152 matches
-
care excela. În prima fază a liberalizării, C. introduce în canon descrierea tematică amplă și onestă a operei, în funcție de câteva linii-forță. Arghezi este poetul „agatelor negre”, al „piscurilor mari de piatră”, al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede, C. face abstracție de compromisurile argheziene, necercetate: Cântare omului și 1907. Tematismul critic, care astăzi, în epoca deconstructivismului, pare obosit, reprezenta atunci o atitudine critică înnoitoare: el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
să nu se arate niciodată în adevăratul ei sens omului care este separat de lumea exterioară prin trup. În opoziție cu toate cele trei tipuri de dragoste, Arghezi demitizează complet conceptul în poeziile Tinca și Rada din volumul Flori de mucigai. Avangardist, ironizează clișeele romantice și convertește, șocant, iubirea în sexualitate. Arghezi stinge cu totul imaginea țigăncii cuminți. Tinca este infidelă, dar și provocatoare, iubirea pentru ea fiind cauza crimei lui Năstase. Este supusa unui interogatoriu dur, folosind limbaj trivial: „Cine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
soție a lui S., cuprind, în afară de balade (publicate ulterior sub titlul Argotice), parafraze după Tudor Arghezi și Ion Barbu. Este vorba de însemnări de atelier din faza pregătitoare. Poetul își face mâna copiind tablourile maeștrilor. Parafrazează, de pildă, Flori de mucigai și, într-o oarecare măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această fază, este G. Bacovia. Lipsește, acum și mai târziu, Lucian Blaga. Argoticele (într-o variantă ele se numesc Cântece la drumul mare) arată, cu accentele lor tânguitoare și prefăcute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
face cu stilul poeziei din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și din „cântecele de ibovște” pe o tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
fiți". Sfiala țăranilor e mai mult un soi de „frică", la contactul cu mediul „civilizat", proprietate a boierilor. „Nu v-ajute Dumnezeu sfântul!" mai apucă să îngăime Nicolae îmbrâncit cu feciorul de pe scara trenului. Precedând pe Arghezi din Flori de mucigai, dar fără implicațiile poetice de acolo, în Golanii și Culcușul, Rebreanu explorează în manieră „zolistă” lumea interlopă de la periferia Bucureștiului. Este o lume a instinctelor: „Șmecherul" Gonea Bobocel, "tăticul", coabitează cu Margareta. „Gagica" îl părăsește după un timp pentru altul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
modelarea personalității adolescentului și, tocmai de aceea, trebuie săși împlinească, responsabil, datoria. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu Tudor Arghezi, Flori de mucigai INTRODUCERE: Lirica modernistă interbelică În sincronie cu „spiritul veacului“ (Eugen Lovinescu), scriitorii interbelici au deschis poeziei românești noi orizonturi tematice, au creat limbaje lirice inedite. Prin numeroase arte poetice, prin teme și motive vizând scriitorul și scriitura, poeții moderniști au
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dezbatere limitele limbajului și criza comunicării. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică O asemenea ars poetica este Flori de mucigai, poezia care deschide și dă titlul celui deal doilea volum publicat de Tudor Arghezi (1929). Modernitatea versurilor argheziene este evidentă încă din titlul construit ca metaforă oximoronică. Alăturând un simbol al frumuseții și unul al urâtului existențial, sintagma Flori de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poezia care deschide și dă titlul celui deal doilea volum publicat de Tudor Arghezi (1929). Modernitatea versurilor argheziene este evidentă încă din titlul construit ca metaforă oximoronică. Alăturând un simbol al frumuseții și unul al urâtului existențial, sintagma Flori de mucigai devine o emblemă argheziană a esteticii urâtului. Formulată ca un monolog liric, poezia dezvoltă teme definitorii pentru estetica modernismului: cunoașterea, creația, singularitatea eului creator. Apelând la un discurs poetic ambiguu, la un limbaj voit banal „turnat“ întrun tipar prozodic modern
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Deținut în penitenciarul Văcărești, va fi sprijinit moral de soția sa (Paraschiva Burda, originară din Buneștii Bucovinei, din 1916 tovarășa de o viață a scriitorului). Datorită intervenției lui N. Iorga, este grațiat la sfârșitul anului. Stihuri din viitoarele Flori de mucigai, fragmente din Poarta neagră se tipăresc în „Hiena” (1919-1920). Ion I. C. Brătianu, sfătuit de I. Pillat, îi încredințează conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
câte o carte, experimentează alte formule în lirică, dă romane (deși era adversarul prozei lungi, îmbâcsite), într-un fel de efervescență a reînnoirii și descoperirii de sine: Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif (1929), Poarta neagră (1930), Flori de mucigai și Cartea cu jucării (1931), Tablete din Țara de Kuty (1933), Ochii Maicii Domnului (1934). Primește Premiul Național pentru poezie (1934, ex aequo cu G. Bacovia), în pofida faptului că Istoria literaturii contemporane a lui N. Iorga îl prezintă drept o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele femeii, rămase fără lapte,/ Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
primordiale și al temeiniciei (Plugule, Chemarea, Lumină lină). Sunt sentimente ce vor domina în Cărticică de seară, Mărțișoare, în ciclul Buruieni din Hore. După Cuvinte potrivite, și rupt de aspirația înaltului de care ele erau pătrunse, cu volumul Flori de mucigai, rod al închisorii, A. dă (într-o suită de portrete și de scene de gen crude și înșelătoare în realismul lor cu tentă burlescă ori grotescă) o imagine percutantă a golului din om: „Îmi caut leacul/ Și la Dumnezeu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cuvântului arghezian rodesc, dând texte pline de o viață proprie. Între opțiunile dictate de preferințe pesonale se numără și transpunerea în românește, cea dintâi, a Amintirilor din casa morților (1912) de Dostoievski, cu ecouri în Poarta neagră și Flori de mucigai. Întâmplător, a tradus din Tristan Bernard (Cafeneaua cea mică, 1912) și D. I. Fonvizin (Neisprăvitul). A. este în aproape tot ce a scris o individualitate creatoare viguroasă, inconfundabilă, prin opțiuni, atitudini, stil. Unitatea amplei sale opere, de la poezia lirică la romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
poeziei, de metamorfoză, de osmoză între spiritual și material, amândoi termenii luați ca momente îndepărtate ale aceleiași materii. G. CĂLINESCU SCRIERI: Cuvinte potrivite, București, 1927; Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif, București, 1929; Poarta neagră, București, 1930; Flori de mucigai, București, 1931; Cartea cu jucării, București, 1931; Tablete din Țara de Kuty, București, 1933; Ochii Maicii Domnului, București, 1934; Cuvinte potrivite și... încrucișate, București, 1934; Cărticică de seară, București, 1935; Cimitirul Buna-Vestire, București, 1936; ed. București, 1968; ed. București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
265 MIHAIL SADOVEANU / 281 IOAN SLAVICI / 315 NICHITA STĂNESCU / 331 Bibliografie / 345 TUDOR ARGHEZI (1880-1967) Tudor Arghezi (alias Ion N. Teodorescu) s-a născut la București, pe 21 mai 1880. A studiat la București. Opere: Cuvinte potrivite (1927); Flori de mucigai (1931); Cărticică de seară (1935); Mărțișoare (1936); Hore (1939); Una sută una poeme (1947); 1907-Peizaje (1955); Cântare omului (1956); Stihuri pestrițe (1957); Frunze (1961); Poeme noi (1963); Cadențe (1964); Silabe (1965); Ritmuri (1966); Noaptea (1967); Frunzele tale (1968); Crengi (1970
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
picioare/ Domnișoare", "fătălăul" fiind o împreunare fabuloasă, mitologică, dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete. În insolitele Flori de mucigai se petrec fapte nesăbuite între violențe și galanterii de mahala, unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un amestec de gâlceavă și bufonerie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se află nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești, amintind de atmosfera din Psalmi, iar în culegerea Poarta neagră, poetul evocă secvențe din închisoare, trimițând indirect la Florile de mucigai. Arta pamfletului arghezian este remarcabilă în Tabletele din țara de Kuty, adevărată satiră swiftiană a societății românești, și în culegerea Pravilă de morală practică. Dar pamfletarul iese în evidență și în romane: Lina înfățișează o florăreasă frumoasă râvnită de boieri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Inscripție pe-o ușă, Inscripție pe biserică). OMUL. Omul se află în centrul problematicii creației lui Tudor Arghezi: a. prototipurile umane sens major al actului de creație: homo faber (Născocitorul), homo sapiens (Cel ce gândește singur), homo ludens (Flori de mucigai, Lache, Fătălăul, Ion Ion, Rada); b. tipuri livrești (Caligula, Hamlet); c. simboluri umanizate (Belșug, Testament, Focul de lumină); d. mituri (Între două nopți) mitul lui Isus, mitul lui Prometeu (La stele); 2. cronotopi (Pătru, Conu Iliescu); f. poetul, purtător al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
casnice (blid, bucate, merinde, leuștean); 3. În lexicul arghezian își găsesc loc și cuvinte expresive referitoare la universul religios, la natura vegetală și minerală, la domeniul vestimentar (biserică, iconostas, catifea, diamant, mărgăritar); 4. limbajul argotic este prezent în Flori de mucigai și Blesteme. Acestea sunt exerciții de acumulări verbale surprinzătoare ("hoitul tău miroase", "Să-ți crape măselele-n gură/ Și dinții cu detunătură"). PSALMII. Folosind motivul biblic al Cântării cântărilor, Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Vianu). După ce a creat un totem al străbunilor: Am luat cenușa morților din vatră/ Și am făcut-o Dumnezeu de piatră", autorul Testamentului a ilustrat estetica urâtului cu grupuri de cuvinte expresive: comparația "ca un ciorchin de negi", enumerația "bube, mucigaiuri și noroi", din care să rezulte "frumuseți și prețuri noi", "slova de foc" și "slova făurită". Această artă poetică apare ca o nouă estetică, făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, iar poezia a devenit un cântec
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
canapea/ Domnița suferă în cartea mea". În concepția lui Arghezi, sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori de mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mea". În concepția lui Arghezi, sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori de mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul Flori de mucigai se constată un oximoron, în care florile sugerează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]