88 matches
-
înainte s-o facă Statul cu amenințările lui funeste. Mă căuta acolo unde sfârșea pământul învelit al orașului. Pândea la hotarele orașului, care erau poate și hotarele copilăriei mele: pe tejghelele de beton ale pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în film, dacă ne gândim că se insistă pe slujba ținută într-o bisericuță luminată de flacăra lumânărilor, în timpul pelerinajului de purificare la Mănăstirea Neamț. Muzica, gravă, susține imaginea rugii îndurerate, Sfânta Ana este umanizată, fiind pictată îmbrobodită precum o munteancă. Se insistă și asupra scenelor biblice pictate pe pereții bisericii, Vitoria având revelația uciderii soțului: „Omul meu a perit, a fost ucis”, dar și a răzbunării crimei care a produs un dezechilibru în univers, iar răul făcut trebuie îndreptat, încât
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
frumos pictate și sculptate, olărie smălțuită din vechime și țesături de tot felul, foarte bine așezate pe o estradă în fundul sălii festive. Doamna Rațiu primește pe suverani (toate doamnele mai tinere ca dânsa îi zic Măicuță. Ne cere și nouă, muntencelor, să-i dăm ace lași nume). Doamna Bârseanu, președinta Orfanilor de război, îi prezintă pe doamnele din comitetul ei, printre care două trei săsoaice. Seara, mare prânz în Sala Unicum - 400 de tacâmuri -, toate notabilitățile Ardealului, oficialitățile și fruntașii din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
luptă crâncenă pentru ocuparea scaunului domnesc. Cel mai tânăr dintre fii, Bogdan al II-lea,a stat fugar peste munți, în Transilvania, la curtea lui Iancu Corvin de Hunedoara, precum și la curtea domnească din Țara Românească. Aici se însură cu munteanca Oltea, născându-se unicul lor copil, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Bogdan al II-lea, ajutat de Iancu Corvin de Hunedoara, veni cu oaste în Moldova și-l înfrânse pe Alexăndrel, nepotul care era susținut de polonezi, rămânând pe
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pentru totdeauna în orașul vieților ei amestecate. Captiv în căsătoria în care este și ea captivă, nou-născutul va moșteni tradiția și va satisface nevoia de urmași a clanului Leopolski. În schimb, acoperit de altă minciună decât cea care făcuse din Munteanca (așa îi zicea, amenințat de frumusețea ei, comandamentul damelor Parisului) o franțuzoaică fină, învățând despre bătălii și glorii care nu erau ale strămoșilor ei, el va fi un parizian adevărat. Fructul unei iubiri deopotrivă bolnăvicioase și izbăvitoare. Delicat și trist
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
din Grecia" (EZ 2705, 2001, 14): relativ nouă, pentru că exprimă un grad de conceptualizare care nu constituia, pînă de curînd, un nivel de desemnare curentă a persoanelor. Pentru numele de locuitoare ale unor orașe - bucureșteancă, timișoreancă - și ale unor regiuni - munteancă, moldoveancă, ardeleancă - forma în -că e în continuare singura posibilă. La unele derivate din alte categorii semantice apar variații: "focșănenii o cinstesc pe marea lor concetățeancă" - dar "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" (RL 2692
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
oglinzii. Natura lui Hogaș e turistic-etnografică, așa cum vom vedea, într-o limbă literară împestrițată de moldovenisme (venghercă, ogheal, smidă, medean etc.), iar senzualitatea se reduce la ocheadele ușor libidinoase ale bărbatului de cîte ori îi iese în cale cîte o munteancă durdulie. De la Hogaș ne-au rămas două cărți, Amintiri dintr-o călătorie și În munții Neamțului, dacă ne luăm după ediția postumă și titlurile din 1921. Cea de a doua s-a bucurat de prefața lui Sadoveanu. Alte două încercări
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
se amestecau cu valahii, vorbind prin semne și schimbând rachiele, râzând fără să știe prea bine de ce și minunîndu-se unii de ciudățenia celorlalți. Flăcăilor bulgari, vânoși și stângaci, cu sprâncenele îmbinate și obrajii groși, roșu-vineți, li se scurgeau ochii după muntencele subțiri și măiestru încondeiate la față ca niște ouă de Paști. Nu rareori, spre ivirea zorilor, se scoteau cuțitele pentru vreo privire mai îndrăzneață, dar oamenii chibzuiți îi despărțeau pe flăcăi și-i domoleau. Badislavii se culcau apoi, pe cergi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de oficial "bună ziua", încît fata se-nveseli și mai tare. Bănățenii ăștia tăntîlăi. La Govora Costel era-ntr-un grup de ucenici de la o școală profesională din Lugoj, toți o apă și-un pământ, înceți la minte și molâi, încît muntencele afurisite, Maria și încă două, care-și luaseră bilet prin sindicat, o țineau într-o distracție pe seama lor. Le dădeau întîlnire și nu se duceau, îi trimiteau să le aducă cine știe ce, și ei se păcăleau, și a doua, și a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la gura ei nu vă pot spune, dar majoritatea blestemelor s-a abătut asupra deținătorilor de cârciumi. Sâlică, presimțind că tărăboiul se putea lungi fără nici o hasnă, o liniști oarecum pe bunica, zicând că va reface traseul banilor prăpădiți, precum munteanca Vitoria Lipan din Baltagul lui Sadoveanu. Era o noapte de sfârșit de martie cu lună plină, așa că se vedeau urmele pașilor nesiguri ai chefliului în colbul drumului, oamenii cumsecade fiind la odihna somnului. Se spune că norocul sorții îi ajută
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
temei să scriu ceva, poate chiar o poveste de dragoste..." ... Totul a început demult, în 1971, cu doisprezece ani în urmă, la un curs de perfecționare, din vremea căruia Mihai nu-și mai amintește decît de două tinere colege: o munteancă dizgrațioasă și agasantă prin impertinența cu care se băga în sufletul tuturor și o ardeleancă timidă, reținută și retrasă, probabil complexată, pe care el, tînăr singur, a curtat-o asiduu. Îl atrăsese la ea, din prima clipă, vocea domoală, maternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc numai despre asta. Doar fata cu pricina pare supărată sau o face pe supărată, deși îi e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între degetele ei butucănoase. Apoi, fără nici o legătură se gândi la Cica, o munteancă de șaisprezece ani cu care trăise pe când era profesor la Herăstrău, în munți. Era atâta umilință în felul ei de a se purta atâta simplitate și iubire. Biata fată, îi fusese greu să priceapă că o poveste ca a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stea între patru pereți cu o femeie... De multe ori, când se întorcea acasă, la ore înaintate, obosit, deprimat, cu creierul mustind de băutură, se gândea cu strângere de inimă la acel moment al despărțirii, la drama trăită intens de munteancă și, dacă miracolul ar fi făcut ca acolo, unde se afla, să-i apară o stație de autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu siguranță că n-ar fi ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma deloc. Își amintea de o mătușă, o munteancă vânjoasă, calmă și bună, așa cum numai în basme bunicii pot fi. La un moment dat, între omoplați i-a apărut o umflătură și curând, din zi în zi forțele începeau să-i scadă. Simțea că va muri și-și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care or fi spălat rufe la rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu poveri pe creștet. Pentru orașul vecin, Baia Sprie, fondat tot atunci În aceleași scopuri, s-a găsit măcar un nume mai adecvat reliefului: Civitas de Medio Monte. Pe Erica am Întrebat-o Însă altceva: — Unde ai vrea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cinsprezece-douăzeci de pași depărtare de noi prindea pește de zor mătușa Măndița, zisă Pălădoaia, după numele bărbatului Palade. I se spunea Pălădoaia, fiindcă în sat sunt mai multe Măndițe și să nu fie confundate li se spunea Chiribăloaia, Ouătoaia, Răileanca, Munteanca și tot așa la toate Măndițele satului. Mătușa Măndița Pălădoaia era vară primară cu tatăl meu. O zdrahoancă de femeie cam de cinzeci de ani, văduvă, deoarece îi murise bărbatul cu ceva ani în urma unei lovituri date de calul său
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
opt sau nouă, nu mai știu), pe stânga se aflau dușul comun, folosit mai ales sâmbăta, W.C.-ul comun și chiuveta comună, plus odaia unui tânăr pictor, își lăsase barbă, făcea rugăciuni cu ușa larg deschisă, ca să se vadă (dar muntencele nu se lăsau înșelate cu una, cu două, scuipau pe furiș, își făceau cruce în spatele lui), avea o iubită, o elevă, îl vizita în orele de clasă, îi aducea mâncare în ghiozdan, o snopea în bătăi și așa mai departe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir etc. Redăm mai jos o creație a sa legată de tematica cărții noastre. MAMA ÎN PROZA SADOVENIANĂ ORIZONTAL: 1) Munteanca din satul Măgura, de pe Tarcău, soția lui Nechifor Lipan, mama lui Gheorghiță și a Minodorei (Baltagul) - Mama vitregă a Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul jupânesei Aglaia (Frații
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
omori, ce să risc eu!? Riscul ăsta cu povestitul. Vă dați pe mâna mea, asta e unu, și-apoi, doi, cine știe ce mai pățiți... Da’, hai, ziceți. Dumneavoastră hotărâți cât, ce și cum, eu doar aștept povestea Tinei... — Să știți că muntencele - ai mei locuiau în Suceava, dar eu mă născusem la țară, c-o apucaseră durerile pe maică-mea mai devreme, și toată nașterea asta a prins-o tocmai la părinții ei, în Colibița Munților Călimani, un sat cu numai 200
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o apucaseră durerile pe maică-mea mai devreme, și toată nașterea asta a prins-o tocmai la părinții ei, în Colibița Munților Călimani, un sat cu numai 200 de case, vă imaginați așa ceva, un sat cu numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice. Așa sunt și eu, că am scos capul din flori - din narcise și bulbuci de munte, din ghințură galbenă și mătrăgună, din liliac și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice. Așa sunt și eu, că am scos capul din flori - din narcise și bulbuci de munte, din ghințură galbenă și mătrăgună, din liliac și strigoaie - și din stâncă. Amestec, asta sunt. Muntencele, vă spuneam, au o putere specială, nu înțeleg de ce, poate datorită pietrei din care au ieșit, nu garantez asta, dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează, nu pricep acuma și nici nu prea mă interesează, nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]