634 matches
-
format printr-o serie de emanații de la Dumnezeu. Îl identifică pe Dumnezeu cu Prima Cauză, Ființa necesară căreia i se atribuie esența și existența. Lumea putea fi guvernată prin intermediul celor zece inteligențe emanate de Creator. Conform principiului emanației, unitatea și multiplicitatea sunt descrise în armonie; din Inteligența activă (cea de-a zecea) iau ființă sufletele, intelectul, cele patru elemente și lumea terestră în toate formele sale. Inteligențele sferei non-stelare, ale sferei stelelor fixe și ale celor șapte planete corespund lumii de
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
aflate. Coeficienții formula 7 pot fi numere reale sau complexe. Orice ecuație cubică (1), cu coeficienți reali are cel puțin o soluție reală " x", ceea ce este o consecință a teoremei valorii intermediare. Există următoarele 3 cazuri, în funcție de semnul discriminantului: Vezi și multiplicitatea rădăcinilor unui polinom. Pentru ecuația cubică generală (1), cu coeficienți reali, formula generală de calcul a rădăcinilor în funcție de coeficienți, este după cum urmează, dacă formula 9, altfel ecuația are două rădacini complexe nereale. Totuși, această formulă nu se verifică, dacă operandul din
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
înlocuiește formula 97 cu formula 101 și formula 98 cu formula 103, sau formula 97 cu formula 105 și formula 98 cu formula 107 (după cum alegem permutarea), în timp ce transpoziția dintre formula 108 și formula 109 schimbă între ele expresiile formula 97 și formula 98; alte transpoziții schimbă între ele aceste rădăcini și multiplicitățile lor cu o putere a lui formula 112 Astfel, formula 113, formula 114 și formula 115 sunt lăsate invariante de permutările ciclice ale rădăcinilor, care le multiplică cu formula 116. Deasemeni, formula 115 și formula 118 sunt lăsate invariante de transpoziția dintre formula 108 și formula 109. La fel
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
exclude reacomodarea amicală între text și realitate, această poezie rămâne prin excelență ambiguă, deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exhibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Nu în ultimul rând, țin să precizez că un punct de plecare și, totodată, o provocare, în lipsa căreia poate nu aș fi ajuns să scriu această carte, a fost modelul poeziei tranzitive propus
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în realitate, în Cartea a III-a a Republicii, este amintită doar în treacăt. În plus, Platon o folosește într-un mod destul de simplist, auster și inechivoc, considerând-o subversivă, întrucât ia parte la aceeași mișcare descendentă, de la unicitate la multiplicitate. Pe de altă parte însă, nu trebuie neglijat faptul că lectura pe care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra avantajelor pe care le oferă luarea în considerare a polisemiei conceptului de realitate și propunea - pornind de la distincția lui Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a mozaicului de stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a mozaicului de stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să capete pondere interesul față de aspectele prozaice, umile și fragmentare ale vieții de zi cu zi. Nu fără îndreptățire s-a afirmat că poezia lui Roberto Deidier ar reprezenta momentul tranziției de la singular la plural, de la solipsismul eu-lui poetic la multiplicitatea formelor sub care se înfățișează realul, de la liric la epic, nu fără conștientizarea nostalgică a imposibilității (re)dobândirii totalității. În cadrul acestui proces, o însemnătate aparte capătă vizibilul, tot ceea ce poate fi proiectat pe retină devenind adesea condiția necesară (sau simplul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îndeplinească o funcție de autentificare, similară celei a unui film documentar sau a unei fotografii, mărturie despre acele momente, prin nimic spectaculoase, care trec fără să lase urme, devenind, în mod paradoxal, poate tocmai datorită aparentei lor insignifianțe, dovezi ale fantasmagoricei multiplicități a lumii. Din această perspectivă, s-ar putea afirma chiar că experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi, esențial ni se pare faptul că această poezie rămâne prin excelență ambiguă, deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea să ne apară la prima vedere se poate constata și dintr-o succintă inventariere a caracteristicilor fundamentale care individualizează producătorul, destinatarul și, nu în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
locul schimburilor interculturale, al sincretismelor, al schimbărilor. O identitate se definește Întotdeauna În raport cu sine și cu Celălalt și se construiește Între aceste două elemente sau, dacă vreți, În amândouă În același timp” (Blanchet, 2000, p. 99). Acest fapt trimite la multiplicitatea fațetelor identitare ale unui individ (Laplantine, 1994), ceea ce Edgar Morin numește ființă poli-identitară (Morin, 1987), pledând pentru o viziune complexă asupra umanității, În cadrul căreia unitatea să nu fie disociabilă de pluralitate (noțiunea este unitas multiplex, vezi Morin, 1977-2001). Putem spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
termenul nu are numaidecât conotații negative) fac În fapt trimitere la noțiunea de „comunitate culturală” bazată pe interacțiune socială (și lipsită de orice categorisire biogenetică, cf. Barth, 1995; Gresle et alii, 1994, p. 119). În sfârșit, este important să abordăm multiplicitatea apartenențelor cu prudență și În mod nuanțat: „Nu mai există răspunsuri simple la Întrebările legate de identitate. De fapt, alegerea unui răspuns simplu este de-acum o sursă aproape sigură de excludere și prezintă riscul, cu tendințe de naționalism politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fapt lasă principiul intact” (ibidem, p. 19). În sfârșit, chiar dacă și În caz acest caz există unele excepții, endogamia este regula generală, singurele căsătorii „pure” fiind cele contractate Între persoane aparținând aceleiași caste. Este de asemenea important să insistăm asupra multiplicității castelor, indiciu foarte puternic, dacă mai era nevoie, al respingerii reciproce, multiplicitate care este departe de diviziunea În cele patru „ordine” sau varna (brahmanii, kshatriyas, vaishyas, sudras) ale teoriei tradiționale. Nu trebuie așadar să comitem eroarea, destul de curentă Încă, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
caz acest caz există unele excepții, endogamia este regula generală, singurele căsătorii „pure” fiind cele contractate Între persoane aparținând aceleiași caste. Este de asemenea important să insistăm asupra multiplicității castelor, indiciu foarte puternic, dacă mai era nevoie, al respingerii reciproce, multiplicitate care este departe de diviziunea În cele patru „ordine” sau varna (brahmanii, kshatriyas, vaishyas, sudras) ale teoriei tradiționale. Nu trebuie așadar să comitem eroarea, destul de curentă Încă, de a confunda varna cujati (castele propriu-zise). O bună referință În acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Coser, că figura „terțului” evocă nu doar mediatorul sau arbitrul, ci și pe tertius gaudens care profită de ostilitatea Înconjurătoare pentru a-și urmări propriile interese. Dacă unii consideră, urmându-i pe Robert Dahl, Seymour Lipset sau Steve Rokkan, că multiplicitatea afilierilor și a intereselor, Întretăierea faliilor de separare și acțiunea conciliatoare a elitelor Întăresc stabilitatea democrațiilor moderne și permit evitarea „escaladării extremelor”, alții atrag atenția asupra apariției unor noi mișcări sociale (Alain Touraine), asupra condițiilor de mobilizare a resurselor (Anthony
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În așa-numitele contexte „primitive”. Într-adevăr, cum să traduci Într-o cultură sistemele de credințe și de valori ale altei societăți, În absența universaliilor (În sensul pe care Îl dă Chomsky acestui termen)? Abundența descrierilor empirice și, dincolo de ele, multiplicitatea abordărilor tematice și teoretice nu pot transforma „științele despre om” În utopice „științe exacte”. Acestea pot totuși conlucra la elaborarea unei abordări mai „riguroase”, prin prisma unei paradigme unice și dominante, recunoscută și acceptată de către comunitatea științifică. Dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mult Înspre luarea În calcul a contingențelor calitative ale fiecărui mediu. Este vorba, printre altele, de orizontul și filosofia de bază ale paradigmei pluraliste a locurilor simbolice de apartenență (Zaoual, 2002b). Principiile aplicate se bazează pe respectarea diversității și a multiplicității practicilor, considerate a fi o metamorfoză a dimensiunilor mai mult sau mai puțin invizibile ale regiunii luate În considerare. Pe scurt, locul simbolic de apartenență este un marcator imaginar al spațiului trăit. Cu alte cuvinte, este o entitate imaterială care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
anumite culturi, având o anumită formare profesională sau utilizând o anumită limbă. Înainte de a deveni obiect de studiu, diversitatea este mai Întâi o realitate trăită și constatată. În acest sens, tematica noastră este, desigur, foarte veche. Încă din Antichitate, conștiința multiplicității ființelor vii În general și a varietăților umane În particular a marcat puternic spiritele. Însă ceea ce caracterizează acele epoci este faptul că diversitatea se Încadra În taxonomii care, deși erau specifice fiecare unei anumite civilizații, clarificau diferențele, atribuind fiecărui taxon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau amenințarea majoră a secolului XXI, diversitatea este pe cale să fie acceptată ca realitate de neocolit. Ea rămâne totuși miza unor conflicte majore, În funcție de modul de a o gestiona luat În calcul. Pe de altă parte, reorganizarea științelor umane În funcție de multiplicitatea obiectelor și a locurilor de apartenență nu s-a realizat Încă. Toate tratatele recente de politologie consideră că este indispensabil, pentru păstrarea păcii În viitor, să se creeze sisteme de reglementare bazate pe pluralism. Însă reflecția se oprește tocmai În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de o logică subiacentă de același tip. Începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea Însă, mai mulți factori provoacă modificarea treptată a mentalităților. În plan religios, În țările care au adoptat protestantismul, dogmatismul a cedat În fața unui pluralism impus de multiplicitatea și coexistența Bisericilor, nici una dintre acestea neavând mijloacele de a se impune În fața celorlalte. Lumea catolică propovăduiește Încă unitatea absolută a credințelor, În vreme ce În Anglia sau În Olanda se instalează spiritul de toleranță și pragmatismul, contradicția asumată Între credințe devenind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Henri Bergson, În 1885, Într-un discurs privind Împărțirea premiilor. Filosoful desprinde trei forme ale politeții: cea mai superficială este cea a manierelor; urmează cea a minții, care ne invită să recunoaștem și să acceptăm a priori unicitatea celorlalți și multiplicitatea punctelor de vedere posibile. În sfârșit, Bergson descrie o politețe a inimii, care ține seama de celălalt În globalitatea sa, dincolo de gesturi și de cuvinte. Filosoful precizează: „Este vorba despre caritatea ce se exercită În domeniul amorurilor proprii ș...ț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
timpului. Întrucât, ceea ce este fragmentar, ceea ce este particular, ceea ce este frugal, sunt prezente în natură în toată complexitatea lor ca și în fiecare individ, activitatea teoretică greacă s-a articulat în două direcții: explicarea teoriei inerente mirării originare, experimentate în fața multiplicității realității naturale; depășirea multiplicității accidentale și alogice prezentă în fiecare individ concret. Rezultatele unui astfel de demers sunt în primul caz (în cazul naturii) elaborarea unei conexiuni cauzale-metafizice, în al doilea caz (în cazul individului) elaborarea noțiunii de substanță. Întreaga
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fragmentar, ceea ce este particular, ceea ce este frugal, sunt prezente în natură în toată complexitatea lor ca și în fiecare individ, activitatea teoretică greacă s-a articulat în două direcții: explicarea teoriei inerente mirării originare, experimentate în fața multiplicității realității naturale; depășirea multiplicității accidentale și alogice prezentă în fiecare individ concret. Rezultatele unui astfel de demers sunt în primul caz (în cazul naturii) elaborarea unei conexiuni cauzale-metafizice, în al doilea caz (în cazul individului) elaborarea noțiunii de substanță. Întreaga istorie a filosofiei grecești
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca idee la Platon și ca substanță la Aristotel. În conceptul grec de activitate teoretică sunt implicite câteva elemente importante pe care trebuie să le clarificăm. Acțiunea teoretică înseamnă, înainte de toate, descoperirea problemei. Prima reflecție se concretizează ca mirare în fața multiplicității devenirii, însă actul mirării înseamnă deja depășirea a ceea ce apare imediat, a fenomenului, care constituie deja o problemă, adică ridică o întrebare, un „de ce?”. Fără o problemă nu există teoretizare, întrucât aceasta nu este ceva spontan, ci un demers speculativ
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]