594 matches
-
nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
de răutate, ci de o înrăire, care nu reușește nici ea să stingă o tandrețe înnăscută. "Pocitania" (cum îi spun mulți) are un suflet făcut pentru dragoste. Însă mesajul ei nu poate ajunge niciodată la semeni. În primul rând, din cauza muțeniei. Și în al doilea rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele mele, jocul mâinilor mele subțiri ori al falangelor prelungi, jocul mușchilor chipului meu sunt caraghioase și ridicole și par, celorlalți, strâmbături penibile, uneori greu
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
ar putea desolidariza de CV Tudor cu prilejul primei crize politice mai serioase și vor fi absorbiți de PDSR, din motive tactice. Cea mai mare parte însă va juca după cum ordonă CV Tudor, chiar dacă, probabil, ei nu vor ieși din muțenia celor mai mulți peremiști. E posibil însă ca tocmai convinșii doctrinar să-i dea bătaie de cap lui CV Tudor, în măsura în care vor avea veleități de lideri și cu siguranță că vor avea. Forța politică reală a PRM e a unui partid de
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
Ioan Lăcustă Rareori mi s-a întâmplat să constat puterea adevărului oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
veni. Din omagiu, "Oktiabr" s-a transformat în sumbru mesager al terorii, al dezastrelor. Textul tăcerii anticipează marea, nesfârșita, inutila tragedie care tot va veni. O istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide, revărsată acum, în muțenia unui timp nepăsător, indiferent. Film rulat într-o sală pustie, urmărit de un prozator pornit spre bătrânețe și de două puștoaice, îmi place să cred, cinefile... Ușile batante ale Comitetului revoluționar se deschid și se închid în ritm infernal. Intră-ies
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
cîntec. „Și cînd i-a murit copila aceasta din urmă, Fefeleaga n-a spus o zi nimănui nimic”. Drept e să recunoaștem că degeaba trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
spus o zi nimănui nimic”. Drept e să recunoaștem că degeaba trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
simțit că, de fapt, „toată viața pentru copiii aceștia s-a chinuit”, după ce a crezut - nu a sperat, nu a visat - că drumul bătut de pașii ei și-ai calului o va scoate la lumină, și va putea sparge astfel muțenia pietrei ce o închide ca un sicriu, pentru o clipă i se deschide trecutul. Dar se închide repede, căci n-are cine să-l mai rememoreze, n-are cine să-l retrăiască; și viitorul este închis și el de mult
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
sonor, chiar și în viața lor personală, privată, când nu mai sunt reflecții pe pânză, personajele tac cu aceeași înverșunare comunicând exclusiv prin intertitluri. Până și ecranul a cedat, a început să vorbească. Ele tac! Ele continuă să-și păstreze muțenia, în virtutea unei convenții pe care autorul o impune atât de firesc, încât aproape că nici spectatorul n-o mai sesizează. Această asumată lipsă de sunete, care va fi întreruptă abia în final de sintagma “Cut”, da, în mod paradoxal, mai
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
al lumii imperfect, Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
grea, cu-al lumii imperfect,Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine,Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vineîn căutarea acelui început de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
om și atomdintre Zeu și Dumnezeu,suntem noi.Privește cerul și tot de la cer,să cerem iertare.... XII. CEVA ȘI NIMICUL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017. De când există ceva s-a risipit nimicul muțenie vorbitoare apoi am rupt cuvântul, revelația se născuse în mine. O, da...! De cărbune și rubine apoi ce noroc ți-aduce nenorocul când se sparge jocul? Amintrea tristeții, starea ce ucide între splendori de rouă doar soarele ne râde, și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
un scriitor. Tema favorită a poetei pare a fi libertatea, temă de dinamism intelectual dar și cu multe conotații filozofice de exploatat: “mă asfixiază sclavia propriului sânge/ sunt tracul căruia i-ați biciuit cu pasiune/ speranțele rând pe rând/ prin muțenia unicei morți în care alunec ușor/ durerea va fi ciopărțită într-o clipă” (Eu sunt Spartacus) Dacă J.P. Sartre performa în paradoxul libertății cu definiția:”O libertate își află, indiferent pe ce poziție ne-am situa, singurele limite pe care
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
al libertății pare a fi manifestarea lirică aici, o metafizică sceptică din care decurg explicații și soluții, motivații scenice deși sloganul ”libertatea a murit” este singura probă la dosar. Poeta dezvoltă un rechizitoriu al acestei sclavii mascate de false libertăți. Muțenia aparține celor care conștientizează falsul cinic în care se lăfăie lozincile de libertate: “de-atunci m-au părăsit cuvintele/ nu le-am găsit osemintele/ când sub tămâieri grele/ de întrebări de mustrări /învălmășit am simțit/ libertatea a murit.” Implicată în
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
fundamental că reușește să transcendă neajunsul de a vorbi despre trecut la timpul prezent. Cu alte cuvinte, să „rupă tăcerea” muzicii despre care se vorbește dar care nu se mai aude. Muzica mută a doinelor, cântecelor și jocurilor, tezaurizată în muțenia arhivelor de folclor și în colecțiile de referință, va mai aștepta, cuminte, până ce va fi redescoperită și readusă la cinstea cea dintâi la care a fost ridicată, cândva, de țăranul român.
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
cenușă și Clepsidra), apoi Enciclopedia morților și volumele de eseuri și publicistică, Lecția de anatomie și Homo poeticus, ambele traduse din limba care pe atunci se numea sârbo-croată de soția lui Ki�, Pascale Delpech. Cred că mi-aș ieși din muțenia matinală. Cred c-aș avea ce să-l întreb. Cred c-aș ști să-l ascult. Nu despre spectaculoasa lui biografie, nu despre tatăl mort la Auschwitz, nu despre felul în care, adolescent, a fost găsit împreună cu sora sa prin
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
de motociclete, de boxele din mașini date la maxim, de schelălăiturile tramvaielor pe șinele prost întreținute, de frânele și accelerările isterice, de țipetele și urletele cetățenilor ce-și trăiesc dramele în plină stradă, clopotele s-au scufundat într-o stranie muțenie. Trebuie să fii în preajma lor, ca la poalele unor vulcani noroioși, pentru a le auzi sunetele. Născut și crescut în apropierea unor biserici, n-am găsit nimic excepțional în bătaia clopotelor, cum nu găsești nimic deosebit în aer, în succesiunea
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
o figură. Situația este de două ori mai tristă în cazul mimilor. A excela în pantomimă înseamnă a te condamna la tăcere perpetuă. Căci nici măcar pe scenă nu mai ai privilegiul vorbelor memorabile sau al replicilor inspirate. Ești mut, iar muțenia se răsfrînge dăunător asupra întregii ființe. Iar dacă cuvintele nu mai sunt de folos, nici calitățile subiacente - timbrul vocal și dicția ireproșabilă - nu mai au vreo importanță. Ele devin variabile secundare pe care, tocmai fiindcă nu le folosești, ajungi să
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
că zilele privite de ucigași,/ a zis și m-a lăsat lângă paharul cu vodca, așa/ dispare un glas cu chipul care îl poartă,/ trezind în tine vechimi și priviri ce au cunoscut/ vecinătățile morții. Am sorbit din pahar,/ în muțenia dinăuntru n-am mai aflat nici o privire,/ în cârciuma creștea încet arătarea ce ne însoțește,/ printre râsete, printre gesturi, printre foarte firești/ întâmplări,/ se așeza crâncen și lent evenimentul fără nici o urmare." Latinist de formație, Pântea servește o lecție aprofundata
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
seara ținea teorii la restaurant. La cum se mișcă afacerile, ne putem aștepta să se termine războiul cît de curînd! Voia să-l întărîte pe Scipion să-și dea și el cu părerea, dar nu-l putea scoate dintr-o muțenie indispusă. Chiar dacă veștile care veneau de pe front erau bune, maiorului îi mai muriseră patru colegi de clasă din școala militară și doi camarazi din regimentul în care își începuse cariera de ofițer. Cu unul dintre ei, Georgescu, se duelase cu
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
ține. Dar atunci cînd ieși în lume, cu fața pe care o ai, trebuie să rupi gura tîrgului. Or, tîrgul a rămas mut, fie de admirație, nu știu, fie de groază, la fel, nu știu. Știu că deocamdată domnește o muțenie asemănătoare cu liniștea de dinaintea furtunii. Dar să vedem, pînă una alta, feedbackul, care este, așa se spune, pregătit să apară de la o zi la alta, cît și cum va arăta și, mai ales, cît va costa ediția următoare.
Strategii culturale fără feedback by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/2870_a_4195]
-
vine dintr-o tăcere cronică a scrisului esențializat. Dacă în text ai impresia că scriitoarea sapă, fără speranță, un sistem de subterane existențiale, mereu adâncite spre un ce abisal, oralitatea, în schimb, aduce cu o eliberare de angoasele și fantomele muțeniei. În toate cărțile ei - și mai evident în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit laolaltă cu eseurile din Regele se-nclină și ucide. Magma de
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
privilegiază nuclee dramatice ce exprimă supraviețuirea prin melancolie. Textele respiră aerul greu al experiențelor limită ce nu pot fi regăsite în învelișuri suportabile decât prin intermediul metaforei. De aceea este complicat scrisul ei, pentru că Herta Müller transformă într-o poezie a muțeniei vii toată gama de texte, de la cele de proză, la memorialistică și eseuri. Specifică literaturii Hertei Müller este starea de visceralitate, realizată de obicei prin alăturările de sensuri banale, din care rezultă esențe surprinzătoare. Altminteri, Herta Müller nu se poate
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]