84 matches
-
mod total neașteptat. "Sunt în cantități mai mici, dar nu cu mult mai mici. Este destul de ciudat, având în vedere cantitățile enorme de combustibili fosili arși și toată poluarea apărută după revoluția industrială", spune cercetătorul. În lumea egiptologilor, unde țestul mumificat de la plămâni este extrem de rar, iar permisiunea de a-l studia este chiar și mai rar întâlnită, analiza a 15 astfel de mostre este semnificativă, precizează Montgomerie. Plămânii analizați provin de la mumiile unor oameni cu stiluri complet diferite de viață
Egiptul Antic, aproape la fel de poluat ca în ziua de azi - STUDIU () [Corola-journal/Journalistic/69829_a_71154]
-
fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a ajuns la țărm ornitorincul. el este semnul nostru cel perplex care și astăzi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a ajuns la țărm ornitorincul. el este semnul nostru cel perplex care și astăzi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a ajuns la țărm ornitorincul. el este semnul nostru cel perplex care și astăzi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cît să nu fie motive de îngrijorare. Andrei Cornea vorbește de ideologie ca de un (deja) stigmat. De ea se folosesc "răii". "Bunii", în schimb, au gîndire critică. Contra corectitudinii politice în cultură votează Alina Mungiu-Pippidi, preferînd, în locul "sinergiei" care mumifică, niște discursuri variate, dar vioaie. Și, "ca drumul să aibă haz, spațiul cultural trebuie să fie ca deșertul din Călăuza lui Tarkovski. Trebuie să dai o șansă lucrurilor să se mute de la locul lor cînd te întorci cu spatele, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
pe secundă, și stingeam lumina, exact în momentul în care zorii începeau să albească fereastra. Mă ghemuiam sub cearceaf și mi-l trăgeam peste cap, așa încît nu lăsam decât o fantă foarte îngustă pentru respirație. Așa dormea și mama, mumificată în poziția fetusului, așa dormeam și eu de când mă știam. Dar mi-era întotdeauna frică să adorm. Unde avea să fie ființa mea timp de atâtea ore? Poate aveam să ajung în locuri din care nu mă mai puteam întoarce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
logice, abia mai comunicând prin butonii terminali, ce totuși nu se-ating niciodată. Ce era unitate a minții, contact intim, epidermic, al neuronilor, se distruge tot mai mult în prima copilărie. După circuitele vitale, e rândul celor emoționale să se mumifice. Substanța albă se-ntinde ca râia spre marginile creierului, înfășurînd, scin-dînd, izolând, înstrăinînd. Iar în adolescență oligodendroliile triumfă aproape deplin: gândirea însăși se mielinizează. Astfel uităm, ne uităm, și rezervorul orbitor, canalul central de plasmă al vieții noastre ne mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adune suficiente plachete, diplome și medalii pentru merite deosebite în muncă, cât să acopere cu ele un perete întreg din holul lung, fără ferestre, unde țineam vesela de Paști în cutii de carton, și unde vara zăceau covoarele noastre „orientale“ mumificate în învelitorile lor groase din carton gudronat. Dacă era în stare să stoarcă apă din piatră seacă, nu era normal să fie răsplătit de Companie cu vreunul din miracolele ei? Nu era normal ca „Președintele“, aflat în „Sediul central“, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Asta în vreme ce maestrul continua să-și rumege iluzia, care de bună seamă că avea să-l piardă după cât suflet punea în povestea asta cu recuperarea revoluției furate, și uite-l că primise o lovitură mortală, se vedea pe fața lui mumificată de o suferință atroce, cât o mai fi fost de văzut, căci apărea tot mai rar prin redacție, și cât de curând, avea să dispară definitiv. Nici dom’ Emanuel nu prea mai era de văzut, dar, desigur, din cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pantofii de piele cu găurelele ai contrabandiștilor. Grand Trunk, cu tavanele ei boltite și ceramică Guastavino, cu candelebrele ei, cu pardoseala de piatră extrasă din carierele Țării Galilor. Avea și o frizerie cu șase scaune, În care liderii civici erau mumificați cu prosoape fierbinți, și căzi de baie de Închiriat, și ascensoare luminate cu lămpi de marmură translucide, În formă de ou. Lăsând-o pe Desdemona În spatele unei coloane, Lefty o căută prin mulțimea din gară pe verișoara care Îi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grijă să mă înțepe mai întîi în ceafă, în zona bulbului numită locus ceru-leum, iar acum eram cu totul al lor. "Păianjenii îmi caută inima", auzeam în tot acest timp în urechi: "Păianjenii îmi caută inima..." Pluteam în întunericul dens, mumificat în plase de păianjen, supt de toate lichidele din corp, cu oasele sfărâmicioase de vechime, transparente de otravă. Eram în spațiul deschis și fără limite. Nici stele nu se vedeau. Deodată am devenit conștient că țeasta mea e plină, deși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
democrația în anarhie. Dictatura are o formă, tirania are numai formă; democrația are și ea o formă; anarhia nu mai are deloc. Spre fericirea noastră, viața nu tinde numai spre echilibru. De ar fi așa, de mult ne-am fi mumificat. Moartea este preferabilă oricărei fixări. În viața socială, încremenirea într-o formă este mai gravă decât sinuciderea. Ce ar fi fost de Europa, dacă și astăzi aristocrația continua a fi statul? Un monstru istoric în plus. Primenirile sociale sânt condiția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vârste venerabile, desigur. Ceea ce mă frapă, mai mult decât cărțile, fură niște vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă, și niște animale mici, nu ne-am dat seama dacă erau Împăiate sau mumificate sau reproduse foarte fin. totul parcă Înecat Într-o lumină difuză și crepusculară. Ea părea să provină de la o fereastră mare cu două arcade, din fund, de la vitraliile ei despărțite În romburi prin bare de plumb, filtrând o lumină chihlimbarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar și de farmec. Nu mă ții minte. Vino să mă săruți. Se apleacă asupra obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează că femeia se mumifică treptat în ele, un strat de substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de fiecare dată. — Jonathan, zice femeia oarecum mirată. Este cazul să observ că nu semeni deloc cu familia. Domnule director, noi, cei din din famila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ele, de la praful acumulat pe mobile și pe mochetă, de la resturile din pubelă nedevorate integral precum și... de la mine. totuși, țin să spun că moartea mi-a făcut acest cadou : în loc să putrezesc m-am smochinit, m-am uscat încet, m-am mumificat. structura mea osoasă a fost probabil compatibilă cu acest fenomen, precum și faptul că eram slab și înalt : cincizeci și patru de kilograme pentru un metru optzeci și doi. Puțina mea carne, încarcerată într-o piele pergamentoasă irigată de o cantitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce a făcut vîlvă în minister nu a fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-mi mai pot sărbători ziua onomastică. Eu, Ion Ion, care-și petrece astăzi ziua numelui cu voi, cei dragi mie, am fost martor la această gâlceavă de înmormântare și mă gândesc de ce faraonii și-au făcut piramide și au fost mumificați ca să nu putrezească. Nu toți suntem oameni, ca și alte vietăți, și ne stingem în pământ, cum spune la Scriptură „Din pământ te-ai născut, pământ te vei face”. La televizor aflăm tot felul de ritualuri de înmormântare din lumea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Și, ca să-l convingă pe Noimann că spune adevărul, falsul Satanovski Începu să extragă dinăuntru o fâșie lată de o palmă de pânză, ce semăna cu un papirus vechi. „Mă tem”, spuse el, „că fetusul din pântecele dumneavoastră s-a mumificat. Sau chiar mai rău”, adăugă el, „carnea lui s-a evaporat și a rămas Înfășurat În aceste feșe doar răul general...” Noimann tăcea. Cuvintele interlocutorului Îl tulburau profund. Stomatologul Paul se simțea vinovat pentru răul care se adunase În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mitică, de la fiecare și tot nu reușeam să te întregesc, să te simt întru totul, nu aveam puteri atât de mari, te culegeam bucată cu bucată, tu erai mirele meu format din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atenuată de felul cum sosise. Vultur-în-Zbor s-a întors din plimbare și a găsit câțiva oameni adunați în fața casei Gribb. Norbert Page era acolo, ca și intendentul Moonshy. Irina Cerkasova stătea neclintită la ușa din față, ca și când ar fi fost mumificată în momentul când voise să intre. S-a tras la o parte mecanic, ca să-i facă loc să intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la întrebări. Contele Aleksandr Cerkasov stătea transpirat în șezlong. Ridicase ghergheful Elfridei, iar mâinile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mișcase. Era clar că morții nu obișnuiesc să se miște, nici unul nu avea nici cea mai mică îndoială în sensul acesta. „Fiul Vântului“ avusese curajul de a se lăsa ars de soare și, cu timpul, sarea o să-i acopere trupul, mumificându-l alături de cămila lui, așa că, poate într-o zi, peste sute de ani, cineva avea să-l descopere neputrezit și să se întrebe ce straniu motiv îl determinase să se ducă să moară într-un loc atât de îndepărtat. Locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ocazia. Aceste manifestări nu sunt neobișnuite dacă la o cercetare fie și superficială a fenomenului observăm că aceștia sunt ei înșiși propagandiștii acestor ”valori”, în realitate elucubrante: Tot ce au mânuit filosofii de milenii încoace n-au fost decât concepte mumificate; nimic real n-a ieșit viu din mâinile lor<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2007, Ediția a III-a, p. 29 footnote>, afirma cu obiectivitate filosoful german Friedrich Nietzsche. Ne putem referi la nenumăratele producții muzicale de peste
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
fi nevoie să mă retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre, pe Podul Prieteniei. După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce în oraș. Morții mumificați de clima deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în derizoriu, cu inteligență și sarcasm, filmele de propagandă cinematografică de până la ei. Nu cu sistemul comunist în general, cu activiștii, securiștii, nu cu Comitetul Central sau cu Ceaușescu au ei treabă, ci cu colegii lor de breaslă, cinematografiștii care mumificaseră cu sârg tânărul cinema românesc în sarcofagul propagandei. „De ce să te mai caut ?”, o întreabă inginerul Șerban pe Ruxi, și ea răspunde : „Pentru că am nevoie de oameni minunați lângă mine” - îi și vezi pe toți inginerii, muncitorii, activiștii de partid
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]