252 matches
-
Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-o debara, sau ca pe o păpușă gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil, dar nici nu și-l dorea. În cel mult o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când vă bate / La ușa sufletului.“ (Ziua de Crăciun 2000) „Să recompunem din cioburi / Prima iubire“ (Trăim în extreme) etc. Constatând că povețele sale nu sunt luate în seamă, autorul ridică uneori tonul și se lansează în discursuri interogative și mustrătoare. Dar chiar și în aceste expresii ale indignării triumfă banalitatea. Scurtul poem Umilință pare ultimul paragraf din cuvântarea unui director de școală generală la o ședință cu părinții: „Cum vom putea vindeca / umilința unor copii puși să cerșească? / Cum vom
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tragem noi... Victor era în camera de alături, unde învăța și apăru în ușă cu un aer revoltat. Era acum în ultimul an de liceu și în vară urma să dea admiterea la politehnică. De ce vorbești așa tată? spuse el mustrător. Unchiul Nando e un om curajos, nu un laș ca noi!... O fi el curajos, nu zic nu, dar chibzuit nu prea e, îi replică sec Ticu fiului său și ridicându-se de pe scaun puse capăt discuției. Eh, oftă Mafalda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare, să rămânem cu ăsta micul nebotezat! Virgil fu de părere că prea făcea din țânțar armăsar, că doar primăvara bătea la ușă, așa că ninsoarea n-avea să țină cine știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Atunci când domnul în negru s-a apropiat de mine, cu intenția vădită de a-mi căuta urechea, sub privirile mustrătoare ale soborului de sfinți de pe pereții bisericii, am găsit, din instinct sau poate că ajutat de apărătorii mei, sfinții care mă urmăreau -, cea mai sigură cale de apărare: am început să cânt, fără niciun fel de greșeală, melodia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete, dar totuși sigure, înapoi pe birou, apoi se reașeză în scaunul său fără nici un sprijin. Arm îi urmări cu interes toate mișcările și clătină încet și mustrător din cap: Cum poți să spui despre tine că ești un om sfârșit, nu înțeleg!... Numai lașii renunță, dar tu nu ești un laș! ... Ai încercat toate mijloacele de luptă cu suferința ta și ai văzut că nimic nu-ți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el cu o anumită nonșalanță, care nu-i scăpă lui Arm. La maaaarea și înfricoșătoaaaarea judecată de apoi, știu, rosti el, lungind cuvintele cu o spaimă teatrală. Brrrrr!... Mi se face pielea de găină, când mă gândesc! Arm îl atinse mustrător cu palma în creștet și îi replică apăsat: Ei, vezi, aici avem o problemă, domnule Rațiune și sfinte Toma cel necredincios. Eu una nu sunt foarte convinsă că există, după viața asta, raiul sau iadul pour toujours. Nu cred și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
trecut. Lovit în inimă. Ochii, sub pîcla morții, au încă o lucire de smarald. Apoi, în cîteva secunde, devin opaci." (Cartea de la Gura Zlata) Imaginea ochilor care se întunecă, precum însăși lumina ce se stinge a vieții, i-a urmărit mustrător pe mulți. "în pădurea udă e liniște din nou acum. Doar toaca picăturilor de apă sparge neregulat adîncurile de tăcere. Și acolo, singur în mijloc de pădure, cum stau cu bărbia sprijinită în pumni, privind prin fumul subțire de tutun
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
Constantin Țoiu ...Și după ce răsare soarele, peretii mă- năstirii se luminează pe rând... Cel de la est, curbat, copleșit de povara soborului de sfinți, - generali ai puterii militare și ceilalți ai intelectului, cu slova și cugetul, ori numai cu priviri mustrătoare în ochi... Toți se aliniază cu priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu ierburi și rădăcini, îmbrăcați în
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
instituție la alta și-i fericea pe șefi cu indicații de-o stupefiantă grosolănie. A rămas în istoria revistei „Orizont" îndemnul de a ieși din placiditatea călduță a vremii: desenând el însuși „oglinda" paginii întâi a publicației, s-a adresat mustrător celor doi șefi, blocați într-un amestec de frică și oroare: „Tovarăși, fiți curajoși! Băgați puternic, pe cinci coloane, «Epoca Nicolae Ceaușescu!»". Asta însemna pentru imbecilul cu ifose curaj: să cobori în conformism până în cele mai grețoase adâncimi ale autoumilirii
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
Rio de Janeiro, - urma să particip la o întîlnire sub auspicii ambițioase, Academia Latinității, de curînd înființată, printre ai cărei membri fondatori aveam cinstea să mă prenumăr. Însă în ritmul presant al ceasurilor ce mă despărțeau de plecare, se instala mustrător pulsația unui text desăvîrșindu-se atunci, ecou însoțind, de la Paris, o manifestare sui genesis, croită să încerce, de la București, pariul de a îmblînzi cordial redundanța unei planeități redutabile ... Bineînțeles, comentariul meu, astfel cristalizînd, de la distanță, s-ar fi cuvenit liber de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
citit în cerc restrâns, în fine publicat în numai 24 de exemplare de către Salomon Hirzel în 1861. 3 Albius Tibullus, I, 5, versurile 39- 40: „Am îmbrățișat o alta, dar abia m-am apropiat de bucurii, că Venus îmi aminti mustrător de stăpână și mă părăsi”. Versurile poetului elegiac roman Tibullus (55 î.Chr- 19 î.Chr.) mai conțin un saepe (adeseori). 4 Pronumele demonstrativ în latină: Iste nu înseamnă pur și simplu „acesta”, ci desemnează independența, chiar caracterul opus al
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
omușorului), Ťexistă o problemăť - aici o pauză lungă cît un secol, nici vorbă de politețurile de acum trei zile - Ťde ce n-ai declarat că ai făcut Filosofia?, păi bine, de filosofi avem nevoie noi la magazie?ť, ridicase tonul mustrător, se încinsese, eram culpabil, negreșit, nu mă gîndisem nici o clipă că studiile de filosofie ar fi putut să fie un impediment în munca delicată a unui distribuitor de treninguri, mînuși de box, bocanci și mingi de fotbal, mă copleșise sentimentul
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
restaurant unde prietenii lor aranjaseră să se întâlnească iar noi eram, se înțelege, bine veniți. Cred că am făcut o faptă bună aici, când un tânăr de 18 ani, așezat lângă mine, a vrut să aprindă o țigară sub privirea mustrătoare a mamei - l-am sfătuit să nu fumeze căci este periculos pentru sănătate...mi-a mulțumit politicos, în engleză, dar a părăsit locul de lângă mine... Într-o seară am mers la restaurant cu bunicii lui Yuehan (nora noastră) după tata
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
să treacă pecetea de ruj roșu pe buze. Insistența cu care camera relevă numeroase gros planuri cu Aglaja la 5 ani evocă ceva din pasiunea narcisică a albumului cu fotografii. Aglaja privește lumea și se îmbată cu imaginile ei, relativ mustrătoare observă și infidelitățile părinților, asistă și la giugiulelile lor, la certurile lor și evident la numerele lor de circ. Pentru mama ei se roagă, mai ales când aceasta își construiește un număr periculos în postura „femeii cu părul de oțel
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură al lui Alexandru I Binecuvîntatul. Bustul se clătină, ochii orbi ai țarului priviră mustrător gimnaziștii potoliți într-o clipă și, rămînînd o secundă într-un unghi de 45ș, Binecuvîntatul se năpusti cu capul înainte, ca un înotător într-un rîu. Căderea împăratului avu urmări fatale. De pe fața țarului se desprinsese o bucățică strălucitoare, ca
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
17, 1). Dumnezeu l-a ascultat și a fost o secetă teribilă în tot ținutul. Dar, totuși, bunul Dumnezeu s-a milostivit de poporul Său și, la vremea sorocită, proorocul Ilie a venit în Samaria și Ahab l-a întâmpinat mustrător, zicându-i: „Tu ești oare cel care aduce nenorociri? “ Ilie i-a zis: „Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire; ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după baali“ (III Regi 18, 18). Și
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
cotidian. Gîndul mă poartă spre Bulă, aflat, prin anii ^80, în vizită la New York. La un moment dat, o femeie se aruncă de la etajul 57 și se strivește pe caldarîm chiar sub nasul concetățeanului nostru. Bulă o examinează și exclamă mustrător: "- Economie de consum! La noi ar mai fi fost folosită cel puțin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieșit din uz ne devenise tot mai străin, iar gestul conservării lui se convertise în reflex. Dulapurile, sertarele, etajerele, debaralele se umpleau
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
pe ultimul drum un titan, Cu glas duios și ușor umblet, A jucat roluri mici și mari spontan... A scris în cartea teatrului românesc Pagina vieții sale de mare actor, Cu cuvinte subtile ce amintesc Că e critic al meschinăriei, mustrător... A dat lumii ce-avea mai bun în el, Rol după rol a jucat cu iubire, Creiat-a din teatru un măreț castel, Munca de actor făcut-a cu dăruire... Azi la finalul vieții este slăvit De colegi, discipoli si marele
A DISP[RUT UN TITAN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385178_a_386507]
-
da măcar un gest gratuit de încurajare, nici măcar de le-ar plăcea, însă prea evident că da.. dar, nu pot arăta că doar se afla în drumul lor... ca obstacol. Există o scuză întotdeauna ca răspuns de ‘’bunăcuviință la conștiința mustrătoare: “aa, nu te-am văzut.. ”, dar, de fapt= ‘văd toate relele de la tine’, ori se intampla ca aceasta nație chiar să le vadă... la altul. Legat și de “cultura demențială”: la un moment dat evidența orbește...chiar de nu vrei
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]
-
deschid câte o carte de specialitate sau să mai rătăcesc prin amfiteatrul Iorga pe la cursurile câte unui profesor - „de exemplu, pe la ale dumneavoastră”, am adăugat, grobian, ca să-i fac plăcere. Colega, nu mă bucur deloc de ce aud, s-a făcut, mustrător, că nu sesizează complimentul Adam Adam. Profesorii dumitale - Între care Înțeleg că m-am numărat - ar trebui să resimtă ca pe o Înfrângere personală acest mod de a trata istoria. Păcat, e o disciplină frumoasă, captivantă; are poezie, are mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai știai ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am mâncat și noi și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și rabdă. Pune cârnatul la loc!”. De aceea zic că și în fuga fiicei dumitale cu numitul Zbignew eu văd dacă nu amestecată mâna Domnului, măcar muiîndu-se degetul Său mic, ori poate, de înțeleg bine chiar inelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Prietenul tău Fawcett a reușit să mă lase fără slujbă. — Fawcett nu e prietenul meu - spuse pilotul. Și al nimănui... Ce s-a întâmplat, de fapt? Când austriacul sfârși relatarea detaliată a convorbirii, celălalt îl privi îngrijorat și întrebă, dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce poate să-mi facă? — El nimic. Dar Mecanicul, mult. — Mecanicul? făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]