443 matches
-
celor care stau în ele, animalele au cerut să fie oamenii mulțumiți de ele, vântul a cerut să-i dea Domnul blândețe... și așa a fost. La urmă, au rămas pietrele. Îngerul s-a apropiat de dig, dar pietrele erau mute: era cam greu ce făceau ele, n-aveau timp de vorbe își spuse îngerul și dădu să plece. Deodată, una din pietrele digului glăsui: " Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta, e frumos și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ține pasul onorabil la limbi, deși nu le-a avut în programă în clasele primare. Se orientează către medicină, după cum a consemnat în fișa opțională. Bine că ai contactat-o pe dirigintă, că așa mai aflăm și noi câte ceva, că muta asta nouă nu ne spune mai nimic. O face pe sfioasa și pe modesta... Chiar așa și este! Că doar n-o fi tocmai nimerit să se laude față de noi! Ea ne spune doar că totu-i în ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus în brațe până în casă și eu știu că m-am schimbat în baie (cu ceva sexy ce mi se dăduse, dar comod) și adormii pe covor. Suntem la mute, intr-un cartier cu vilișoare. Ce va fi? Întreb. Încă nu m-am hotărât. Poate ți-e foame. Uite ce am. Vrei și altceva? Pot merge să cumpăr ( Îi pare sigur rău pentru felul în care s-a comportat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
folosesc notații din anii trecuți, care-și mențin, actualitatea. Cine vrea să ghicească adevărata lor înfățișare de "posedați" ai Forței trebuie să aștepte deci zvîcnetul de autoritate. Nu ne lasă însă autorul să anticipăm dezvăluirile? Nu găsim și în perioada mutei și uniformei acumulări indicii asupra pornirilor impulsive a1e personajelor? Un observator indiscret surprinde cîte ceva din tulburele proces mistuitor, dacă se află în preajma lor cînd ele acceptă temporar relaxarea, și drastica autocenzură e scoasă din funcțiune. Acesta e timpul somnului
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
se înțelegea nu numai arta elocinței persuasive, ci și arta de a scrie (frumos) în proză. într-un loc din Istoria ieroglifică, unde un personaj, Hameleonul, citează versuri ale unui autor clasic grec, Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi în poetică (muta)" (Istoria ieroglifică, ediția P. P. Panaitescu - I. Verdeș, 1965, II, 98). Intenția conștient stilistică la Cantemir este scoasă în evidență și în subtilul articol al lui Dragoș Moldovanu, Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir (analizat și de Adriana
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
se extindă în mod natural pe inspirație și să se retragă ușor pe inspirație. Întregul corp trebuie să fie relaxat, ochii închiși și coloana dreapta. Pe masura ce mintea se liniștește sunetul respirației nu se mai aude, pronunția celor două silabe devenind muta. Atunci veți atinge stări în care mintea este cu adevarat calmă. Veți începe să percepeți adevăratul sens al liniștii
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului - Meditație și echilibru () [Corola-journal/Journalistic/66342_a_67667]
-
Tot așa a apreciat-o un mort, G.M. Zamfirescu, și dumneata, care ai scris Adam și Eva, cred că prețuiești tot atât de mult judecata celor plecați ca și sancțiunile care vin de dincolo. Dar comitetele din trecut au fost suverane și mute când era vorba să discute cu autorii, căci de cele mai multe ori aveau să-și servească amicii și neamurile. Totuși un membru al acestor comitete tiranizate, dezgustat de trista meserie, s-a rostit undeva: „Și totuși cea mai bună piesă scrisă
Însemnări despre scriitorul Romulus Cioflec by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4053_a_5378]
-
cărei cheie don Rodolfo o păstra în buzunarul jiletcii, alături de ceas. La început, de fiecare dată când venea în vizită cineva de încredere, stăpânii casei făceau, pe lângă prezentarea casei, și o demonstrație de funcționare a telefonului, ceea ce lăsa pe toată lumea mută de uimire. - Și chiar îi poți auzi aici pe cei din Mataró?, mai întreba câte o doamnă ilustră, nevenindu-i să creadă. Uneori, vizitatorii aplaudau entuziasmați. Adevărul e că în noua casă totul era foarte modern și foarte scump. Încă
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
indovino!), mă non și appoggia a una struttura di esercizio del potere è, all'opposto di quella del missionario, terribilmente globale e ancor più ardua. La profezia, ha rimarcato Mario Tronti, è pensiero forțe, che oggi grida în un tempo muto. Non è utopia, perché l'utopia è una profezia debole, legată al pragmatismo, mentre la profezia è legată al realismo, è produzione di futuro. Tanto l'utopia è rassicurante, quanto la profezia perturbante 42. Laddove îl missionario deve cercare di
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
aforism, cu vitejii născuți în urmă războiului. Ce te faci însă că un bun prieten al ei o turnă încrezător la Securitate între 1961-1968. El s-a numit Oskar Pastior, despre care scriitoarea Nora Iuga, la aflarea veștii, a rămas muta, crispata. Consolându se cumva, a spus într-un interviu: El trăia cu o frică dublă: aceea a minoritarului etnic, fiind de origine germană (n.n. când era în România) și aceea a minoritarului sexual, fiind homosexual. Totuși, această întâmplare foarte neplăcută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întâmplatei mele reîntoarceri la țărm. Totul în jur îmi semnaliza cât de diferit era omul de aproape șaizeci și patru de ani de încă tânărul scriitor care luase trenul spre Italia, la sfârșitul lunii octombrie 1973... Mă simțeam supus unei mute, repetate interogații a locurilor înseși - străzi, piețe, clădiri, spații verzi... - asupra atât de îndelungatei mele absențe. Brusc, pe când părăseam bulevardul Magheru în direcția Ateneului Român, o locutoare populară, cam de vârsta mea, mi-a pus o întrebare : "Tataie, cât poate
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
cer, Voi păstra mereu în colțu-mi Visul tău cel efemer. El trezit așa deodată A vorbit fără să știe, Invitând Colțul de Lună Pe o plajă mai pustie. Luată pe neașteptate De tot înghețase Luna Și dorit-a să rămână Mută pentru totdeauna. Iar Pământul fericit Că-nchisese gura Lunii A-ngropat adânc sub el Taina lor de frica lumii. Un Pământ și-un Colț de Lună Au ascuns într-o batistă O poveste ne-ncepută Rece, tristă, interzisă. BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
pe „Adamul" ei și numai al ei, treburi prea multe nu avea, totul era la dispoziția lor fără a fi necesar decât efortul de a mânca. Într-una din zile și de atunci de câte ori ajungea sub mărul cu pricina, rămânea mută de admirație, coloritul și frumusețea merelor era de necomparat cu cele dăruite de natură și permise lor. Cine știe de ce Dumnezeu le-a interzis tocmai lor produsele pomului dar interzis. Și ca orice lucru interzis o tenta mai mult. Gândea
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
o casă” sau „Constanța ajută Banatul”. Două sloganuri pline de conținut real, denumiri ale programelor unor consilii județene opuse din punct de vedere geografic, dar alăturate prin efortul umanitar. Opt familii din satele timișene Mănăstire și Sângeorge s-au putut muta în casă nouă grație tocmai acestei colaborări și admirabilului sprijin sosit tocmai de la malul mării. Marți, președintele C.J. Timiș, dl Constantin Ostaficiuc, omologul său constănțean, dl Nicușor Constantinescu, precum și conducătorii primăriilor din Constanța, Costinești, Mangalia, Cumpăna și Mihail Kogălniceanu s-
Agenda2005-34-05-general2 () [Corola-journal/Journalistic/284094_a_285423]
-
sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapă. Trăim încărcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucombă în noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fețe, Privirea și gura sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici să ne-nvețe. Constrânși între ceasuri și bani, Uităm că avem doar o viață, Pășim furișați prin castani În toamna cea tristă, semeață. Ne-ascundem în sufletul plin De farmecul zilei de ieri, Dar vin
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
apropiere. Sunase la telefon și în câteva minute doi tineri au și apărut ridicând întreg bagajul pictorului. - Ce ziceți domnișoară? Mă onorați cu vizita dumneavoastră să-mi înnobilați cu frumusețea și distincția voastră, umilul meu atelier de lucru? Adriana era mută de uimire. Simțea că nu mai are voință și este gata să-l urmeze pe acest bărbat oriunde și-ar fi dorit s-o ducă. Parcă era într-o transă ca și când un magician pusese stăpânire peste voința ei. Vedea în
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
arată, Ca Soarele pe cer, Ori Luna argintată, Ce nopții dă mister. Ș-acum, vrem să-l renască, A noastră pomenire, Din glia strămoșească, Ce-l plânge făr’de-oprire. Doar timpul veșnic poate, Prin file să-i trezească, Ori mutele ei gloate, Prin fapte să-i vorbească. Din lupte seculare Cu noi și pentru noi, În toți și-n fiecare, Se nasc mereu eroi. Și-n mersul prin milenii, Spre ce-L ce ne-a creat, Cândva vom fi cu toții
EROII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383524_a_384853]
-
pentru tablourile acelea. Mai întâi m-a măsurat din priviri, apoi a izbucnit în râs. — Pe mine nu buzunarele dumitale mă interesează, ci chiloții. Restul nu mă mai privește, poți să iei toate tablourile pe care le găsești. Am rămas mută până când m-a dat afară. Nici nu prea înțelegeam ce voia de la mine. Duminică, când m-am culcat a doua oară cu el, părea pe deplin mulțumit. Totuși s-a răzgândit, mi-a spus în timp ce se îmbrăca. Nu-mi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
le cauți aici? Ori micuța Pietra nu Îți mai este de ajuns? Dante se răsuci brusc, roșu la față. De sub portic ieșise o femeie cu privirea obraznică, Îmbrăcată În culori țipătoare. - Lagia, mă aflu aici din alte motive. E o mută printre femeile tale, dacă Îmi aduc bine aminte. O fată care știe limbajul semnelor. Nici aceasta... continuă el, arătând spre tăcuta prezență acoperită de văl, nu poate vorbi. Am nevoie de ajutor ca să pot sta de vorbă cu ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pietra! strigă ea mai apoi, Întorcându-se spre camerele femeilor. La urma urmei, ești un client bun, adăugă ea cu o jumătate de zâmbet. Pe terasă apăru chipul unei fete. Recunoscându-l pe Dante, făcu o grimasă. - Caut-o pe mută și vino cu dânsa În camera mea, Îi porunci Lagia. Fata se mărgini să Încuviințeze din cap, după care se făcu nevăzută. - Urmați-mă, domnia ta... și nobila doamnă, Îi zise apoi lui Dante, aruncându-i o privire ironică. Priorule, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își făcu apariția Pietra, care intră urmată de o fată cu privirea Înfricoșată, albă de parcă n-ar fi părăsit niciodată bordelul. Trecând pe lângă Dante, evită cu Încăpățânare să privească spre el, adresându-i-se Lagia. - Iat-o pe Martina cea mută. Deținătoarea bordelului Își ridică bărbia către prior, În așteptare. - Spune-i să o Întrebe pe femeie cine este și de ce a venit la Florența, o Îndemna cât mai limpede el. Femeia Îi repetă Întrebarea fetei palide, stând În fața ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați-o despre oglinzi, zise mai apoi către Pietra. Fata, după o clipă de stupoare, traduse În limba aceea primitivă Întrebarea, pe care tânăra cea palidă se grăbi să o reformuleze către mută. Din nou, Dante asistă la acel straniu balet al degetelor. - Spune că pe drum, la Veneția, cineva i-a Învățat magia, raportă Pietra după ce ascultase straniile mârâieli de răspuns ale prietenei sale. Dar avea o expresie nesigură. Lângă el, Lagia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pleoapele În semn de oboseală, În timp ce, printre gene, pupilele ei verzi continuau să Îl fixeze. Nimic altceva. Vorbește o limbă ciudată, nu se Înțelege totul, o tărie scurt. El ridică din umeri. Apoi, după ce reflectă o clipă, o luă pe mută de mână, Îndreptându-se spre ieșire. Auzi, În spate, cum șușoteala celorlalte femei se stingea În timp ce străbăteau porticul Îndărăt. Femeia părea extenuată. Încercă să se urce În car ținându-se de margine, dar căzu Înapoi, clătinându-se. Dante o prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-ar fi temut să nu fie văzută. Trase puternic de hățuri, oprind calul, care o pornise la drum. Între timp, tânăra femeie se agățase de marginea căruței ca și când ar fi vrut să o țină În loc și se uita la muta acoperită de văl. Apoi se Întoarse către poet, după o ultimă privire aruncată În spate. - Fii atent cu femeia asta, Îi șopti, Întinzându-se spre urechea lui. Dante Îi simți mirosul aspru al răsuflării. Dar În același timp i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
diminuat. - Pietra... Începu el să spună. Dar ea Îl Întrerupse cu un gest sec, Îndepărtându-se de el. Glasul Îi redevenise tăios. - Fii atent, Îi repetă. Nu e ceea ce pare. - Ce vrei să spui? Prostituata aruncă o privire dușmănoasă spre mută, care zăcea mai departe nemișcată, cu capul lăsat pe spătarul caprei. Apoi, pe nepusă masă, izbucni Într-un râs aspru, plin de acel sarcasm vulgar pe care poetul Îl cunoștea prea bine. - O să afli singur, of, dacă o să afli! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]