91 matches
-
1865, este avansat la gradul de maior, fiind desemnat pentru a ocupa funcția de ajutor al colonelului Constantin Petrescu, comandantul Flotilei Române. La data de 11 februarie 1866, după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și retragerea colonelului Petrescu, maiorul Scarlat Murguleț a preluat comanda Flotilei Române pe care a deținut-o pentru o perioadă de numai un an, până la 17 martie 1867. Printr-un decret din 17 martie 1867, maiorul Murguleț s-a retras din armată, fiind înlocuit la conducerea flotilei
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
domnitorului Alexandru Ioan Cuza și retragerea colonelului Petrescu, maiorul Scarlat Murguleț a preluat comanda Flotilei Române pe care a deținut-o pentru o perioadă de numai un an, până la 17 martie 1867. Printr-un decret din 17 martie 1867, maiorul Murguleț s-a retras din armată, fiind înlocuit la conducerea flotilei cu căpitanul Anton Barbieri. În aprilie 1867, a fost rechemat în armată, fiind numit șef al Batalionului al 9-lea din Corpul Grănicerilor, cu reședința la Bolgrad.
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
familia medelnicerului Constantin Hurmuzachi și a soției sale, Ruxanda. Părinții săi s-au mutat în anul 1804 în Bucovina, la moșia din Cernăuca, pe care familia o deținea din jurul anului 1680. Doxachi s-a căsătorit în anul 1810 cu Iuliana Murguleț, fiica stolnicului Iordache Murguleț din satul Mihalcea și au avut împreună 12 copii, din care 7 copii au trecut de vârsta copilăriei: Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Nicolae, Eufrosina și Eliza. Doxachi a intrat în posesia moșiei după moartea mamei sale
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
și a soției sale, Ruxanda. Părinții săi s-au mutat în anul 1804 în Bucovina, la moșia din Cernăuca, pe care familia o deținea din jurul anului 1680. Doxachi s-a căsătorit în anul 1810 cu Iuliana Murguleț, fiica stolnicului Iordache Murguleț din satul Mihalcea și au avut împreună 12 copii, din care 7 copii au trecut de vârsta copilăriei: Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Nicolae, Eufrosina și Eliza. Doxachi a intrat în posesia moșiei după moartea mamei sale, renunțarea la drepturi în favoarea
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
mamei și surorilor poetului. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878. Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii '60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase. În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu). După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești () [Corola-website/Science/313080_a_314409]
-
fost construită în anul 1643, conforma pisaniei aflate deasupra ușii, în centrul satului de atunci (astăzi se află în afara satului Păușești, înconjurată de cimitir), după tipicul școlii de meșteri din timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). Ctitorul bisericii este boierul Ieremia Murguleț , care a construit lăcașul de cult pentru pomenirea sa, a soției sale, Candachia, și a fiicei lor, Biliușca. Construirea bisericii a fost finalizată la 14 iulie 1643, fiind unul dintre cele mai vechi și mai frumoase monumente de arhitectură în
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
și nu pe mai multe rânduri ca la alte biserici. În curtea bisericii se află piatra de mormânt a vătafului Isar care este datată 14 martie 1658. Acesta a fost înmormântat în biserică, alături de soția sa, Biliușca (fiica lui Ieremia Murguleț). Catapeteasma bisericii datează din secolul al XVIII-lea, pictura sa fiind realizată în culorile roș-albastru, dar este foarte deteriorată. Lăcașul de cult dispune de cinci icoane din secolul al XIX-lea, având pictura în stil bizantin deteriorată. De asemenea, există
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Raluca Eminovici provenea dintr-o
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Raluca Eminovici provenea dintr-o familie cu preocupări monahale, trei surori de-ale sale (Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu) fiind monahii la Mănăstirea Agafton. Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
în pronaos. Pe pardoseala din naosul bisericii se află o piatră funerară, având în mijloc un ornament cu o floare îmbobocită într-un vas. Pe marginea pietrei se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit robul lui Dumnezeu Ieremie Murguleț, fiicei sale ... Anisia, în anul 7133 oct. 23"" (=1624). În pronaos sunt alte cinci morminte acoperite cu pietre funerare. Trei pietre datează de dinaintea construirii actualei biserici, provenind probabil de la un lăcaș de cult mai vechi. Cea mai veche piatră datează
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
lui Dumnezeu Anna, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și-a fost înmormântată aici în anul 7029 luna decembrie 2"" (=1521). A patra piatră de mormânt din naos are următoarea inscripție: ""Această piatră de mormânt a făcut-o Irimie Murguleț mamei sale Anastasia, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri și a fost înmormântată aici în anul 7173 luna aprilie 3"" (=1665). Inscripția de pe a cincea piatră funerară este ștearsă; ea este scrisă în limba română și se disting doar
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
aprilie 1634 prin care episcopul Evloghie al Rădăuților cumpăra satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau "„jumătate de sat Măriței, partea de jos”", pe care le dăruia ca zestre surorii sale, Ana. Moșia va fi moștenită apoi de Toader Murguleț. În anul 1774 în sat locuiau doar 33 de familii, dar după anexarea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, austriecii au început colonizarea de populații din Galiția, în special ruteni. Ca urmare, populația satului Mărițeia Mare a ajuns în 1784 la
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
Tănase Scatiu este un film românesc din 1976 regizat de Dan Pița. În rolurile principale joacă actorii Eliza Petrăchescu, Victor Rebengiuc și Vasile Nițulescu. Este bazat pe romanul omonim scris de Duiliu Zamfirescu. Dinu Murguleț (Vasile Nițulescu) este un boier înglodat în datorii. După ce se sfătuiește cu soția sa (Eliza Petrăchescu) pune la cale nunta fiicei sale Tincuța (Cristina Nuțu) cu vechilul Tănase Sotirescu zis Scatiu (Victor Rebengiuc), deși nu putea să-l sufere, considerându
Tănase Scatiu (film) () [Corola-website/Science/330302_a_331631]
-
fost ecranizate în filmul "Tănase Scatiu" (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc. La scurtă vreme după plecarea din țară a lui Mihai Comăneșteanu, boierul Dinu Murguleț o mărită pe fiica sa, Tincuța, cu fostul arendaș Tănase Scatiu. Căsnicia celor doi este un lung șir de necazuri pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu Murguleț căzuse
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Dinu Murguleț o mărită pe fiica sa, Tincuța, cu fostul arendaș Tănase Scatiu. Căsnicia celor doi este un lung șir de necazuri pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu Murguleț căzuse la pat, bolnav de reumatism. Revăzându-l pe Mihai după câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și de soția lui, Sașa. Între timp, Tănase Scatiu se mutase cu familia
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și de soția lui, Sașa. Între timp, Tănase Scatiu se mutase cu familia în capitala de județ, luându-l acolo și pe boierul Dinu Murguleț. Devenit om cu stare și implicându-se în diferite combinații politice, Scatiu este ales deputat în trei legislaturi, aflându-se întotdeauna de partea puterii și neavând nicio orientare politică. El îi terorizează pe toți cei din casă, jignindu-i deseori
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
politice, Scatiu este ales deputat în trei legislaturi, aflându-se întotdeauna de partea puterii și neavând nicio orientare politică. El îi terorizează pe toți cei din casă, jignindu-i deseori și bătându-și slugile. Martor al suferințelor Tincuței, boierul Dinu Murguleț regretă că a aprobat căsătoria fiicei sale cu un bădăran, plângând și pierderea moșiei Ciulniței. În postul Crăciunului, Tănase Scatiu află că Mihai Comăneșteanu semnase o poliță în alb unui cămătar evreu și vrea să o răscumpere pentru a-l
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
organizează o masă mare, terminată după retragerea ministrului într-un zaiafet cu băutură și lăutari. Un grup de țărani din Ciulniței, nemulțumiți de comportamentul despotic al noului stăpân al moșiei, predau ministrului o jalbă în care cer reîntoarcerea boierului Dinu Murguleț pe care-l cereau sechestrat de ginerele său. Ministrul îl cheamă pe Mihai Comăneșteanu, șeful său de cabinet, căruia îi cere să cerceteze plângerea țăranilor și să-l informeze. Mihai se vede cu Tincuța, ambii amintindu-și de zilele frumoase
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
lună de la vizita ministrului, Tincuța moare din cauza nefericirii. Scatiu se preface îndurerat la înmormântarea ei pentru a fi compătimit și a arăta tuturor că și-a iubit soția. Într-una din zile, pretextând că se duce la baia publică, Dinu Murguleț închiriază o birjă și pleacă la moșie, rugându-i pe țăranii din Ciulniței și Balta să vină la conac. Anunțat, Tănase Scatiu ajunge și el la conac și îl leagă pe bătrân pentru a-l duce acasă. Sania este oprită
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Ciulniței și Balta să vină la conac. Anunțat, Tănase Scatiu ajunge și el la conac și îl leagă pe bătrân pentru a-l duce acasă. Sania este oprită de țăranii revoltați și furioși care îl linșează pe fostul arendaș. Dinu Murguleț rămâne la conacul părintesc, în timp ce Zoițica, nepoata lui, este trimisă la București pentru a fi crescută în casa Sașei. Romanul "Tănase Scatiu" are dimensiunile și structura unei nuvele mai ample, fiind împărțit în 12 capitole, care nu au titluri. Acțiunea
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 101.</ref> Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre romanul social, fiind prezentat conflictul ce opune două clase sociale: boierii de viță veche reprezentați de Dinu Murguleț, iubitor a pământului și a țărănimii, și burghezia rurală (arendașii lacomi și dornici de înavuțire) reprezentată de Tănase Scatiu și coana Profira, care nu are sentimentul apartenenței față de pământ și îi exploatează pe țărani pentru a obține cât mai mult
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
exploatează pe țărani pentru a obține cât mai mult profit. Scriitorul credea în rolul istoric al boierimii autohtone, care a păstrat și transmis urmașilor cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc. Personajele romanului întruchipează astfel de principii morale: Dinu Murguleț este boierul vechi, dușman al reformelor sociale, în timp ce Tănase Scatiu este sluga parvenită prin lăcomie și hoție, un intrus care tulbură armonia socială. Satirizarea arendașului parvenit este „serioasă și justificată pe deplin”, aprecia Garabet Ibrăileanu, pentru că neamul său are un
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
să ia pe ascuns pielea armăsarului Forgaș, pe care îl împușcase mai înainte, sau când îl îngrijorează, la priveghi, curgerea seului de la lumânări pe covor. Tănase Scatiu este singurul personaj autentic al romanului, celelalte personaje fiind descrise prea superficial. Dinu Murguleț este creionat ca un personaj neputincios, în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu. Finalul violent al romanului este în concordanță cu caracterul personajului principal
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]