474 matches
-
Lupu a fost învinsă de către o armată a susținătorilor lui Gheorghe Ștefan, pretendentul la tron. După bătălia de la Finta, Vasile Lupu și Timuș Hmelnițki, au condus rămășițile armatei fugare spre Iași, în timp ce reclamantul la tron, Gheorghe Ștefan a unit forțele muntenești, la care s-au alăturat și susținători din Moldova. Lupu a trimis o armată formată din miliții din Orhei și Lăpușna, precum și țărani sub comanda fiului său, Ștefaniță și boieri din dinastia Hâncu, pentru a-l întîlni pe inamic. Pe
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
domnești din Iași, care la acea epocă era puternic fortificată. Înainte de 22 februarie 1578, în sprijinul asediului a venit și Petru Șchiopul, cu ajutoare din Țara Românească. Astfel, Grigore Ureche consemna: "Pătru vodă, de sârgu au strânsu oastea turcească și muntenească și ungurească, au încunjurat pe Alixandru în curte în Iași și au bătut prejur curte, din câșlegi pănă la miiaze păresemi." După un asediu de aproape patru săptămâni, cetatea a rămas fără praf de pușcă și alimente. În noaptea de
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
în vara aceluiași an. În urma bătăliei de la Râmnicul Sărat din 8 iulie 1481 în care sunt înfrânți Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), Ali beg și Skender beg, conform cronicarului moldovean Grigore Ureche, „[...] au pus Ștefan vodă domn Țării Muntenești pe Vlad vodă Călugărul [...]“. În ciuda victoriei de la începutul lui iulie, pe 28 august Basarab cel Tânăr dă act de întărire ca voievod de la Pitești, și, același, dă acte din aceeași calitate în 16 noiembrie, decembrie 1481 și, ultimul, în 2
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
Andreiașu de Jos (în trecut, Andreiași sau Andreiașul Muntenesc) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Andreiașu de Jos (reședința), Andreiașu de Sus, Arșița, Fetig, Hotaru, Răchitașu și Titila. Comuna se află în partea de vest a județului, în zona izvoarelor Milcovului, la confluența mai
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Andreași", făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Andreași, Târâtu, Râmna, Titila, Andreașu de Sus și Andreașu Muntenesc, având 650 de locuitori. În comună funcționau o biserică zidită în 1891 și o școală cu 23 de elevi (toți băieți). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Cotești a aceluiași județ, cu o populație de 728 de locuitori
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
cel Mare face parte din comuna cu același nume și este situat la 12 km nord de orașul Vaslui, aproximativ în centrul județului Vaslui. Din comuna Ștefan cel Mare mai fac parte următoarele sate: Bârzești, Brăhășoaia, Călugăreni, Cănțălărești, Mărășeni și Muntenești. Comuna Ștefan cel Mare are următoarele vecinătăți: Din punct de vedere fizico-geografic satul Ștefan cel Mare este așezat în zona Podișului Central Moldovenesc, partea estică a sa fiind străbătută de râul Bârlad. Clima este moderată dar, uneori, verile sunt extrem de
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
altar, se datează tot în secolul al XVII-lea, prin inscripția "Constantin zugrav 1648" ce apare pe una din icoane. Biserică ridicată în secolul XV are o planimetrie de inspirație gotica. Elevația a fost modificată în secolul XVII după tradiția munteneasca. Pictură murala, foarte valoroasă a fost realizată din anul 1654. Turnul clopotnița a fost adăugat în anul 1827.
Biserica „Sfântul Nicolae” din Hunedoara () [Corola-website/Science/336330_a_337659]
-
științifică. Analizând la rece influența slavă, el îndeamnă la eliberare de romantism sentimental, pentru a nu leza adevărul științific. Grigore Nandriș, ca specialist în slavistică, s-a aplecat și asupra relațiilor lingvistice româno-polone. Începând cu evidențierea elementelor românești din lexicul muntenesc (góralski) al Poloniei sudice, cercetătorul bucovinean a urmărit să demonstreze întâietatea românilor în zona cercetată (din zona populată de huțuli, până în Silezia și Moravia), combătând astfel cu argumente convingătoare teoriile maghiare. Preocupările sale pentru dialectologie demonstrează că lingvistului bucovinean nu
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân, fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum ar fi Târgșor. Târgul Buzău se afla pe drumul Bogdanului, drum comercial ce lega Țara Românească de Moldova, strada principală, " Drumul Târgului", făcând parte din acest drum. Episcopia Buzăului este atestată documentar la 1525, în timpul lui Radu de la Afumați
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
nenaturale), s-au alăturat lui Ioan Maiorescu și August Treboniu Laurian. Naționalismul a fost impulsionat și de crearea unor mici armate, supervizate de Rusia (denumite ocazional și "miliții"; "vezi forțele militare moldovenești și forțele militare muntene"). Prima astfel de trupă munteneasca a început să existe din toamna anului 1831, fiind condusă de Kisselef însuși. Conform lui Ion Ghica, prestigiul carierelor militare avea deja o tradiție locală: "Doar sosirea moscoviților în 1828 a pus capăt stilului de viață ușuratic al tinerilor copii
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
dirijorilor Victor Predescu, Nicu Stănescu și Ionel Banu), are o bogată activitate în concerte, dar rămân puține înregistrările pe bandă magnetică sau pe discuri cu ea. Din repertoriul său făceau parte cântece vechi și piese cunoscute din folclorul oltenesc sau muntenesc precum: "Teiule, frunză rotată", "Ușor, puiule, ușor", " La bădița al meu la poartă", "Strânge omul ca furnica", " Cine mă puse pe mine", "Stând pe malul Jiului", " Când eram la Câmpulung", "Intru-n luncă, tai nuiele" sau "Măi Fănică dintre văi
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
Muntenești este un sat în comuna Ștefan cel Mare din județul Vaslui, Moldova, România. Satul Muntenești este unul din cele 7 sate componente al com. Ștefan cel Mare din județul Vaslui și se află la cea mai mare distanță față de reședința
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
Muntenești este un sat în comuna Ștefan cel Mare din județul Vaslui, Moldova, România. Satul Muntenești este unul din cele 7 sate componente al com. Ștefan cel Mare din județul Vaslui și se află la cea mai mare distanță față de reședința comunei, adică 11,5 km Nord-Vest. Satul este așezat într-o depresiune înconjurată de dealurile
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
este unul din cele 7 sate componente al com. Ștefan cel Mare din județul Vaslui și se află la cea mai mare distanță față de reședința comunei, adică 11,5 km Nord-Vest. Satul este așezat într-o depresiune înconjurată de dealurile: Muntenești(330 m.), Motuș, Ruginoasa-Merei și ramificația Ludești-Budăiul.La marginea de sud a satului, din punctul numit "Fântânele", izvorăște pârâul Muntenești care trece și prin satul vecin, Bârzești, după care se varsă în râul Bârlad după un traseu de 7,5
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
mai mare distanță față de reședința comunei, adică 11,5 km Nord-Vest. Satul este așezat într-o depresiune înconjurată de dealurile: Muntenești(330 m.), Motuș, Ruginoasa-Merei și ramificația Ludești-Budăiul.La marginea de sud a satului, din punctul numit "Fântânele", izvorăște pârâul Muntenești care trece și prin satul vecin, Bârzești, după care se varsă în râul Bârlad după un traseu de 7,5 km. Întâmplător, în anul 1951, s-a descoperit pe teritoriul acestui sat un vas de lut cu 775 de monede
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
râul Bârlad după un traseu de 7,5 km. Întâmplător, în anul 1951, s-a descoperit pe teritoriul acestui sat un vas de lut cu 775 de monede romane de la împăratul Nero și până la Septimius Severus (aprox.58-200 d.H.). Satul Muntenești apare pentru prima dată în documentele oficiale între anii 1772-1774 când trupele imperiale rusești de ocupație au intreprins un recensământ(de fapt o catagrafie) a Moldovei pentru a afla puterea economică a acestei țări în eventualitatea unei ocupări definitive. Pe
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
pentru a afla puterea economică a acestei țări în eventualitatea unei ocupări definitive. Pe atunci, atât o parte din moșie cât și satul, erau în proprietatea Mănăstirii Frumoasa din Iași iar locuitorii proveneau din munții Bucovinei, de unde și numele satului, Muntenești. În 1783 a fost inclus, din punct de vedere administrativ, în "Ocolul Racova", pendinte de ținutul Vasluiului. Ca multe alte sate, Munteneștii au fost "plimbați" de-a lungul timpului de la o comună la alta, în funcție de viziunile reformatoare ale numeroaselor guverne
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
satul, erau în proprietatea Mănăstirii Frumoasa din Iași iar locuitorii proveneau din munții Bucovinei, de unde și numele satului, Muntenești. În 1783 a fost inclus, din punct de vedere administrativ, în "Ocolul Racova", pendinte de ținutul Vasluiului. Ca multe alte sate, Munteneștii au fost "plimbați" de-a lungul timpului de la o comună la alta, în funcție de viziunile reformatoare ale numeroaselor guverne, sau după interesele marilor proprietari. Astfel, între 1865-1929, satul a făcut parte din com.Bârzești. Din 1929 și până în 1931 a ținut
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
com. Delești, după care a revenit la comuna Bârzești până în 1950. Din acest an și până-n 1956, a fost sat component al comunei Buhăești dar din 1956 până în 1968 a fost realipit com. Bârzești. Din 1968 și până astăzi, satul Muntenești face parte din com. Ștefan cel Mare. Dacă la recensământul rusesc dintre anii 1772-1774 satul a fost înregistrat cu 5 "liude"(capi de familie) care însemnau aprox.30 de suflete, la catagrafia din 1820 satul avea 25 "liude"(aprox.150
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
liude" (aprox.270 suflete), în anul 1966-294 suflete, în 1977-225 iar în anul 2002 satul mai avea 126 de locuitori, în covârșitoarea majoritate bătrâni cu pensii de CAP sau de stat. Ca în multe alte sate vasluiene, puținii locuitori din Muntenești se ocupă cu agricultura pe loturi mici și cu creșterea animalelor dar strict în interesul gospodăriilor proprii. Proprietarii atestați ai diverselor trupuri de moșie de aici au fost: mănăstirea "Frumoasa" din Iași, serdarul Costachi Caracaș, aga Vasile Pogor, frații Frimu
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
nota și aspectul de sat nesistematizat, specific secolelor al XVIII-lea, al XIX-lea sau chiar de început de secol al XX-lea.Electrificarea s-a terminat relativ târziu față de celelalte sate ale comunei și anume în 1968. În satul Muntenești există și funcționează cea mai veche biserică din comună construită din lemn în anul 1785 de ieromonahii: Avram, Lupu, Ghenadie și Dorofteiu și a fost declarată monument istoric. Biserica are hramul "Sfinții Voievozi Mihai și Gavril". Prima școală din Muntenești
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
Muntenești există și funcționează cea mai veche biserică din comună construită din lemn în anul 1785 de ieromonahii: Avram, Lupu, Ghenadie și Dorofteiu și a fost declarată monument istoric. Biserica are hramul "Sfinții Voievozi Mihai și Gavril". Prima școală din Muntenești a început să funcționeze (în local închiriat)din anul 1922 avându-l ca prim învățător pe Ștefan Șendrea. Din 1935 și până în 1950 (când a fost mutat pe criterii politice la o altă școală dintr-un sat îndepărtat) această școală
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
de ocnițe. Turla are patru ferestre așezate fiecare într-o nișă dublă, patru contraforturi și un rând de ocnițe la partea superioară. Decorația bisericii este caracteristică arhitecturii moldovenești din secolul al XVII-lea, în perioada de dezvoltare sub influența artei muntenești: Biserica este flancată în partea nordică de un turn-clopotniță pe sub care se se coboară într-un mic subsol-osuar boltit aflat sub podeaua naosului , stil asemănător cu cel de la Biserica Mănăstirii Pângărați (1642). În curte se află o fântână (Șipotul mare
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
Cămilo și Eça. Se obișnuiește să se facă o apropiere între opera lui Camões și cea a marelui prozator din prima jumătate a secolului al XX-lea, Aquilino Ribeiro, poate pentru că la ambii scriitori lexicul este bogat, atmosfera rustica și munteneasca, întâmplările multe și felurite, iar personajele dintr-o bucată, uneori aprige, reprezentând acea lume arhaica ce mai dăinuia în inima munților. Dar lui Aquilino îi lipsesc câteva din cele mai importante calități ale marelui, dar nu unicului, sau maestru, între
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]