118 matches
-
se vede cine nu s-a întors. Când coborâm scara metalică pe chei (9,30), e soare. Aerul e mai rece totuși decât la Constanța, deși ne aflăm mai la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip 1946 era parcat în fața casei, cu bara de protecție atingând veranda și farurile din spate blocând trotuarul de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu grăsimi. Materiile proteinice În fermentare sunt exploatate de larvele de Piophila petasionis și de coleopterele din soiul Corynetes. Cadavrul, descompus și conținând Încă urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
treilea an de-acuma de când o primesc. Mi-o trimite în țiplă, cu numele meu scris pe ea. Îl scrie pe o etichetă galbenă. Ilarion dădu să-i povestească despre incașii aceia care, într-adevăr, fuseseră văzuți undeva prin Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neagră. Necunoscutul, cu latul palmei, îl dădu la o parte pe Genel. Străinul cuprinse, cu două degete, palma stângă, inertă, a leșinatei. Și, scuturîndu-i-o lejer, ca și cum ar fi urmărit doar să-i troznească vreuna din articulațiile translucide, fără greutate, parcă mumificate, ale arătătorului său inelarului cucoanei, făcu ca trupul să i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unor frisoane scurte, iar întregul Cabinet să sfârâie de un miros aproape sexual, deși de piele arsă. - E reglementar! Gol marcat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ruinate decât gazda. Iar a doua lor calitate mediumică era aceea că-l cunoscuseră pe Răposat. - Și nu-ți mai zic ce distins se înfățișa înainte. Dar și ca Răposat se ținea așa chipeș. C-ar fi meritat neapărat păstrat mumificat!... Câte mumii de împărați și de sultani n-ar fi bătut, prin trăsăturile lui agreabile, Răposățelul la fund! - Cine, tantelo Dragonela? Era rudă Răposatul cu Sultanul? - Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul vacii... Știi că nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oamenii din Stilo aruncau acolo gunoiul și cadavrele de animale de cel puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să facă stânga-mprejur, deoarece la fiecare pas le era dat să vadă ceva: leșuri mumificate, sau șerpi sau alte animale. Era un fel de depozit al groazei, o cloacă de nelegiuiri, o mlaștină de spurcăciuni; don Terentio presupunea că fuseseră îngropați acolo chiar și oameni și că unele femei își aruncaseră chiar fătul. Bărbații erau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mărturisește: „Am simțit deodată prezența nimicului în sângele meu, în oasele mele, în respirația mea și în tot ce mă înconjura, eram vid ca obiectele. Nu mai era nici cer, nici pământ, doar o nesfârșită întindere de timp, de timp mumificat” (III, 133). În acest context, pentru Cioran vid înseamnă ființă, adică extaz. Fie el și extaz al neantului. În plus, abia prin intuiția aceasta, a nimicului cu care se identifică, Cioran are revelația propriului sine: „Fără plictis n-aș fi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
filosofice și religioase. Le opune stravechile civilizații "inculte" și "analfabete" care au dat lumii legile morale, textele religioase sau juridice, monumentele de artă, până azi neegalate. Superioritatea mereu și mereu recunoscută a cuvântului față de text, a spiritului viu față de preceptul mumificat, a fost dovedită nu numai de Evanghelia lui Iisus adresataă popoarelor, ci și de hinduism prin apariția Vedantei și a altor curente salvatoare (maeștri yogini ai Upanișadelor, practicanți ai disciplinei tapas-renunțare). Semnificanța pură a marilor poeme ale lumii este o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
e direct, totul e derivat, "degradat, de un rang inferior", iar "filosofii sunt agenții meschini ai absolutului"4. În limbaj, Cioran vede un alt punct de ruptură între filosofie și literatura. Prima folosește jargonul cuvântul îmbălsămat, care trimite la "conceptele mumificate" ale filosofiei în accepțiunea lui Nietzsche, în timp ce cea de a doua folosește cuvântul ca expresie vie, dar, în același timp, futila, a unei realități goale, pe care scriitorii încearcă să o umple tocmai prin cuvânt, ba chiar prin cuvântul excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii, lăcustele verzi, cadaraștele cu coarne de cerbi, bondarii păroși, libelulele zvelte". La etaj, se găsește un adevărat sepulcru al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Australia și-și ticsiseră, la întoarcere, casa cu arcuri, scuturi, vânturătoare magice, plase de prins visele, lănci ceremoniale ale băștinașilor, dar mai ales cu idoli primitivi, în fiecare colț era cel puțin dte unul, mare cât noi, vechi ca lumea, mumificat, ai fi spus, într-un fel de coji de praf roșu. Nu-ți puteai întoarce privirile fără să dai de faciesuri decrepite și bestiale sculptate-ntr-un lemn mâncat de carii. Nu te puteai mișca fără să fii șters pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru-nverzit, privind iar pendulele stricate, câinii mumificați, cărucioarele cu zornăitoare pleznite prinse pretutindeni în plasa deasă. Un caiet de elev, cu cerneala rândurilor pătată de apă, un mulaj de ghips al unei danturi cu un canin de metal, un biscuit muced... Tunelul vibra tot mai mult, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un râu de fluturi multicolori curgând prin aerul însorit, străvăzând în centru doi adolescenți goi, ținîn-du-se de mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene de lumină. Părinții mei făcând dragoste într-o odaie mizeră de mahala. Un copilaș în țarcul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
optzeci și nouă de ani, nimeni nu știa precis. „Are mai mult“, se auzi un glas răutăcios. „Cum a putut un om ca Augustus“, se gândea Gajus, „să stea toată viața alături de o femeie ca asta care stă acum aici, mumificată, bătrână, învelită cu pături de lână albă chiar și vara? Cum era femeia asta acum șaptezeci de ani? Ce i-a oferit?“ „Un bărbat“, spusese Germanicus, „are nevoie de o femeie alături de care să fie convins că poate dormi liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele uscate, se jucau poate să le prindă, fără a remarca asfințitul de jăratic. Când ajunse în ziua aceea în piața liniștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
goale. — Aici, le arătă Beth. Cercetară cu privirea un tub de sticlă. Femeia dezbrăcată dinăuntru fusese cândva frumoasă. Era Încă posibil să-ți dai seama de asta. Pielea avea o culoare cafeniu-Închis și prezenta riduri proeminente; Întreg corpul părea ofilit. — Mumificată? Întrebă Harry. Beth Încuviință din cap. — La altceva mai bun nu mă pot gândi. Nu am deschis tubul, având În vedere riscul unei infecții. — Ce destinație avea camera asta? — Trebuie să fi fost un fel de cameră de hibernare. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
traversarea găurii negre și că, mai târziu, astronava a cules automat sfera? — Posibil. — N-arată rău deloc, remarcă Harry, privind prin sticlă. Mamă, ce-or să Înnebunească reporterii pe chestia asta, nu credeți? „Femeia sexy din viitor, găsită goală și mumificată. Spectacol la matineu“. — Este și Înaltă, observă Norman. Trebuie să aibă peste un metru optzeci Înălțime. — O adevărată amazoană, spuse Harry. Cu țâțe mișto. — Ajunge, interveni Beth. — Ce s-a Întâmplat - te-ai ofensat În numele ei? Întrebă Harry. — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că-ți seamănă un pic, Beth. Beth se Încruntă. — Pe bune. Te-ai uitat la ea? Nu fi ridicol! Norman se uită și el prin sticla tubului, protejându-și ochii de reflexia luminii purpurii provenită de la podea. Într-adevăr, femeia mumificată semăna cu Beth - mai tânără, mai puternică - dar totuși arăta ca Beth. Are dreptate, spuse el. — Poate că ești tu, din viitor, spuse Harry. — Nu. E evident că are douăzeci și ceva de ani. Poate că e strănepoata ta. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
niciodată, zise Harry. Jennifer Îți seamănă? — N-aș zice. Dar e la vârsta aceea dificilă. Și nu arată ca femeia asta. Nici eu nu arăt. Norman era frapat de convingerea cu care Beth nega orice asemănare sau asociere cu femeia mumificată. — Beth, spuse el, ce crezi că s-a Întâmplat aici? De ce a rămas numai această femeie? — Cred că deținea un post important În cadrul expediției, spuse Beth. Poate era chiar comandantul sau ajutorul acestuia. Ceilalți au fost În majoritate bărbați. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mult. Câteva lucruri, În continuare, despre relația dintre arhive și publicul larg. În România, relația dintre publicul larg și arhive este una precară. În conștiința cetățeanului de rând, arhivele se Înfățișează ca niște cufere zăvorâte, În care se păstrează secretele mumificate ale națiunii. Prea puțin sunt percepute arhivele În calitatea lor, veritabilă, de depozite vii și funcționale ale memoriei colective, dar și ale trecutului nostru individual, familial sau comunitar. Această deficiență majoră se datorează atât arhivelor, care nu sunt deschise și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
formă inferioară la una superioară a speciei îl determină să nege evoluția. Crede că schimbările anatomice conduc la imposibilitatea de supraviețuire și la dispariția speciei. Conduce o campanie severă de criticare a lui Geoffroy Saint-Hilaire și, pe baza studiului pisicilor mumificate aduse de Napoleon din Egipt, neagă evoluția. El consideră că persistența speciilor se datorește faptului că nu au atins termenul extincției. Declară teza evoluționistă ca falsă și se opune tezei lui Buffon 100 despre dispariția animalelor ca urmare a condițiilor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]