61 matches
-
-l viclenește pe om, căci scoate inimele din caii toți și le pune într-unul singur, încît cel ce-a păzit, alege mai întotdeauna un cal fără inimă, care-i mai rău decât unul de rând... Ești mulțămită, fata mea? - Mulțămită - răspunse ea zâmbind. Totodată însă Genarul îi aruncă în față o batistă roșie, ușoară, mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate aduce aminte. Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
niciodată. „E prea dureros, măi, să-i mai răsucim și noi cuiul în rană!“, zicea bătrânul Toma oftând. Important era că, simpla ei prezența, le-a schimbat complet viața și traiul. Bătrânul Toma nu mai știa cum să-i aducă mulțămită lui Dumnezeu, pentru norocul care a dat peste casa lor. Și, doar în urmă cu puțină vreme îi spusese feciorului său, holtei convins... „ - Măi Antoane... așa, nu mai merge, măi! La casa asta, trebuie o mână de femeie, mai, al
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și în jurul ei este sub regim călugăresc. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă tu ai umbla toată ziua cu Zâna și vestea ar ajunge la urechile starețului sau la ale altora mai sus puși”... “Îți sunt dator cu o mulțămită, fiindcă ai întărit bănuiala mea”. “Dar n-aș vrea să fiu în pielea ta, amice”. ― Da’ ce s-a întâmplat de ai rămas așa pierdut în gânduri? - m-am trezit întrebat. ― Mi-a plăcut motivul pentru care sfinția ta a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să spun. Singurul gând care îmi stă în minte e să fim sănătoși, ca să putem termina ce am început. Pe urmă, când voi ajunge acasă, am să încerc să scriu câte ceva despre toate cele câte le-am dezghiocat aici. Și mulțămita cea mare se cuvine sfinției tale, părinte, pentru o sută de motive... Bătrânul mă asculta, dar vedeam bine că era cotropit de alte gânduri. “Nu-ți frământa mintea cum să pătrunzi în gândurile bătrânului, fiindcă nu ai nici o șansă. Mintea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la tine, părinte. Să nu gândești altfel. ― Ei! Uite că a venit și clipa când... cu Zâna de mână veți pleca la casa voastră... ― Bucuria și fericirea e de partea noastră, sfințite. Nu știu cum să-ți mulțumim pentru înțelegere și bunătate. ― Mulțămita va sta în neuitare, fiule... ― Nu te... Nu vă vom uita - pe tine, părinte, și pe Sevastița... ― Oricând veți fi bineveniți... Mâine dimineață veți pleca, când eu voi fi la slujbă, așa că vino să te îmbrățișez acum și să vă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu și-au rupt și alții un picior? Și-au rupt. Însă una-i să ți-l rupi și alta-i ca glonțul să ți-l facă țăndări. Noroc de „Tataia, colonelul doctor, și, ajutorul lui, căpitanul - oameni cu suflet... Mulțămită lor mă mai pot mișca de ici-colo, că altfel... Picior de lemn, nenicule, și gata! Către amiază s-a arătat și un pui de soare. Trenul s-a oprit de mai multe ori fără pricină sau cine știe?... În dreapta liniei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe loc, ca tovarăș în exploatarea moșiei pe lîngă noul proprietar. Eminovici plătea, pe an, 10.000 lei, apoi, din toate veniturile moșiei, se scădeau cheltuielile și se împărțea venitul net, în părți egale, între Marinovici și Eminovici. Ca drept mulțămită pentru această binefacere, Eminovici, l-a păsuit pe Marinovici la plata ratei a treia, aprobîndu-i o amînare de un an. La 2 mai 1880, Eminovici a semnat o chitanță pentru 2000 galbeni ultimii bani pe care îi mai avea de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a lucrat-o e la mine / el la mine? / și era mai aproape gata, s-a cetit într-un cerc intim și a găsit-o că este bună. S-a luat deciziunea a se juca în sezonul iernei. Eu rămân mulțămită că prin îngrijirea mea i-am redat sănătatea care-i lipsea de cinci ani...” La 27 iunie 1888 Titu Maiorescu amintea de un comitet și „un fel de tutelă” pentru Eminescu, deoarece poetul „nu e în stare sigură de a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de la masa mare și "o bucată de sare", pentru belșugul și rodul casei. 260 La un an de la căsătorie, peste tot în Bucovina, este obiceiul ca tânăra familie să ducă nașilor "două perechi de colaci", "ca semn de recunoștință și mulțămită că i-au cununat" 261. La huțulii din Bucovina, când are loc pețitul (stárosti), tinerii se prind de mâini în fața mesei, fiind binecuvântați de părinți și de toți cei de față. Starostele le "taie" mâinile cu o felie de pâine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În exclusivitate, un discurs Îndrăgostit. Metafora discursului este, la Alecu Văcărescu, focul, iar starea lui de grație robia. Există În stihurile destrăbălatului boier un rafinat mazochism: ca să trăiască bucuriile iubirii, trebuie să ardă, să sufere ca un rob. „Suferind cu mulțămită” este condiția lui ideală de existență, focul fiind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
barba ascuțită, Nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nțepată, Cu ochii ceacîră, gura lăbărțată, Fruntea-i cucuiată, fața mohorîtă, Peste tot negoasă și posomorită, Umbla-ntunecată și tot Înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată, N-o puteai cunoaște cînd e mulțămită, Că ea-n toată vremea era necăjită.” Încerc să desprind din aceste istorii colorate un demers liric, o strategie față de obiect. Maliția indică o Înstrăinare, umorul o conciliere, abundența și isteața facilitate a versificatorului arată un spirit poetic fără complexe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]