268 matches
-
Să fi tot fost într-o după-amiază de iulie. Mergeam cu bicicleta spre Cheile Jiețului. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, cu un ciopor de oi. De ce, în miez de vară, coborau din munte? Erau sterpele strungii din Muncel, cu nea Ionică Săliștean și nea Ion al Mic ciobani. Ion al Mic chema înainte. Tunau din Cibanu să îmbăieze oile căci mieii făcuseră râie. I-am salutat, atent la câini. - Dacă faci tu on lucru păntru minie, ț-oi
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
fără măcar să-l întreb de ce nu a trimis mioara prin Tușa Anuța. Așteptăm să-mi plătească, să plece ca să nu-l mai văd. A chicotit, încurcat: - Banii... banii ți i-oi da io-nt-o dzî, c-acu am tunat dirept din Muncel, n-am la minie, dzâsăi să mă bag numa să-ț dzâc ce s-o putut tâmpla... - La revedere! Am trecut în depozitul din spate. Nu am crezut nimic din ce mi-a povestit. Eram convins că îi păruse rău
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, încercări slabe de împotrivire, însă mâna i se înfipse peste cea a „agresorului”, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce a stat atâția ani cuminte, devenind
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
care s-a dedus că dacii aveau totuși scriere. S-a putut descifra inscripția „ARCINA”, de unde s-a bănuit că acesta era numele cetății . SARMIZEGETUSA este numele a două cetăți: Sarmizegetuza Regia - capitala regilor daci din Munții Orăștiei, de la Grădiștea Muncelului, la poalele Muntelui Godeanu și Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegeza. Godeanu este Kogaionul, muntele sfânt al dacilor. Iar Valea Godeanului, apă sfântă . Din vestita cetate Sarmizegtuza au rămas peste timp doar zidurile cetății și incinta sacră. Marele sanctuar rotund
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
necaz pe Unchiu Niculaie, că îmi simțeam în clipa aia mațele trecute printr-o mașină de tocat. - O dzâs că te-i fi nacajât, da să nu iei în samă, c-așe-s batrânii. Ieu trăbuie să ies dimineață la oi în Muncel șî n-are cini tuna cu magariu. Dacă ai face binie să vini, că n-am de cinie mă ruga. - Aș veni, Tușă, m-am eschivat, dar n-are cine sta la magazin. Pe cât mă încruntam eu mai tare, pe
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
mele. Am ridicat măgărița cuminte, i-am pus la loc samarul, am pus pe ea disagii cu ceea ce fusese odinioară caș și am legat deasupra și celelalte două samare. Amorezii erau acum liberi să își consume dragostea. De la stâna din Muncel până în sat sunt undeva la două ore de mers. Am făcut șase. Nu mergeam cinci minute, că măgăreața înțepenea de-a dreptul, rânjea, cânta, bătea măgarul, măgarul insista, sărea pe ea de un milion de ori (că, noa, era lipsit
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
avut vreodată ochi să o văd. Pe cât eram eu de bucuros, pe atât era Unchiu Niculaie de cătrănit. Încă zâmbea, încă plutea, dar părea că plutește printr-o ceață vâscoasă. Ca ajutor de baci pentru câteva zile la stâna din Muncel, eram atât de extaziat, că nici nu-mi mai păsa de dumnealui. Eram atent la fiecare mișcare a sa, la fiecare gest, privire sau grimasă, înregistram în amănunt și așteptam numai momentul oportun să-l rog să-mi tălmăcească tot
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, iar mâna i se înfipse peste cea a agresorului, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce a stat atâția ani cuminte, devenind
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
și a scrisului bisericesc, o mănăstire fără pereche. În acea Oltenie, atât de bogată în mănăstiri vechi, slobode, bogate și mândre, prin călugării cărora se ținea munca și avântul în Biserică, el alese un loc singuratec, în păduri dese, prin muncelele Vâlcii, și făcu să se clădească acolo, cu cele mai bune materiale și cu meșterii cei mai destoinici, mănăstirea Hurezului sau a Hurezilor”. Începută în vara anului 1690, construcția bisericii s-a terminat în iunie 1692, pictura fiind gata la
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, încercări slabe de împotrivire, însă mâna i se înfipse peste cea a „agresorului”, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce a stat atâția ani cuminte, devenind
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
și poate fi loc de plecare pe mai multe trasee turistice: către Vârful Bodea (1037 m) și Poiana Sihăstriei (950 m), către Poiana lui Mândrilă (890 m) ori către comuna Pojorâta ( 700 m) și Vârful Prasca (978 m) de sub Vârful Muncelul (1577 m) ori către Valea Izvorului Giumalău. Am intrat în curtea propriu-zisă, largă, spațioasă, unde am descoperit trei foișoare, cu grătar și proțap, loc de joacă pentru copii, cerdac în aer liber cu o suprafață acoperită și deschisă ce poate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
a plăcut, se pare să oprească pentru o clipă "roata vremei" și să dureze pentru viitorime o imaginară Sarmisegetuza. Că e un construct "de cugetări" nu ne îndoim: nu avem informații ca poetul să fi văzut cetatea dacilor de la Grădiștea Muncelului. A văzut Cetatea Sucevei și Cetatea Neamțului, dar nici una dintre ele nu sunt ridicate pe "stâncării", între prăpăstii cu creste de piatră. Or, Sarmisegetuza lui M. Eminescu este o proiecție, o "gândire în piatră" ridicată de un Apolodor al magiei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
coucher du soleil. Cette solution facilite la lecture et, en plus, offre au public cible un indice sur le folklore roumain.1570 Leș éléments qui individualisent le relief roumain șont parfois adaptés à la langue cible. Par exemple, le régionalisme " muncel " (littéralement : " colline ", " petite montagne ") est traduit par " le puy " (Trezire/Réveil) (Miclău, 1978 : 411). Par contre, le syntagme " țara de sus ", qui fait allusion à la Bucovine, région historique qui se situe au nord de la Moldavie, est traduit par " le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost prizonierii uciși), socotind că șeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”. Unii autori consideră că altarul de andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector, tăiat în piatră, descoperit sub pavajul de andezit. (Pentru sacrificarea rituală a unor prizonieri, criminali, sclavi etc. la celți, scandinavi, greci, vezi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apartamente, București str. Lizeanu 12 4622. Mihai Melania, 12 apartamente, București str. Luminei 4; str. Viitor 91; str. Lizeanu 15 4623. Munteanu Gheorghe, 9 apartamente, București str. Colentina 55 4624. Macri Petre, 8 apartamente, București str. Mihai Eminescu 178 4625. Muncel Silviu, 22 apartamente, București str. Dudești 115; str. Dionisie Lupu 12 3626. Morărescu E. moștenitori Olga Sarateanu și Maria, 7 apartamente, București str. Dr. Felix 23 4627. Mehedinteanu Ana, 14 apartamente, București str. Virgil Plesoianu 2; str. Pomenirei 6, 8
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Tvetanovici Iordan, 12 apartamente, București, cal. Rahovei 312 7672. Teodorescu Elenă, 3 apartamente, București, str. Dr. Obedeanu 12. 7673. Tomas Ana, 3 apartamente, București, str. Dr. Iatropol 15 7674. Tudose Ecaterina, 7 apartamente, București, str. Sirenelor 60; Com. Valea Iliesului, Muncel de jos, jud. Român 7675. Teodorescu Ion, 2 apartamente, București, str. Ioan Atanasiu 27 7676. Tanasoca Margareta și Irina Nunus Tanasoca, 6 apartamente, București, str. Mendelejeff 37 7677. Teodoriu C. Olga, 76 apartamente, București, Aleea Tanola 10, 19, str. Italiană
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
de multă vreme, că toate sunt exact la locul lor: pădurea înainte de pârâu, pârâul înainte de mănăstire, și așa mai departe, până-n "poartă", sub arhondaric. Și tot la locul său, lângă sat, și ca o dependență a lui, era și Filiorul, muncel care vrea să închipuiască un colos împădurit și abrupt. Am ajutat doamnelor să se coboare din trăsură - oficiu cam ridicol în mijlocul lumii adunate în jurul nostru (și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase). Adela, venită în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vadă odoarele și instituțiile mănăstirești. Adela și cu mine "făcurăm" (cum se zice aici) Filiorul. Printre chilii, apoi pe drumul din sat, pe la crâșmă epică a lui Ichim, și în urmă pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și a pădurii, care se scurge de pe el ca un șuvoi, și, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui, moș Ștefan. Vizitiul scutură hățurile și dădu din cap în semn de înțelegere. Suiam acum o costișă lină, lungă, fără sfârșit parcă; târgul, într-o înfundătură, rămânea la stânga, în urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămânea la stânga, în urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânile în jos și privea neclintită, cu sprâncenele ușor încruntate, în juru-i. Ș-au tras ștreangul! Cuconu Ștefan Leu tăcu. După un răstimp rosti domol: —Stăi... Caii se opriră. Ne întoarserăm în loc, pe perinile trăsurii. În urmă, tapșanul singuratic, între muncele, se deslușea cu tufișurile, cu arborii lui pitici și răsuciți, deasupra mormintelor pierdute și uitate. Peste singurătatea și peste melancolia aceea de început de toamnă luneca lin un vultur cu aripile neclintite. O istorie de demult, 1908 O istorie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ziua a doua de marș în ambulanță, în tovărășia doctorului Andronescu, un om foarte vesel, cu burta mare. Pornisem pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rouă. Treceam printr-o vălcică, unde se ridicau abia la fața pământului cele câteva bordeie ale haidăilor și ale feciorilor boierești. Le lăsam pustii, goale, păzite de doi dulăi albi, și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre stăteau încremenite, tăind cu spetezele linii negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el o femeie acolo unde fusese, la o moșie pe malul Prutului, dar la mine venise singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în odaie, și mă scuturam de colb, și deschise și el ușa. Rămase în picioare înainte-mi, țintindu-mă cu ochii lui mici, negri. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]