85 matches
-
de a rămâne neștearsă în memoria acestora. O mamă exemplară și o soție fidelă este și Vitoria Lipan, eroina romanului sadovenian „Baltagul”. Soțul, Nechifor Lipan, „venea la dânsa ca la apa cea bună”. Inteligentă, cu o tărie de caracter deosebită, munteanca din Măgura Tarcăului este o pricepută și harnică gospodină, care duce grijile unei gospodării cu multe acareturi și o conduce cu strașnic braț. Ordonată, meticuloasă, cu un deosebit simț practic, ea orânduiește totul cu o abilitate și cu o exactitate
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
întors cătră ea, trecînd spre asfințit o revărsare de ape”. Calul psihopomp din simbolistica arhetipală, apele învolburate și despărțitoare de tărîmuri, omul arătîndu-se în chip de „faclă întoarsă” (reprezentare a morții în imaginarul mitologic al vechilor greci); se vede că munteanca îi punea la grea încercare pe depozitarii de cultură din satul său: preotul și baba. Un îndreptar psihanalitic i-ar fi fost mai de folos. Și, poate, nici atît. În orice caz, în zona abisală a eu-lui se pitea „un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și interogînd paserile cerului. La Vitoria, cuvintele deveneau lucruri, îi măsurau pașii: „Vitoria clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucni înăuntru. Domnu Iorgu Vasiliu își repetă afirmarea. Ca și cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă, munteanca stătu așteptînd și cugetînd. Acuma vedea adevărat și bine că vîntul a contenit. Căzuse jos în vale, și amuțise și el. Semnul era vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chiar comanda gîndurile feciorului: «Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare: cunoaște gîndul omului...», cugetă cu mirare Gheorghiță”. Uneori este incomodă, dacă nu răutăcioasă cu cei din jur. După o scurtă și utilă discuție cu un slujbaș de primărie de la Dorna, munteanca pare din nou stăpînită de un sindrom psihic, aș zice, sau de iluminare interioară, aș rezice, astfel că replica ei, redusă la gesturi fără cuvinte, contrariază evident pe cei doi martori: Gheorghiță „... pricepea ce vrea să spuie slujbașul. I se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un interlocutor încearcă o explicație mai ușuratică în ce-l privește pe Nechifor Lipan cel dispărut: „-Poate-i la iernat cu oile. -De ce nu mi-a trimis răvaș? De ce nu mi-a venit nici un fel de știre? strigă cu năduf munteanca. -Eu de unde pot ști? Eu nu sunt vinovat cu nimica, zise neamțul ridicîndu-și în laturi palmele. Eu cred așa că, dacă nu i s-a întîmplat ceva neplăcut, se întoarce el singur acasă. Vitoria holbă ochii răi”. Munteanca încă se mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
strigă cu năduf munteanca. -Eu de unde pot ști? Eu nu sunt vinovat cu nimica, zise neamțul ridicîndu-și în laturi palmele. Eu cred așa că, dacă nu i s-a întîmplat ceva neplăcut, se întoarce el singur acasă. Vitoria holbă ochii răi”. Munteanca încă se mai cumpănea între frica de moarte și gelozia feminină, între a „i se fi întîmplat ceva neplăcut” și între „s-o întoarce el singur acasă”. Ultima sintagmă, cu aluzie la crailîcurile lui Nechifor, o făcea să scapere scîntei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîștigat, alteori a pierdut. „Atuncea nu ești bun negustor”, a urmat replica înțepată a femeii. Ea gîndea, aici, după datină: negustorul să cîștige, agricultorul să se bucure de recoltă bună, iar păstorul să-și sporească turmele. Dar, de data asta, munteanca se lua la întrecere cu un negustor experimentat, așa că el se vedea nevoit să mărturisească: „Să-ți spun ceva, domnu Iordan, șopti el venind aproape, lîngă umărul crîșmarului, și închizînd ochiul drept: dacă n-aș fi ovrei și însurat, și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se lua la întrecere cu un negustor experimentat, așa că el se vedea nevoit să mărturisească: „Să-ți spun ceva, domnu Iordan, șopti el venind aproape, lîngă umărul crîșmarului, și închizînd ochiul drept: dacă n-aș fi ovrei și însurat, și munteanca asta n-ar avea soț, într-o săptămînă aș face nunta. M-ar cununa părintele Daniil”. Greul pentru nevasta lui Nechifor Lipan începe din momentul cînd trebuie să iasă în lume: nu la modul particular, prilejuit de popasul la un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acestui scenariu, începînd cu momentele inițiatoare și confuze, femeia a plîns cu mare durere și chiar în văzul lumii. Pe măsura înțelegerii dramei și apropierii de capătul drumului, Vitoria se fortifică sufletește, reușind să înfrîngă frica umilitoare. În clipa finală munteanca n-a plîns. Prin acest test ea putea să se alăture, fie și ca spectator, dar purtînd copleșitoarea sarcină emoțională, celorlalți doi, aflați deja în totalitate în rol, Nechifor Lipan și Păstorul din oralitate. Mioritismul ca mod de existență, altfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
specifice, diferite una de alta. Nechifor Lipan se închipuie in absentia, pe cînd Vitoria se dezvăluie printr-o prezență vie, simbolurile ying-yang fiind aparent răsturnate. În primul caz, autorul folosește procedeul reconstituirilor de tip arheologic, adică o pune pe apriga munteancă să identifice, de la Tarcău la Dorna și de aici la Sabasa, elemente disparate de portret. Le combină imaginar, pînă are în față chipul soțului, așa cum îi apărea în realitate. De aici impresia de „aventură polițienească”. Așa stînd lucrurile, nici nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mai departe, la Călugăreni, pe malul Bistriței și în apropiere de Piatra Teiului, alt cîrciumar, David, un ovrei de treabă, dar mai cu seamă balabusta sa, care nu știa bine românește, asociau imaginea dispărutului cu firea lui petrecăreață și simpatică; munteanca, adică Vitoria, se vedea nevoită să accepte cu tăinuită bucurie asemenea descrieri, știind că „era om cu harțag la chef”. Este un amănunt cu valoare sentimentală și foarte scump femeii, ea dorind, într-adevăr, să-și vadă soțul „cu mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dintre cei doi Gheorghiță, tatăl și fiul. Acesta își însoțește mama pe post de „braț înarmat”, gata să intervină la comandă. Așa se dovedește apt de acțiune în preajma Dornelor, cînd le iese în cale un individ cam nesocotit la vorbe. „Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte, cu obrazul întors spre Gheorghiță și lepădîndu-i o poruncă: -Trage baltagul și pălește-l. De glasul ei uscat și otrăvit, atît feciorul cît și străinul s-au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acționeze, să pună mîna vitejește pe baltag ori să intre în dialog cu moartea. La drept vorbind, am mai spus-o, păgubitul a fost Nichifor Lipan. Spune și femeia: „Ca și cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă, munteanca stătu așteptînd și cugetînd. Acuma vedea adevărat și bine că vîntul a contenit. Căzuse jos, în vale, și amuțise și el. Semnul era vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
luptă crâncenă pentru ocuparea scaunului domnesc. Cel mai tânăr dintre fii, Bogdan al II-lea,a stat fugar peste munți, în Transilvania, la curtea lui Iancu Corvin de Hunedoara, precum și la curtea domnească din Țara Românească. Aici se însură cu munteanca Oltea, născându-se unicul lor copil, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Bogdan al II-lea, ajutat de Iancu Corvin de Hunedoara, veni cu oaste în Moldova și-l înfrânse pe Alexăndrel, nepotul care era susținut de polonezi, rămânând pe
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina”. Și încă și mai limpede auctorial - explicativ, „din afară” și de undeva, „de sus”, cvasi-intruziv: „Era ceea ce se numește o problemă-cuvânt și noțiune cu desăvârșire necunoscute unei muntence”, subliniere - rarisimă în Baltagul - a unei diferențe de nivel, abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de o parte, și, de cealaltă parte, protagonista romanului sadovenian. Astfel de glisări, într-o ordine cel puțin a registrelor stilistice, alătură și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
fiind al unei legături directe între protagonistă și, de cealaltă parte, sfânta Ana, „coborâtă” din icoană, în realul acelei tensiuni intense din sufletul eroinei (percepția transfiguratoare aici e a ei): „Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna. Stând umilită și cu fruntea plecată, îi dărui năframa, c-un ban de argint legat într-un colț, și-i spuse în șoaptă taina ei”. Totul ca într-o comunicare în același plan, fără semne
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
produce, „pragul” de trecere către tot ce va urma de aici înainte, până la ultima pagină din Baltagul: „Având într-însa știința morții lui Nechifor Lipan și crâncenă durere, se văzu totuși eliberată de întuneric”; eliberare care o scoate pe munteancă la o „lumină” a hotărârii și a purcederii la împlinirea ei. Nu o răceală a sufletului, ori cine știe ce rece iscusință a minții se află la temelia „hotărârii”, a căutărilor și a „anchetei”, ci o investire, altfel, a puterilor iubirii și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
tipologie in funcție de informația semantică transmisă; exemplificarea a cinci funcții sintactice pe care le poate îndeplini numeralul Testul nr. 19 1. Se dă textul: "După ce cinstiră câteva pahare, începură a vorbi despre treburile de pe lumea asta. Dumneata, domnule Calistrat, zise munteanca, mi se pare că nu prea mănânci. Ba mănânc, slavă Domnului și bogdaproste. Atunci nu bei. Se cuvine să bei pentru un prieten. Mă gândesc că suntem departe și avem a porni la drum asupra nopții." (Mihail Sadoveanu, Baltagul) Cerințe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în film, dacă ne gândim că se insistă pe slujba ținută într-o bisericuță luminată de flacăra lumânărilor, în timpul pelerinajului de purificare la Mănăstirea Neamț. Muzica, gravă, susține imaginea rugii îndurerate, Sfânta Ana este umanizată, fiind pictată îmbrobodită precum o munteancă. Se insistă și asupra scenelor biblice pictate pe pereții bisericii, Vitoria având revelația uciderii soțului: „Omul meu a perit, a fost ucis”, dar și a răzbunării crimei care a produs un dezechilibru în univers, iar răul făcut trebuie îndreptat, încât
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
să fi fost cum să scape de ei. De Godini, taică-meu vorbea cu respect și milă: despre cinstea lui, conștiinciozitatea, bunătatea, devotamentul, biblioteca plină de cărți germane și italiene legate în marochin. Îl considera victimă a dragostei lui pentru munteanca frivolă, căreia-i căzuse în mreje, pe care a vrut s-o ducă cu el pe pământul italic, dacă femeia nu s-ar fi opus din răsputeri: se pare că era dulce pe-atunci țara de baștină, Valahia turcilor, a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sine, calmă, dar inima ei se simțea bătând ca a unei vrăbiuțe. Avea copii prin Olanda. Spunea că vine să îi țină companie unei bătrâne ca să se asigure pentru iarnă. Am întâlnit o altă româncă, înaltă, voinică, genul bărbătesc al muntencelor, tot în jur de 60 de ani. O cheamă Eva și are părul alb, strâns la spate. Muncea pentru doi bătrâni, voia să-și bage centrală. Socotise că trebuie să reziste câteva luni. Are copii, dar fiecare cu ale lor
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Dacă fata e furată "fără voie", atunci capul lui Ionuț e în primejdie... Dascalul Sârb a murit și a fost astrucat la Suceava. Stratonic devine un om mai cu minte decât alți cuminți; nebun al curții se impune slujitorul Doamnelor muntence Voichița și Maria, aduse dela București. E un pribeag poate din os domnesc al Basarabilor -, a umblat în Orient și la Veneția cunoaște multe lucruri; are o înclinare spre proverbe filosofice, nu e măscărici cât are humor de aceea displace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Beau un pahar, ascult iar. Cânta, mă rog, precum paserea. Fac semn acelei privighetori să se dea aproape și să-mi cânte numai mie, căci am plăcere mare s-o ascult. A venit; mi-a cântat; era mândru îmbrăcată ca muntencele de la apa Bistriței; n-ași putea spune că era frumoasă; dar eu închideam ochii și ascultam versul. Mulțam, zic, place-mi cum glăsuești, de-mi mere la inimă; poftește de bea un pahar de vin cu Mogoș. Ea nu: că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, pe care voievodul o adusese în captivitate, după campania victorioasă din toamna anului 1473. „Și era de sânge și de viță înaltă, spune cronicarul, și acum însă este doamna lui Ștefan voievod”. Cu Maria, munteanca, Ștefan a avut trei copii: Bogdan-Vlad, cel care avea să moștenească scaunul tatălui său, cunoscut sub numele de Bogdan cel Orb și două fete, Ana, care moare în anul 1499, și Maria, care se stinge în anul 1518. Cu toate că relațiile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
60 de ani de la absolvirea Școlii Normale, ne-a primit cu drag în casa ei și ne-a omenit cu toată inima, iar la 19 Oct.1968 a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]