193 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > CÂȚU-MÂȚU-PARTEA A DOUA Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului v CÂȚU-MÂȚU (partea a doua) -Hai, plecați! ne-a impulsionat nea Mitică, mustăcind din nou. Încurajați și plini de speranțe, că acum dăm lovitura cea mare, ne-am îndreptat cu pași hotărâți spre poarta indicată și am început să strigăm din răsputeri, agitând clopoțeii: Câțu-Mâțu, întoarce pârțu’ Două ouă încondeiete Pune-o bine
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427912939.html [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
oasele! se răsti dulce mica arătare. Abia atunci își dădu seama cât de tare o strânsese...de spaimă și de ineditul situației. -Minodoro, o s-o pățești într-o zi! îi zise un ceferist, care venea cu o pătură sub braț, mustăcind de amuzament. Maiorul o eliberă, derudat. Atunci îi văzu mai bine părul negru și lung, șoldurile rotunde și pline, picioarele zvelte, de revistă, tocurile ascuțite, sânii obraznici, îmbujorați de ger. Se roși de emoție. -Domnu' ofițer, haideți să dăm telefon
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_stelele_de_pe_epoleti_nu_ajung_.html [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai făcut moșul tău cel fricos? Mustăcind și făcând cu ochiul la clasă, Dică a continuat. - Moșul a vrut să se ascundă, dar o creangă uscată i-a pus piedică: - Ce mă calci, moșule? Fii atent pe unde mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă, a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pedală puțin prin fața treptelor ce străjuiau intrarea. „A dracului industrie germană?”, își zise el admirând felul în care bicicleta de captură - Bicla cum îi spunea el - se comporta sub trupul lui. „I-a uns bine lanțul ordonanța!”, își zise generalul mustăcind. Îl stânjenea puțin sabia atunci când ridica piciorul stâng pe pedală. Pe poarta împrejmuirii imense ce străjuia curtea interioară a mausoleului, pătrunseră bicicliștii. Unii erau trecuți de prima tinerețe, alții încă mai aveau caș la gură. Din muzeu căpitanul Ignat veni
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1476082539.html [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
volume, o conturau fast, putând uimi un privitor mai puțin instruit. Angst însă văzuse așa decor științific în multe filme. De asta se-ntrebă: Să fie butaforie?! Zâmbi condescendent față de sine, lăsându-se condus de secretarul Alvin. În spatele acestuia, voluntarul mustăcea ghiduș. Nu i se mai întâmplase de mult... Era o ființă sobră. Dar nu putea să se abțină când acest Alvin se mișca precum un ghid pe-o margine de prăpastie. Întâmplător și bunicul se numise astfel, iar Angst știa
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1476602181.html [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
Ce alerga spre mine-mbujorat Și se-opintea râzând spre câte-un nor Să-ntorc iar timpul parcă-aș vrea, să fii Acel neastâmpărat-clasic școlar Care purta-n ghiozdan ca alți copii Atâta veselie în penar Mi-e dor de liceanul mustăcind De tine cel rebel,pan’ nu demult Ca un mânz tânăr hamul răsucind Zburdând spre lumi, de nimeni ascultând Mi-e dor în fiecare zi de tine Chiar dacă ești plecat sau ești acasă Aș vrea să te feresc chiar și
AŞ VREA SĂ TE FERESC CHIAR ŞI DE MINE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1463733681.html [Corola-blog/BlogPost/379034_a_380363]
-
antisociala, își face curaj (de fapt e mânata de disperare ) și urcă pe măsuța de lângă pat. De pe măsuța, dacă face doi pasi nimerește fix în nasul meu. Nas de care își lipește nasul ei mic, rece și umed și mă “mustăcește”. Adică mă adulmeca, mișcare în urma căreia rezultă atât gâdilatul nasului meu cu nasul ei, cât și al obrajilor mei cu mustățile ei cele lungi și roșcovane . Evident se lasă cu râs și foiala, iar pentru că numai dacă e weekend e
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
la prima vedere pentru că a venit la pachet cu proprietarul. Când și-a scos prima oara pen-ul ca să-și facă insulină (luase niște ciuperci la cuptor dar voia să mă impresioneze) am facut ochii mari, ca cepele, și el a mustăcit mulțumit...” Am cucerit-o” și-a zis în gând. Eu mă întrebam dacă nu-l doare și chiar l-am intrebat iar el a mimat o grimasa în timp ce acul intra în burtă. Actor. După cinci zile acceptăm cererea lui în
Dana Nălbaru: Viața lângă Dragoș Bucur, bolnav de diabet () [Corola-website/Journalistic/104587_a_105879]
-
cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69), sau „O lume alcătuită în întregime din portocole, în care metafizica să poarte un nume esoteric: jus d’orange...“ (p. 68) Numai că o filosofie
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și foșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privești zi de zi, să decizi că ăla este adevărul și să te ții de el? De ce-ți pasă ce cred eu? Pentru că, pentru că... Wakefield se bîlbîie. Pentru că nu pot să mă hotărăsc. — Hei, să ai mai multă putere, mustăcește El Diablo. Cu ce crezi că mă aleg eu din toate astea? Mintea ta confuză este singura mea plăcere. Mă rog, una dintre ele..., se corectează singur. Una dintre cele mai mari. Dacă te hotărăști și cursa nu a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteaptă misteriosul colecționar de artă. L-au cazat Într-un loc foarte șic; doi valeți dau buzna să-i parcheze mașina. CÎteva clipe mai tîrziu soarbe din deja obișnuitul cocktail și studiază fauna holului opulent. Aici e cel mai bine, mustăcește: cel mai bun hotel, cea mai bună faună, cea mai bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez, banii sînt high tech, limbajul e multi. Femei În superbe rochii de seară și bărbați În frac plutesc În sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să caut răspunsul acasă și să-l aduc data viitoare. Cu fiecare ocazie când mă încurcam, clasa trepida de fericire. Se zâmbea feroce, cum numai copiii se pricep s-o facă. Răfuielile continuau dimineață după dimineață, ei pregătind capcanele și mustăcind în germană, eu inventând teme grele (gen: „Caragiale - jocuri cu mai multe strategii“) și confiscându-le CD-playerele și jocurile de buzunar. Duceam un război de uzură, din care n-aveam cum să ies învingător. Cu timpul, zurbagiii ăștia nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pescar. Un moș de moș fusese pe la patruzeci de ani, când Cosmin era copilandru și venea, pe timpul verii, la casa tatălui său de la Albești. De atunci trecuseră mai bine de douăzeci de ani. Bine de tot peste douăzeci de ani, mustăci moș Onofrei, care cam schimba subiectul când venea vorba de ani. Câți ani mai ai, moș Onofrei? Câți să am, păcatele mele, vreo șaizeci și ceva! Păi, șaizeci și cât? Ei, și cât, și cât, cine le mai ține socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață. "Una mică, în doi"... Eu te-am întrebat cine m-a turnat, iar dumneata..." Ce mustăcești, Lazăre? se uită atent profesorul spre el. Chestie de reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu plăcere. Ascultă, începe profesorul nu mi-aș fi închipuit că tu poți dezarma așa repede. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat deloc-deloc de ele, până-acum, mustăcește Bursucul, mustrător. V-ar fi ferit, barem, de o parte dintre încurcături. Dacă eram eu, unul dintre motanii Domnișoarei voastre, intuitiv, ți-aș fi spus: De ce n-ai fost atent la conținut, băi, deșteptul dracului? Nu am mobil, îi răspunde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu, care mă pretind a fi un ins intelectual, destul de alfabetizat și de culturalizat, prin raport de medie, nu am nici o știință despre un asemenea personaj very important. H-mm... Dar, despre Johannes Corvinus, vi s-a întâmplat ca să auziți vreodată? mustăcește Bursucul. Cineee?! aproape că se răstește Vierme. Aaa... Iancu de Huniade! Ioan Corvin de Hunedoara! Janoș Hunyadi, pentru magnații maghiari, din Transilvania feudală a secolului cincisprezece! Voievodul Ardealului, Regentul și Guvernatorul Regatului Ungar, de până la Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-i ia În brațe pe amândoi părinții și să-i pupe pe rând: —Uau, urmează să am un frățior sau o surioară! — Treizeci și doi de ani. diferența de vârstă perfectă Între frați, spuse mătușa Sylvia. —OK, zise Ruby, mustăcind la remarca cu diferența de vârstă. Astea-s regulile. —Ce? răspunse Ronnie. În primul rând, nu stăm În aceeași cameră. Doi, primim aceeași sumă de bani de buzunar și trei, În calitate de sora cea mare, am voie să mă culc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lor, de te rătăcești prin ele. Cât curtea asta, vere... — Te-au invitat pe-acolo? — Îhâm. — Te bați pe burtă cu ei? — Nu te fute grija pe tine, vere... Las’ c-am să-ți spun io altădată. După felul cum mustăcea, Îmi era limpede că se ferește de Andrei. Mă rog, fiecare cu aranjamentele și interesele lui În familia asta. Treaba lor. Mie unul mi-ajunge că iau un ban grămadă, mult-puțin cât o fi, doar d-aia am venit aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot ce avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-arată deloc rău astfel costumat. Mustăcește din botul lui de maimuțică tuciurie, clipește des și parcă pândește pe sub gene, sfios și deopotrivă provocator. E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la mine ca și cum l-aș fi Întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tocmai când a avut atâta nevoie de noi, când l-au părăsit toți, și până și noi, copiii lui?... Mă uitam când la el, când la ranga din mâna lui Andrei, și totodată Îmi țopăia În fața ochilor mutra lui Laur mustăcindu-și surâsul ăla de târfă cretină. Moșu' era Îmbrăcat În cămașa albă și-n pantalonii sidefii cu care plecase la nuntă și avea doar un semn mic la tâmplă, cât o cireașă, iar În rest nu vedeam nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mai Întârzii nițel pe la Motănica? Iar ți-ai luat lumea-n pulă după nici două luni și ceva, ca să cazi ca o ploșniță În cârca noastră, la care văru' Laur parc-ar fi dat să râdă sau să fugă, mustăcea că eh, ce să-i faci, știam și eu ce știa el și-o știam câteștrei și destui ca noi, și anume că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori și să te-ncurci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-ai stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lor să le stea-n loc de cruce! N-or să aibă ei zile! Lasă, părințele, bine că-l avem pe Hansi cu noi, c-altfel ce ne-am fi făcut? Părințelul Andrei clipea des din genele lui blonde și mustăcea exact ca văru’ Laur când a luat o palmă și se face că nu știe pentru ce. Acum vedeam că Începuse să-i preia din strategia mimicii și din ambiguitatea perversă a exprimării, ce se dovediseră până la urmă atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]