521 matches
-
poți uita chiar și ziua aceea, și nu ți-ar trebui mai mult timp decât ți-ar lua ca să-ți faci un nod perfect la cravată. O știu foarte bine. Asta-i viața mea. Nu e de-ajuns să te muți. Trebuie să te apuci de un hobby. Să te pierzi în muncă. Să-ți schimbi numele. Până la urmă o să recompui piesele disparate. Să pui ordine în haos. Ceea ce o să faci de fiecare dată când piciorul ți s-a vindecat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zburat? Mi-ar plăcea la nebunie. Sau vreuna care să te facă invizibil? Își scoate Cartea umbrelor din rucsac și începe să coloreze. Aș mai vrea ceva; să pot vorbi cu animalele. A, și sa fac și telekinezie, adică atunci când muți lucrurile cu puterea minții... Helen pornește mașina și zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mama și tata, în camera lui taică-miu, când și-a luat mâinile de pe-un raft al bibliotecii și a pornit temerar în traversarea încăperii cu palmele întinse în față, s-a descurcat binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
preciză ea, părînd să-și recapete aplombul. În cazul acesta, răspunse Rowe, voi păstra cozonacul, pentru că prima oară am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alții! — Ce e asta? O scenă de gelozie? — Și ce drept aș avea? — Crezi că la un moment dat ai putea avea dreptul? Dacă e așa, mai bine nici să nu începem. — Să începem ce? Pui ceașca pe măsuță. Te muți de pe fotoliu pe divanul pe care stă ea. (Să începem. Tu ai spus-o, Cititoareo. Dar cum să stabilești momentul precis în care începe o poveste? Totul a început întotdeauna încă dinainte, primul rând al primei pagini al oricărui roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a fost greu să te vinzi... Kaghebist la kaghebist trage. Te-am văzut cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se strâng semnături. Pe băncile din fața teatrului, lângă artiștii ce expun ghivece cu flori, peisaje de iarnă, cai în galop, femei la fântână și icoane, obișnuiții locului joacă șah și discută politică. - De câte ori ți-am spus că, la șah, nu muți piesele cum vrei tu? Calu’ merge-așa, tura merge-așa. Chiar ești așa de ramolit sau îți bați joc de mine? - Calul nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbească despre întâia căsnicie a Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce se petrece în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu dulciuri și daruri de tot felul și copilul alerga în jurul lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți, gioi? Radu încerca să zâmbească. Da, joi. Pentru Luana era un chin să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picioare, iar frații au vorbit cu mami și cu tati despre noi, le-au spus numai chestii drăguțe, că suntem băieți buni, că ne purtăm Întotdeauna frumos, că nu sun tem zgomotoși, iar mami a Întrebat: Dar nu sunt cumva muți? Iar infirmiera a zis: Nu, nu, bineînțeles că nu, iar mama a râs. I-a făcut pe toți sâ râdă. Tati se tot uita la ceas, Îl pipăia Întruna. Același Rolex pe care-l are și acum. Probabil că era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ori, nimeni nu poate pretinde că n-a auzit, chiar dacă s-ar afla în cea mai îndepărtată cameră. Dacă nu ești obișnuit cu ea sau dacă încăperea e prea mică din pricina tonalității îți vibrează timpanele. Ar fi bine dacă ar muți, așa, dintr-odată, presupuse absurd inginerul în timp ce migălea cu măiestrie la aparatele sale. Și doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține numai amănuntele neesențiale? Cu o seară înainte, după ce citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației”. Pe masă Îl aștepta un plic. Îl deschise fără emoții. Acum, răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte grea. M-am întors stângaci în prag, încercând să nu lovesc de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am pus pe umeri și-am ridicat cușca lui Ian, uitându-mă înăuntru să mă conving că motanul era în ordine. Doi ochi întredeschiși și-o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cérțile. Le legi cu o sfoaré tare și le aduci. Dar poți nici sé nu le aduci. Iei bétaie la toamné, dar pîn’ la toamné nu te știe nimeni. Și-apoi, la toamné, nici nu mai este Nadejda Petrovna. Te muți În școala cea mare. Acolo sînt alți Învéțétori și nu te mai cauté. Frunzele albe ale plopilor mișcau. Le bétea soarele și ele Îți luau ochii. CÎnd se opri În dreptul lor un nor mare, alb, nici nu se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
redactorițele divorțate ori cu divorț pe rol. Războiul chiloților, cum se rîdea în aceleași culise. Se descărca pe ele, dar și pe semințe: le ronțăia continuu și le scuipa cojile ca Florin Piersic în rolul lui Mărgelatu: Dacă divorțezi, te muți la televiziunea de peste drum". Lui Genosse, Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și favorurile, și capriciile. Și mierea, și fierea. Indicațiile le transmitea folosind repede-repede butoanele: apasă-cere-comandă, apasă-cere-comandă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
visa pe cineva ce la rându-i avea un vis și imaginea devenea din ce în ce mai clară, ca o peliculă ce apropia un obiectiv. Iată acum în prim-plan fețele informe ale celor trei; cei din părți nu aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Peer Gynt de Henrik Ibsen, Alexandru, călare pe Ducipal, Darius, regele Perșilor, mort, bătrâna Teodora, maica lui Mihai Viteazul, călugărița Teofana, episcopul de Rădăuți, Teodosie Barbovschi cu Limba română la piept, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, maica Zenobia, în călugărie, Nicolae Iorga ținând muțește un discurs, fără îndoială despre Istoria românilor, Mihai Eminescu alături de Anton Pann și Creangă, Caragiale cu sforile marionetelor, Zoe și Cațavencu, Ștefan și Brâncoveanu cu Biserici în palme, Iisus copil, ȘEZÂND CU CAPUL ÎN PALME, ÎN STARE DE BACH. * * * U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
găsit deloc drăguță tărășenia asta. Eram bolnav de rușine. Atunci s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu interesează pe nimeni. Înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe / aria Odă bucuriei a marelui Beethoven. După fiecare strofă, cântați refrenul. / Strofa a patra este refrenul. / Eu chiar am înregistrat-o.“ (Europa) Citind asemenea versuri, îți vine să-l lași pe Alex Vâlcu la sânul Europei și să te muți în Asia. Cu degetul la tAmplA Lui Florin Vlad i se pare prea puțin să fie considerat poet. El ține să i se recunoască și calitatea de filozof. Așa se explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
hoțul ăla?! Mai bine mor! Înfuriată, femeia a apucat sacoșa și a aruncat-o cît a putut. Noroc că vodca stătea în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi că-ți mut falca cît ai zice pește! Să i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în astfel de situații, Saveta o lua la picior. De data aceasta, muierea pune mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
părinte stareț. Așa, așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune mai departe, nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]