192 matches
-
putea, om face-o Fără de vreo târguială. - Păi am vrea, am vrea Prea Sfinte, Spuse ea îmbujorată, Ca să ne pețim bărbații, Într-un an, măcar odată! La această mare vorbă Lumea toat-a amuțit, Numai Sfântu-nvârtea cheia De la Porți și-a mustăcit: - Fie! a răspuns el, hâtrul, Vă fac o favoare vouă: Să pețiți, iaca, bărbații Doar în faur, douăș’nouă! Auzind această veste Fetele s-au bucurat Că de-acum deschisă-i calea De pețit și măritat. Și cu chiote plecară
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și retragă corpul, să scape de tentația de a-și lipi gura pofticioasă de carminul buzelor senzuale ale partenerei sale. Săndica mustăcea și devenea din ce în ce mai provocatoare, uitându-se discret în jur să vadă ce efect producea prezența sa în rândul dansatorilor. Viorel, care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa ce să mai înțeleagă. Doar cu puține zile în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
să plec. “Mi-am făcut de lucru! “ zisei, doar ca să-i văd reacția. “Întârzierea se tratează cu ... Tico! Serios, am o mașină Tico. Ai una dintre ultimele șanse să faci o plimbare cu un astfel de vehicul, pe cale de dispariție”, mustăci, vădit șăgalnic. “Nu te temi că vom călători într-o aripă?” întrebai, îngrijorată copilărește de diferența de “tonaj” dintre noi. “Aș! Merită să verifici!” Și uite-așa, m-am ales cu o plimbare cu Tico! “În liceu mi-am dorit
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
e trist că de o veșnicie același e stiharul ce și-L poartă și-i timpul ca să-I cos o haină nouă. ... și încă-o jăluire: Pe cel cu pârăciune să nu-l muncești, ci iartă prostia grea ce-a mustăcit în vină mohnita-i răutate, dar ia-i talantul și împrumută-l mie că tare am nevoie de-o greutate să mă ajute la pedală! Iar iarna dacă țârâitul meu nu-l mai auzi că tacu-l e că la tivul
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
Acasa > Impact > Relatare > CÂȚU-MÂȚU-PARTEA A DOUA Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului v CÂȚU-MÂȚU (partea a doua) -Hai, plecați! ne-a impulsionat nea Mitică, mustăcind din nou. Încurajați și plini de speranțe, că acum dăm lovitura cea mare, ne-am îndreptat cu pași hotărâți spre poarta indicată și am început să strigăm din răsputeri, agitând clopoțeii: Câțu-Mâțu, întoarce pârțu’ Două ouă încondeiete Pune-o bine
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
șefei și le citi în liniște. Față de toate năroadele care-i scriau cum îl înșeală prin discoteci și-și cereau iertare “că nu rezistă singure până se eliberează el”, fata asta era un suflet pur. O fi și virgină șefa? mustăcea soldățelul. În prima permisie, se duse țintă la ea, de la gară direct. Colega ei de cameră era de gardă, așa că, până dimineața, o întoarse pe șefa pe toate părțile și pe toți pereții, apoi plecă acasă mulțumit: da, fusese virgină
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
pe jos paltoanele, Alain Delon, și acolo am dormit...de drag...eu, cu soră-mea. "Mai bea, măi, taică-tău ? Tot așa de mult ?"îmi zise când mă întâlni odată, la școală, într-o inspecție, d-nul, acum, bărbos.. Am mustăcit amândoi, căci știam adevărul. Am locuit, cu drag, acolo, la etajul IV, până s-a măritat soră-mea. Când s-a putut, am cumpărat apartamentul, dar tot am plecat, conform înțelegerii: prima care se mărită rămâne, cealaltă pleacă și e
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
5 savarine!” „Dar n-am greșit, tati! Tu ai două, pentru că ești mai voinic!” „Da, așa e, sunt mai voinic! Hai să păpăm, să te faci și tu voinicel, că eu, dacă nu ajung înapoi la timp...o să slăbim toți!” mustăcește tati și-l gâdilă pe zmeu. „Poftă mare!” le spun și dau să plec. „Nu rămâneți cu noi...la picnic?” mă întreabă doamna. „Mulțumesc, nu! Și așa am întârziat. Încă o dată, poftă mare!” le spun și mă îndepărtez, ca să nu
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
Daniel. Repede m-am dus la cancelarie, am lăsat paltonul, am luat catalogul, am semnat condica și...la clasă! Suna. Am ajuns la timp. Am distribuit foile cu subiectele...unele drepte, unele zgâriate, unele șifonate...unele, pe alocuri, rupte. Toți mustăceau, dar nimeni nu zise nimic cu voce tare. Trișpe se eliberă de drăgălășeniile cu unghii false și gene rimelate în exces. Se așeză pe pervaz, de-asupra caloriferului, și torcea liniștit. Daniel îi puse într-un capac de Green Tea
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
la cale. Cei care fuseseră găsiți țapi ispășitori feseseră eliminați definitiv din învățământ, fără drept de reînscriere la vreuna din facultăți ori la alte forme de învățământ superior. Protestatarii urmau să facă parte din clasa muncitoare, clasa conducătoare a societății. Mustăcise la acea vreme părândui-se că drept pedeapsă, tinerilor în cauză, li se făcuse o deosebită cinste. Abia după o vreme a găsit de cuviință să se întrebe prin ce trecuseră acei tineri, abia după o vreme i-a înțeles și
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
cei doi bărbați, îmbrăcată într-o fusta scurtă, lăsând la vedere două picioare frumoase, cu pulpele apetisante, mereu cădea peste tânărul inginer agronom sau „scăpa” mâna pe picioarele acestuia încercând să se „sprijine”. Nea Cârâc trăgea cu coada ochiului și mustăcea vesel, începând să-și dea seama de jocul tinerei tehniciene. Parcă era o pisicuță care se juca cu șoricelul. „Îl prinde sau nu îl prinde în mreje pe tânărul inginer”, se întreba în sinea sa șoferul. Când fata „cădea” peste
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
unu. Nota zero nu avea cum să i se pună deși poate ar fi meritat-o, la purtare. Nu a mai ridicat mâna niciodată. Ori de câte ori era scos la tablă sau era întrebat din bancă răspundea semeț: - Nu știu! Dl. Bâlea mustăcea, își înfunda nasul în catalog încurcat, trecând cu greu de fiecare dată de impas, simțea că i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb, Albert nu mai simțea satisfacție
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și retragă corpul, să scape de tentația de a-și lipi gura pofticioasă de carminul buzelor senzuale ale partenerei sale. Săndica mustăcea și devenea din ce în ce mai provocatoare, uitându-se discret în jur să vadă ce efect producea prezența sa în rândul dansatorilor. Viorel, care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa ce să mai înțeleagă. Doar cu puține zile în
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
ridic din pat cu aerul unei dive. Deschid interfonul, soneria, care, culmea: țârâie insistent. Nuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! Mă uit pe vizor: vecina de la 2. “Vă aștept la cafeluță. E gata!” Cum să refuzi așa o invitație drăguță? Și-acum, surpriza! Pe masă mustăceau sendviciuri calde...mmmmmm...o bunătate! Mă ciupesc! Nu, nu visez! E...pe bune! Vecina mea e o persoană foarte delicată. Totul e frumos aranjat și gustos. Nici nu m-am pieptănat. Nici pe față nu m-am spălat. Offffff.... Povestim
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
în realitate, dar total nefotogenici, alții par părinții celor din fotografiile difuzate odată cu articolele. Pe mine “mă țintuiește” dolofana pe un scaun în fața ei, și-mi șoptește informațiile zilei...despre vorbitori. „Secretara” nimerise lângă „Moș Crăciun” (scriitorul George Tei) și mustăceau, la rândul lor, „chestii” despre cei din fața noastră. Prezentările criticilor, editorilor și cele ale autorilor sunt de înaltă ținută. D-nul Dăncuș le mărturisește celor de față, câteva discuții conflictuale ale noastre, de la cafea, pe tema receptării literaturii actuale. Toți
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
oasele! se răsti dulce mica arătare. Abia atunci își dădu seama cât de tare o strânsese...de spaimă și de ineditul situației. -Minodoro, o s-o pățești într-o zi! îi zise un ceferist, care venea cu o pătură sub braț, mustăcind de amuzament. Maiorul o eliberă, derudat. Atunci îi văzu mai bine părul negru și lung, șoldurile rotunde și pline, picioarele zvelte, de revistă, tocurile ascuțite, sânii obraznici, îmbujorați de ger. Se roși de emoție. -Domnu' ofițer, haideți să dăm telefon
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
într-un cartier modern, aproape de Sala Sporturilor. “Măi, cine-i dama? Fă-i vânt! Până dimineață-s solo, că-i plecat în cursă.” îi șoptește, în autobuz, o damă tot ca mine de durdulie, cu ochelari. Abia acum îmi revin! Mustăcesc un surâs, să nu devină zâmbet, ori râs în hohote. L. e verde! O ignoră. “E cel mai înalt bloc din zonă!” îmi explică, aproape șoptit, la ureche. Aerul cald, al respirației lui mă face să redevin o copilă ștrengară
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
am predat cutia cu cele 12 feluri de vin oferite „ca reclamă” de directorul întreprinderii „Vin Export”. S-a bucurat nespus... bătându-mă prietenește pe umăr! L-am văzut cum îi sclipesc ochii de mulțumire și l-am simțit că mustăcește ceva, că... îi trece ceva prin cap! O idee „revoluționară”! Aflându-se în relații bune cu Tovul Șef (pe ăsta în scriu cu majuscule ca era mare grangur la partid!) care se ocupa de probleme economice pe județ, cel care
BANCA AMINTIRILOR (1) – PUNGA CU ARDEI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368189_a_369518]
-
de al lui, mai ales când a simțit sânii pietroși ai acesteia lipiți de pectoralii săi, făcându-l să-și retragă corpul, să scape de tentația de a-și lipi gura pofticioasă de carminul buzelor senzuale ale partenerei sale. Săndica mustăcea și devenea din ce în ce mai provocatoare, uitându-se discret în jur să vadă ce efect producea prezența sa în rândul dansatorilor. Viorel, care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa ce să mai înțeleagă. Doar cu puține zile în
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s-a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: - A fost cuminte Bătrâna, nepoate? - Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
aș face și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
II! Nimic nu mișcă-n bloc fără ca ea să știe. Bisericosul se face vișiniu și urcă la volan...cu greu. Are nevastă-să un palton gros la șolduri...Pe lângă ea, chiar mă simt balerină! Stau lipită de perete în balcon și mustăcesc. -Te-ai trezit, cucoană? mă iscodește dama de la II. Nu zic nimic. -Hai, că te văd! Ai cămășuța aia mai mult dantelă. Încă e bine poziționată retrovizoarea de balcon a lui bărbatu-meu! Mă bufnește râsul. Așa e. D-nul de la
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
pedală puțin prin fața treptelor ce străjuiau intrarea. „A dracului industrie germană?”, își zise el admirând felul în care bicicleta de captură - Bicla cum îi spunea el - se comporta sub trupul lui. „I-a uns bine lanțul ordonanța!”, își zise generalul mustăcind. Îl stânjenea puțin sabia atunci când ridica piciorul stâng pe pedală. Pe poarta împrejmuirii imense ce străjuia curtea interioară a mausoleului, pătrunseră bicicliștii. Unii erau trecuți de prima tinerețe, alții încă mai aveau caș la gură. Din muzeu căpitanul Ignat veni
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
baricada de la Inter. Nu povestea nimănui despre "îngerul lui protector", cum o numea pe Alina doar în gândul său, chiar dacă era văzut cu ea pe stradă. Era un subiect tabu. Doar nea Petrică știa că se întâlnește cu ea și mustăcea discret când îl anunța băiatul că pleacă la întâlnire. O îndrăgea pe fata asta curajoasă care-l ajutase pe fiul său în momente și împrejurări la care mulți alții ar fi dat bir cu fugiții. Eugen știa ce înseamnă o
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
cei doi bărbați, îmbrăcată într-o fusta scurtă, lăsând la vedere două picioare frumoase, cu pulpele apetisante, mereu cădea peste tânărul inginer agronom sau „scăpa” mâna pe picioarele acestuia încercând să se „sprijine”. Nea Cârâc trăgea cu coada ochiului și mustăcea vesel, începând să-și dea seama de jocul tinerei tehniciene. Parcă era o pisicuță care se juca cu șoricelul. „Îl prinde sau nu îl prinde în mreje pe tânărul inginer”, se întreba în sinea sa șoferul. Când fata „cădea” peste
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]