162 matches
-
să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe acest om îl interesa aproape totul. Viața mujicilor, politica externă a țarului, Pușkin și Goethe, descoperirile științei, proloagele Bisericii, vetrele mănăstirești, scrierile sfântului Isaac Sirul, ce spune și mai ales ce face Europa. Dacă Dostoievski ar fi trăit în România de astăzi, nu cred ca n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiecare, conform concepției sale despre binele revistei"113 și vor face în așa fel încât manuscrisul să nu ajungă la Tvardovski. Pentru a-l convinge pe acesta să citească nuvela, Anna Berzer o recomandă drept "o chestie văzută de un mujic", cunoscând interesul redactorului șef pentru problematica țărănească. Tvardovski este încântat de nuvelă și, în urma eforturilor sale, O zi din viața lui Ivan Denisovici apare în noiembrie 1962, în numărul 11 al revistei "Novîi mir". Decizia de publicare a aparținut Biroului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vechi și noi După anii 1950 roiau prin România temuții oameni cu geantă. Geanta juca rolul puterii discreționare și era un fel de legitimație pentru cei trimiși de sus ca să taie și să spînzure pe cei de jos, adică pe mujici. Cum sosea într-un sat omul cu geantă, toți copiii alergau de le sărea puțulica în sus, că nu aveau pantalonași, strigînd cît îi ținea gura: A venit peceștoriul!(perceptorul). Alarma odată dată, bărbații închideau ușile și alergau în cîmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
secol, Spania Reconquistei. În felul acesta, eu am devenit rege al Aragónului, Crin - rege al Castiliei, Vally - rege al Navarrei, iar Florino - rege al Estre madurei și al Leónului. Poate și pentru că intuiam, așa cum avea să scrie mai târziu Manuel Mujica Láinez în al său Bomarzo, că „Principii nu se conduc după obișnuite precepte etice, care sunt opreliști create doar pentru netrebnicii obtuzi...“ Oricum, astăzi toți regalii mei frați sunt morți... Requiescat in pace. Singurul care a supraviețuit sunt eu: Yo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la niște colegi de grupă și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții un spasm în stomac: „Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc idealizat de ultimul poet cu satu-n glas își face, amenințător, apariția, pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nou, de la capăt, luptând neînfricat împotriva morții și a distrugerii triumfă în tabloul ultim, apogeul întregului film. În chip semnificativ, acesta începe și se sfârșește, simetric, printr-un act temerar; dacă primul (încercarea de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea clopotului) reprezintă o mare izbândă. Un flăcău famelic dintr-un sat pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asemenea ostași bătrâni totdeauna gata de panică, În fața armatelor lui Mackensen. și am plecat cu toții În acest război după o prealabilă tocmeală diplomatică cu Rusia țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de un „mujic obscur“, de un „erotoman mistic, fiul diavolului“, de un „bandit“, popa Rasputin. Am intrat, așadar, În război, fără să vreau, pe poarta cea mai dosnică, fiindcă așa hotărâse (câte pricini neînsemnate, ar spune La Rochefoucauld, zac adesea la temelia evenimentelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
restricțiilor, se ducea la biserică, mai ales la Înviere și la Crăciun. Începusem astfel să înțeleg că schimbările din Uniunea Sovietică nu erau doar o formalitate. Pe timpul celor opt ani de muncă în Moscova, auzisem de mai multe ori că "mujicul rus este mulțumit cât timp are "samagonka" și se poate bucura de porția de votcă". Mă întrebam: oare chiar s-a declanșat începutul sfârșitului? Trecuseră zece ani de la acea teribilă "gafă", când, la Moscova fiind, de Sfântul Ion, aveam mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
zgârie-nori de tip gotic stalinist din Moscova (ceva de genul Casei Scânteii de la noi, dar mult mai mare) era cufundată în beznă. Eram așteptați la intrare de un bărbat blond, pe care nu îl mai întâlnisem, cu o figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie simpatic, rusul a început să ne povestească despre un joc din regiunea lui natală, din care am înțeles că era vorba de o întrecere cu niște ciomege sau bâte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sau chiar de aici de sus. Sunt la capătul puterilor. Curaj, nu-i așa? O otravă lentă și insinuantă, asta mi-ar trebui. Nu mă aștept să am succes cu procesul. De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic e Constanțiu. Un adevărat zbir, lat în fălci. [...] Marți, 4 aprilie [1950] Dulcea mea, altă amânare, ultima, dar să socotim de pe acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la doi oameni". Întâlnirea între lița Sofia și lelea Măriuca. Întâlnirea între lița Sofia și cucoana Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de om". Istorisirea lui Mujic cu "legea" ce se discută în parlament ca "bărbații să aibă două neveste". EPITAF* Drag drumeț Eu am fost Cântăreț Pe-acest pământ Luam rost De la vânt Și splendoare De la soare Fost-am fost Și nu mai sunt. ADDENDA (1907-1944
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părinte», marele Stalin: În opera de construcție a noii societăți, comuniste, ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem legăturile cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă îndârjită împotriva chiaburimii, neîmpăcat dușman de clasă». Numai că țăranii cunoșteau din contactele directe cu mujicii ruși, încă din timpul războiului, cât de «bine» o duseseră aceștia pe vremea organizării agriculturii sovietice în acele kolhozuri de concepție leninistă, ce viață nefericită duceau acești sovietici care în inconștiența lor pretindeau că construiesc de zor societatea cea mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un soldat cărăuș din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În Afganistan). La temă, pe 9 noiembrie 1877, prefectul Înainta șefului Poliției o copie a unei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în Dumnezeu și nu înțeleg învățătura creștină, ei, totuși, respectă tradiția și îndeplinesc anumite obiceiuri ale Bisericii, dar fiecare din alte motive. Mai există, totuși, rătăciți prin paginile operei lui Cehov, și oameni care cred. Este cazul Olgăi din povestirea Mujicii: „ea credea în Dumnezeu, în Maica Domnului, în sfinți; știa că nu e voie să superi pe nimeni, nici pe oamenii de rând, nici pe nemți, nici pe țigani, nici pe evrei, că rău va fi chiar de aceia care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
din Viena ca asistent al unui profesor, unul din cei mai cunoscuți specialiști în oftalmologie. Între timp o cunoaște pe fiica profesorului, se iubesc, se căsătoresc... urmează războiul, apoi frontul german cade, trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-l punea în contact frecvent cu țarul) primise de la suveran asigurările cele mai ferme de stimă și încredere, în timp ce scrisoarea imperială, semnată de Nicolae, prin care era dat afară din post, îl aștepta deja, la întoarcere, pe birou. Astrul sinistrului mujic Rasputin se ridica la orizont. Colegul meu, Nehliudov, la Sofia, îmi împărtășise temerile sale și stupoarea în fața spectacolului pe care l-a văzut cu ochii săi la Țarskoe Selo, în decursul unei audiențe la o ceașcă de ceai oferită de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
datorată unei îndelungate stăpâniri rusești și sovietice care au modificat compoziția etnică în așa măsură, încât coloniștii rusofoni au rămas, cu toate schimbările politice din Rusia, stat democrat de tip asiatic, purtătorii ideii imperiale. Cultivarea cu obstinație a antiromânismului (oaricare mujic rus și oricare „moldovean” era învățat din școală că România e dușmanul) a dat roade și tot ce a făcut Statul Român în Basarabia, între 1918-1940 și 1941-1944 se reduce în gândirea politică de la Chișinău, la rolul nefast jucat de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
condamnat deloc, spre deosebire de nemți, care au repudiat cu vehemență nazismul și continuă să-și facă mea culpa până în prezent“. Replica rusului Alexei Varlamov: „De fapt, Rusia nu a avut niciodată intelectuali în accepția termenului vehiculat în Occident, ci doar niște «mujici» cu oarecare știință de carte. Este o tradiție a culturii ruse, la care eu țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie culturală, pare să-și cultive, el însuși, cu mult orgoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de carte. Este o tradiție a culturii ruse, la care eu țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie culturală, pare să-și cultive, el însuși, cu mult orgoliu, o imagine de „mujic”. Este rotofei - genul „dulap ambulant” - și are o barbă în paragină, stil Tolstoi.) Mai spune Varlamov: „Nu pot să accept ideea, la atâția ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, că Minsk și Kiev sunt orașe străine pentru mine”. Declarația lui Varlamov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drag; enervare; familie; fată; frumușel; furător; geamuri; gelozie; glumă; gospodar; gură mare; hapsîn; ideal; ie; inconvenient; indiferent; indulgență; interesant; intrus; inutil; isteț; împrumut; de încredere; înțelegător; joacă; lacom; leagă; leneș; liniște; locatari; locuitor; manele; măr; Mariana; lîngă mine; mort; moș; mujic; mulți; musafir; muscă; nou mutat; naftalină; nasol; Nea Fane; neales; necaz; neînțelegere; nene; neplăcut; nervos; nesimțit; nesimțiți; nesuferit; nimic; nu; nuc; nu-i suport; oarecare; om apropiat; omenos; parte; partener de bloc; partener; poartă; politețe; poliție; posibil; prieten la nădejde
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu toate acestea și multe altele, am simțit că sunt un popor vital, că istoria lor nu e întîmplătoare și că probabil vor renaște. Rușii pot răbda de foame, dar nu le iese din cap ideea imperială. Sunt creștini-ortodocși, pravoslavnici, mujici, au elite remarcabile în toate domeniile și niște ochi de un albastru înghețat, care învie cînd aud despre"Mama Rusia". Foamea lor principală e de spațiu, dar nu mai au populația necesară pentru a-l controla. Moscova se consideră "a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de scris. Vanitatea artistului, nemântuită, modifică stereotipiile înaltei societăți și ale familiei, suspicioasă în privința singularizării iritate a acelui monarh cu aere de mujic. La 60 de ani (în 1888) Tolstoi, deja unanim recunoscut, inaugura o nouă stagiune a vieții și operei sale, oferind succesiv " Sonata Kreutzer", "Învierea", "Părintele Serghi", "Hagi Murad", "Cadavrul viu". Nu se va vindeca nici la 70 de ani de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit }ara Sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]