219 matches
-
vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă), lebăda (Mureșanu, 1876), ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de fată). Insectarul. Musculițele și fluturii (în Miradoniz), ploșnițele roșii (Cugetările sărmanului Dionis), paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon), "gâza mică" (Miron și frumoasa fără corp), cariul (Melancolie), moliile (Icoană
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
de viață. Acest lucru nu se întâmplă doar la ființele umane. Și în cadrul altor specii, femela trăiește mai mult decât masculul. Cercetătorii de la Monash University din Australia și de la LancasterUniversity din Anglia au analizat mitocondriile a 13 grupuri diferite de musculițe de oțet, femele și masculi. Mitocondria, care există în toate celulele animale, este responsabilă de transformarea alimentelor în energie pentru organism. Dr. Damian Dowling din cadrul Monash University spune că rezultatele arată că numeroasele mutații din ADN-ul mitocondrial afectează longevitatea
STUDIU - De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii () [Corola-journal/Journalistic/66136_a_67461]
-
doar de femele. Tom Kirkwood, profesor de gerontologie la Universitatea din Newcastle, afirmă că este "intrigat" de aceste concluzii. El declară pentru BBC Mundo: "Studiile ne pot demonstra ceva foarte important despre mitocondrii și diferențele dintre masculii și femelele de musculițe de oțet. Știm deja că mitocondriile sunt importante în cadrul procesului de îmbătrânire la multe specii. Nu cred că această descoperire explică care este motivul pentru care femeile trăiesc cu cinci-șase ani mai mult decât bărbații. Sunt și alți factori pe
STUDIU - De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii () [Corola-journal/Journalistic/66136_a_67461]
-
Badoiu Raluca Cercetătorii au descoperit o genă ce acționează ca un „gunoier”, curățând materialele vechi din celule, prelungind viața musculițelor de oțet într-un nou studiu, informează Cunoscută sub numele de parkin, această genă a fost multiplicată și astfel musculițele de oțet au trăit cu 28% mai mult și au rămas sănătoase, arată oamenii de știință în cercetarea publicată în
Ce anume din creierul uman ar putea fi elixirul tinereții by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64380_a_65705]
-
Badoiu Raluca Cercetătorii au descoperit o genă ce acționează ca un „gunoier”, curățând materialele vechi din celule, prelungind viața musculițelor de oțet într-un nou studiu, informează Cunoscută sub numele de parkin, această genă a fost multiplicată și astfel musculițele de oțet au trăit cu 28% mai mult și au rămas sănătoase, arată oamenii de știință în cercetarea publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences. "Cercetările noastre ne arată că parkinul ar putea fi o țintă terapeutică importantă
Ce anume din creierul uman ar putea fi elixirul tinereții by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64380_a_65705]
-
câmp în paragină aștept iepurele să sară din somn nu va fi altceva decât o nălucă cenușie ce și-a petrecut noaptea lângă o tufă de spini ori sub vrejuri de dovleac și smocuri de iarbă dimineața la micul dejun musculițe frivole cu aripioare schimbându-și culorile ca lentilele de contact se dedau la un dezmăț continuu în ochii mei se încăpățânează să mă învețe orbirea să-mi inventarieze substantivele și verbele din cap până când vor deveni un abur de droguri
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
și expresiv, o definiție arborescentă a ridicolului. Intimitățurile ei cu limba română sunt ucigătoare: ,Privită din afară, mi se părea că aș fi violat cea mai dulce dintre intimitățuri. Aș fi vrut să mă insinuez înapoi sub formă de adiere, musculiță sau mileu pus pe masa din sufragerie, mă rog, ceva care să nu mă oblige la explicații." (p. 152); , Eram în liceu încă și mă simțeam nefericită. Mă plimbam pe străzi de una singură, așteptând-o pe Mădălina să iasă
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
prea mai pot povesti ce se întâmplă efectiv, fără să stric surpriza. Și nici prin cap nu-mi trece să o fac. Mai zic doar că e o carte cu un twist și că mi-aș dori să fiu o musculiță pe un perete când veți descoperi twistul ca să văd ce reacție aveți. Pot doar să vă spun că o să vă placă și o să vă însenineze ziua (oh, wait, se vede și pe geam ceva cer senin azi). „SPOILER ALERT: dragostea
ABSOLUT TOT [Corola-blog/BlogPost/96768_a_98060]
-
din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și născură un șoarece), că pre cîtă groază arătară atîta de batgiocură rămasără“ (Partea a IV-a). Autorul asigură prozei sale un ritm de diverse proveniențe. La loc de cinste găsim
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
de la înălțime îl va zări pe Pătru undeva pe coline, la liziera pădurii. Din depărtări un punct se apropia vijelios de sat. Bucuroasă bătu din palme ca o fetiță: - El este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi. O scoase cu colțul de la șorț și privi din nou în zare. Spre dezamăgirea sa realizează că din atâta concentrare, acel punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi. O scoase cu colțul de la șorț și privi din nou în zare. Spre dezamăgirea sa realizează că din atâta concentrare, acel punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân, ca să nu cadă din fânar, și cu privirea spre bolta cerului ațipi... Pătru descalecă la poartă și pătrunse în
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
târât. Un lucru atrage după sine un altul și-apoi nu mai știi unde ajungi. Andre Gide - Toți ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greșim noi înșine. Menandru - Legile sunt ca pânzele de păianjen care prind musculițele și lasă să treacă viespile. Joathan Swift Referință Bibliografică: Citate memorabile (109) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CITATE MEMORABILE (109) de ION UNTARU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383461_a_384790]
-
capul, nici nu mai vezi bine, s-au adunat multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici Romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curticica MaxiBarului. Nu era decât bețivul ăla, săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse și lui Mișu halterele. Bețivul venea aprig, cu viteza a mii de aripi de musculițe de oțet. Își scoase pălăria la ferestruica la care stătea Mariana și se năpusti în MaxiBar. - Mie să-mi dai înapoi halterele! îi strigă lui Mișu. - Păi nu le-ai dat pe datorie? Nu bei de ele de-o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în fața celei mai mari uzine hidroenergetice de pe râurile interioare alimentată de la lacul Vidra, străjuit de un baraj din anrocamente și materiale naturale. Pe aici curge Latorița, un râu furios și zgomotos din care uneori se zăresc cum sar păstrăvii după musculițe. Undeva sus, se află curmătura Oltețului și drumul coboară pe versantul sudic prin spectaculoasele sale chei în ținuturile gorjene. La ieșirea din Cheile Oltețului, în peretele stâng al versantului, se ascunde peștera Polovragi, apoi Mănăstirea Polovragi. De aici se poate
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
este scris din perspectivă istorică pentru că vedem derulându-se prin fața ochilor noștri mai multe generații de oameni, cu slăbiciunile și cu frumusețea lor omenească. Și din această perspectivă oamenii și viețile lor, atât de repede trecătoare, ni se par niște musculițe efemere... Iată un adevăr ar spune Alterică... sau o iluzie, și-ar răspunde singur... Între iluzie și adevăr pendulează viețile noastre, fericirea noastră, ne spune autorul în cărțile lui. La finalul cronici noastre literare spunem că ne găsim în fața celui
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
decenii bune! Par prozaic, dar nu pot trece peste uimirea educatului narator! Oricum, veșnic călătorul este avid de noutăți, de lucruri și obiceiuri noi, care îi creează stări catharsiene ! „Nu sunt singura ființă care trăiește în căsuța asta, pe lângă țânțari, musculițe și fluturi de toate felurile... mai sunt și niște șopârlițe care aleargă pe pereți și pe tavan, pentru a mă apăra pe mine de insecte - evident! „Nu-i așa că e fantastic? Urmează drumul spre Lumbini, locul nașterii lui Buddha (Gautama
TABLETA DE WEEKEND (100+10): PIERDUT ÎN NEPAL... de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367527_a_368856]
-
libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții luna în beznă- pepenii luminează calea hoțului
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
amintește de un lucru: ieșisem cu un băiat la plimbare altadata și o luasem prin parc. Era o seară minunată (ca asta) și o mulțime de gâze umpleau aerul. El purta o bluză galbenă, ceva tricotat foarte fin și câteva musculițe îl urmăreau pas cu pas enervându-l... “PE ALEXANDRU ÎL VĂD ȘI ACUM în bluza galbena ca de de polen, cu lănțișorul de aur sclipind în jurul gâtului, mă văd și pe mine, foind bucuroasă în jurul lui. Îmi strângea prea tare
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
iar o buburuză stătea tolănită la soare pe o frunză de lăptucă. Soarele se unduia pe bolta senină și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
își scoase fluierul de aur, se apropie de babă, iar când aceasta deschise gura pentru a-și spune blestemul, i-l aruncă în gât. Vrăjitoarea începu să se zvârcolească pe jos, făcându-se din ce în ce mai mică, până se transformă într-o musculiță care își luă zborul de-a lungul coridorului. Un răcnet cumplit sparse apoi liniștea care se lăsase de-a lungul coridoarelor și scărilor. - Cine a cutezat să intre în castelul meu? - Udor, îi șopti Sânziana lui Ionuț, ce ne facem
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
clasa profesorilor: Florica Steriade, Ion Braneamțu, Szitar Iosif, creează o diversitate de mărțișoare lucrate pe etamină, ceramică sau din flori naturale. Pe mărțișoarele cusute de dumneaei pot fi admirate: flori, buburuze, cocoșei de Horezu, puișori, motive naționale lucrate în cruciulițe, musculițe și flori din zona Alimpești, județul Gorj, motive naționale preluate de pe costume populare din zona Horezu și Recea de Costești, județul Argeș, motive geometrice existente pe prosoape, ștergare, fețe de pernă. Mărțișoarele din argilă polimerică sunt lucrate manual, coapte la
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
fanteziste. Amintesc câteva titluri: Codul bunelor maniere pentru șoricei, Vizita unei cârtițe la oftalmolog, Povestea unui melc ce dorea să se mute de acasă, Mesaj într-o sticlă, O zi a mea la bătrânețe, Sfaturi pentru copilul meu, Gândurile unei musculițe din clasa X (o numeam pe a lor) etc. Apoi, voluntar sau involuntar, aproape fiecare profesor are ”refrenul” lui. Este o anumită vorbă pe care o spune des, o anumită acțiune repetitivă. Dacă ar fi să facă un scheci (la
Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor () [Corola-blog/BlogPost/338331_a_339660]
-
de fire multiple și otravă. Sunt tot felul de păianjeni; unii-s mai deschiși, alții de o culoare mai brună, unii-s mai otrăvitori, dar toți parcă-s azvârliți pe pământ să aducă groază în lume. Și mai ales pentru musculițele mici și neînsemnate, pe care, pândindu-le, le ucid fără milă. Oamenii se duc, dar păianjenii rămân să sperie și să continue să prindă în plasele lor prada... Păianjenii formează cercuri închise și vânează ocazia oarbă... Mi-e groază de
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]