ca mâine trecem iar, Costache. Numai vremea să fie bună - a răspuns moș Dumitru. Costache! Ai grijă de balerca ceea de rachiu, că dacă se golește ne-ai pierdut de mușterii - l-a atenționat Pâcu,în felul lui șugubăț. Mai degrabă să nu-ți uiți tu pe undeva traista cu povești, pentru că atunci serile de aici de la Crâșma din drum ar fi ca nunta fără lăutari, Pâcule! l-a prevenit Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie și-i du la iarmaroc. Mușterii au să se găsească berechet. Vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini, iar cu banii rămași cumpără-ți un car, și gata, ai să dobândești ce-ți lipsește. Iară eu scap și cu carul nehârbuit și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care am mai învârtit eu daraveli și altădată; drept acolo ne oprim, și-aici ți-a fi capătul! (merge la tejgheaua care închide, de-a latul intrarea în prăvălie. Bate în scândură) Ei, jupân Marcule, acasă ești? Iaca-ți fug mușteriii și dumneata habar n-ai! MARCU (din interior, vine la tejghea): Cine bate și cine strigă? Care mușterii, mă rog? DĂNILĂ: Ziua bună, jupâne, eu îs. MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
merge la tejgheaua care închide, de-a latul intrarea în prăvălie. Bate în scândură) Ei, jupân Marcule, acasă ești? Iaca-ți fug mușteriii și dumneata habar n-ai! MARCU (din interior, vine la tejghea): Cine bate și cine strigă? Care mușterii, mă rog? DĂNILĂ: Ziua bună, jupâne, eu îs. MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi, treceam și eu pe-aici și am dorit să aflu dacă-ți merge vânzarea. MARCU: Și dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să pun în ea francii care dau pe de lături! Eu zic așa: trage folos din cheful meu căt mai ai timp, și ia punga. S-ar putea, peste o minută, să mă răzgăndesc. Așa să am eu noroc de mușterii mai buni ca dumneata! DĂNILĂ: I-auzi vorbă! Adă punga-ncoa, jupâne, și ține gânsacul. Să-l mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui sare pe coadă armăsarului meu și pe la miezul nopții îi ajunge și tu acasă. Uite că jupânul a și simțit a mușteriu și s-o ițit colea în prag. Bun găsit, jupâne - a deschis vorba moș Dumitru, când hangiul i-a deschis poarta. Bună să fie, după cum ți-i cătătura. Da’ care-i baiul de ai venit așa de dimineață? Că doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a întrebat, total descumpănit Costăchel. Ați venit prea târziu. Bătrânul a murit acum două săptămâni. Și dacă nu murea atunci, murea acum, săracul. Nu vedeți ce foc a trecut peste noi... Eu sunt Șulim, feciorul lui. Suntem vechi cunoștințe și mușterii, dar, cum se vede, nu mai țineți han - a vorbit Costăchel. Cine mai ține astăzi măcar o mică prăvălie, nu un han? Ce s-a întâmplat, de târgul arată ca după huni? a întrebat Petrache. Drept îi că târgul arată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja de ora închiderii. Da, era ora zece fără zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu cineva. Cu oricine ar fi povestit? Până și cu ultimul bețiv ar fi stat de vorbă. Ar fi povestit ceva banal. Ar fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
seara asta se botează robii lui Dumnezeu Vasile Hliboceanu și Mitruță Ogaș... hă hă hă! Vezi însă să nu întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are voie să întreacă măsura niciodată. El trebuie să stea drepți în fața mușteriilor - a răspuns Costache. Ulcelele au poposit înaintea fiecărui cărăuș, dar aceștia le au adulmecat doar așa, de departe, neîndrăznind să pună mâna pe ele până acest lucru nu-l vor face cei doi: moș Dumitru și Pâcu. La o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]