319 matches
-
existențe netulburate de cutremure sociale și unde germenul revoluționar nu-și are locul. Nu este vorba de o societate aristocratică, ci de oameni simpli cărora regizorul le alătură tâlharii cu figuri pitorești venite dintr-un timp apus, figuri de carnaval, muscali cu mustăți lungi, cazaci fioroși la chip, dar puși pe chef, dar și musulmani cu aerul alunecos al comercianților transformați noaptea în tâlhari. Toată lumea este cuprinsă de o bucurie fără seamăn, dansează, se îmbrățișează, se pupă vesel, iar în mijlocul lor
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
despre vremurile când nu-i era permis oricui să se arate în trăsură (invidiile din Dridri îi dau dreptate) și chiar precizează costurile unei plimbări, la început de secol. Cum Caragiale spunea că bucureșteanul, oricât de scăpătat, este dependent de muscal (dependența, în varii forme, s-a păstrat), înțelegem că plimbarea în birjă descoperită ori cupeu nu era foarte la îndemâna, dar pentru dichisul ei se puteau face orice sacrificii. Cine are birjă și unde se găsesc, câte circulă și cu ce
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
reevalueze poziția și să conceapă o mutare mai inteligentă, pe alt front: „La urma urmelor, soarta a făcut bine ce a făcut. De ce ar fi dezertat el la ruși, când tocmai i se oferea prilejul să treacă la români? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate.” Pe motiv că Bologa e încă slăbit, generalul Karg decide să-l ferească de riscurile tranșeelor și să-l repartizeze la coloana de
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine caut scoate seara lume.// Odăi 3 închiriez + antreluță./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat muscal banchetă umbreluță.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Mizil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă.” Nicolae Manolescu are dreptate atunci când subliniază faptul că Foarță e „un manierist și un ludic, uzând și
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
incinta fortificației, sub niște umbrare din crengi. Și acolo, pe malul opus, se strânseseră Suedeji și Poloni care ne strigau pe rusește salutări învingătorului de la Poltava din partea regelui Suediei, sau că a sosit timpul ca să ia sfărșit ocuparea Poloniei de către Muscali. țarul stătea tot timpul în cort. Era deprimat și analiza cu generalii erorile făcute. Cea mai mare, recunoscută acum de toți, era că nu s'a așteptat până să vie întăririle din Polonia și oștirea Brăncovanului. Pacea fu semnată la
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă la „hazaica” lor acasă, le-a plăcut să stea pe teritoriul României, iar la petreceri cântau de mama focului: „Zavai-zavai!... Cazacioc, Zavai-doc, să mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
printre tejghele goale - precupeții vindeau la liber bulbi de revoluții nu prea ningea - nu trebuia să ningă în care călimări de substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț frumos - pe baricade dar prințul se castrase cu muscalii și în spontane imnuri și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme purtau pedeștrii - moscoviții strigoi ce-n fața lumii - mătrăgună se încuscreau cu cei afurisiții nu mai am tuș să mâzgălesc zăpada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
capitol din carte are chiar titlul Romanii (p. 66) și începe așa: Pentru marea majoritate a moldovenilor din Basarabia, romanii sunt oameni minunați care au venit de dincolo de Prut. Pe de altă parte, rușii sunt doar rareori numiți ruși, ci muscali (moscali) sau moscoviți, iar uneori și haholi (care, de fapt, înseamnă ,ucrainieni"). Perioada de dinainte de 1917 e caracterizată drept vremea moscoviților (p. 90). A înțelege limba rusă înseamnă a ști muscălește (p. 88). Și întrucât muscalii erau, mai ales, soldați
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
rareori numiți ruși, ci muscali (moscali) sau moscoviți, iar uneori și haholi (care, de fapt, înseamnă ,ucrainieni"). Perioada de dinainte de 1917 e caracterizată drept vremea moscoviților (p. 90). A înțelege limba rusă înseamnă a ști muscălește (p. 88). Și întrucât muscalii erau, mai ales, soldați, cuvântul a dobândit și această accepție, încât în mod paradoxal se putea vorbi și despre soldații, adică muscalii romani (p. 66). Eliberarea ținutului de către armata română în 1918 e uneori numită, în Drumuri basarabene, svoboda. De
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
caracterizată drept vremea moscoviților (p. 90). A înțelege limba rusă înseamnă a ști muscălește (p. 88). Și întrucât muscalii erau, mai ales, soldați, cuvântul a dobândit și această accepție, încât în mod paradoxal se putea vorbi și despre soldații, adică muscalii romani (p. 66). Eliberarea ținutului de către armata română în 1918 e uneori numită, în Drumuri basarabene, svoboda. De atunci încolo ocina, adică Basarabia, a devenit liberă, pământ slobod (p. 57) și este condusă de funcționari români, cinovnicii. Sadoveanu a adoptat
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
în paginile lui. Sfârșitul secolului al nouăsprezecelea dobândește un excepțional aer de familiaritate. Piața Ateneului, Catedrala Sf. Iosif, strada Fântânii, strada Cantacuzino, pe toate cititorul le poate vedea cu ochii. Ticurile de fiecare zi ale personajelor devin molipsitoare. Birjele cu muscalii lor au o teribilă concretețe. Apropo de această senzație, există în roman o scenă care, prin analogie, o poate limpezi foarte instructiv. Îmbolnăvindu-se dintrodată, fiica doctorului Margulis, Iulia, cade la pat. În tot acest timp, trăiește o viață paralelă
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
dat putere să treacă peste cele mai grele încercări din viața lor. Spre Rusia? „Ne-a gâtuit spaima”, îmi spune Ioan Todos, „credeam că ne-or duce și pe noi în Siberia. Știam că mulți au luat drumul spre țara muscalilor, de unde doar puțini s-au mai întors”, știe el din acele zile terifiante. Abia la Făurei, când au luat-o spre Fetești, le-a mai venit inima la loc. „Apoi am format convoiul lung de nu-i mai vedeai capătul
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
lui Ștefan cel Mare, Eminescu a citit la „Junimea” poemul său „Doina”, care a iritat Puterile Centrale: „De la Nistru pân’la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin...” După ani întregi de cercetare și verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu, renumitul eminescolog, astăzi în viață - profesorul, scriitorul Nicolae Georgescu - a încercat să deslușească misterul bolii și
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Toate Articolele Autorului Mă tot pețesc trăsurile vacante cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi și simt femei, prin jur, mergînd pe poante, și toți nebunii lumii îmi par teferi. Eu le răspund candid că nu-s acasă. Mă înțeleg muscalii, și se-nchină. Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă, un șobolan se-mpușcă fără vină. De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă, ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată, jur c-am să scot pe brînci apa din piuă și
NOAPTEA DINAINTEA ZILEI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383071_a_384400]
-
Germaniei (B.B.C. News). Cît de curînd, capii Europei vor vedea cît de „sexi” va fi Putin la ananghie! Numai oficialii noștri pupă picioarele Statuii Libertății! Doresc ca mesajul să nu fie interpretat eronat. Pentru cîte a pătimit poporul meu din pricina muscalilor, n-am motive să-i îndrăgesc, dar realitatea nu poate fi sub nicio formă negată. Să vedeți, boieri, dumneavoastră, cei care nu credeți acum! Dacă Putin își apără țara, Ortodoxia și Creștinismul, Băsescu, care vorbește mult și la lună, mă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
26 martie 2017. Mă tot pețesc trăsurile vacante cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi și simt femei, prin jur, mergînd pe poante, și toți nebunii lumii îmi par teferi. Eu le răspund candid că nu-s acasă. Mă înțeleg muscalii, și se-nchină. Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă, un șobolan se-mpușcă fără vină. De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă, ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată, jur c-am să scot pe brînci apa din piuă și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o plită. Citește mai mult Mă tot pețesc trăsurile vacantecînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferiși simt femei, prin jur, mergînd pe poante,și toți nebunii lumii îmi par teferi.Eu le răspund candid că nu-s acasă.Mă înțeleg muscalii, și se-nchină.Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,un șobolan se-mpușcă fără vină.De-aș mai trăi o dată pîn-la ziuă,ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,jur c-am să scot pe brînci apa din piuăși c-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată de discurs: "Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență au venit muscalii[4] în comuna noastră. Cât au stat în comună a ținut-o străbunica numai în pod de teama lor, mai ales că străbunicul era la război. Se auzea că ar fi fost violate de către soldații ruși fete prin alte comune
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
mă privea, iar când i-am spus că mai are încă două fete, să-l fi văzut Miroane ce față a făcut. Parcă i-am turnat o oală cu opăreală pe el. A rupt-o spre casă de parcă îl urmăreau muscalii prin tranșee ca pe voi la Cotul Donului. Începură să râdă amândoi în timp ce se pregăteau de culcare. Nicolae a mai fost și altă dată oaspetele baciului, așa că era învățat cu viața de la stână. Nici acum nu avea de gând să
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
plecat, frate mai mare, Geniu, ca să colinzi pustiul, Dar pe un țărm la Marea Mare, Noi toți îți vom veghea sicriul Ne-ai spus ades că prin unire Strânși laolaltă, râul, ramul, Vom triumfa spre reîntregire În lupte dure cu muscalul. Pribeag ai colindat Carpații Să-ți onorezi țara străbună Și ți-ai unit cu vorba frații, Iar ei uniți vor să rămână! Cu suflet și devoțiune, Mereu călăuzit de-o zână, Tu ai trezit o națiune, Și trează vrea ea
EMINESCU RĂSTIGNIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363773_a_365102]
-
de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență au venit muscalii în comuna noastră. Cât au stat în comună a ținut-o străbunica numai în pod de teama lor, mai ales că străbunicul era la război. Se auzea că ar fi fost violate de către soldații ruși fete prin alte comune. Armata
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Este adevărat că mai erau sărmani și la noi, fie bătrâni, fie chiar săraci și la îndemnul meu Titi împărțea creștinește mai mult de jumătate din ofranda câștigată... Celălat văr drag mie era Nelu (Ion) Muscalu. Nu, nu provenea dintre muscalii de-a călarea care prădau totul, cum spunea Bădița al nostru Eminescu și nu era mai niciodată cu musca pe căciulă, cum spune proverbul, ci printr-o împrăștiere de semințe aruncate în numele românești, deloc chibzuite, fie ca însușiri, fie ca
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]