4,723 matches
-
în jurul peroanelor aglomerate și al cîmpului de manevre pentru vagoanele în așteptare era destinată vagabonzilor fără adăpost și celor care au avut suprema detașare să renunțe la tot. Mereu privisem la acest interval între viață și călătorie cu o dorință mută de a mă refugia acolo într-o zi, încercînd singurul cec în alb ce se poate cîștiga în acțiunile grandioase. În amurgurile ce se despărțeau trist de cîmp, locul de unde îmi era cel mai greu să mă desprind rămînea sălașul
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
acompaniată de ambianța metroului parizian. De fiecare dată când i-am interpretat sau i-am audiat muzica, am fost sechestrat de fervoarea gestului componistic, precum și de finețea alcătuirilor armonice și contrapunctice. Mi-l imaginez pe Claudy în fața ordinatorului: nemișcat și mut în așteptarea configurațiilor pe care memoria artificială le exhibă prompt, și sec, în fracțiuni de secundă. Niciodată nu se simte mai compozitor ca atunci când tace, cercetează, judecă și selectează. în acele momente, partitura pe care tocmai o elaborează devine mai
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
expresivitatea feței, pare că Harms însuși s-a gândit la el pentru acest rol, în fine Elisaveta Bam, alias Crina Mureșan, un rol cât o viață întreagă și ce ochi, Doamne-Dumnezeule, privirea aceea stranie și atât de vie din filmele mute, alb-negru, de început de secol XX, și geniul lui Dragoș Buhagiar: obiectele lui, toate pe capul nostru, de sus cade ploaia cu trăsnete, peste noi vin din înalturi copiii-păpuși rusești, și ne sparge retina ochiul transformat în tun, și ne
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
care urmărea distrugerea identității sale, destituirea sa din condiția de om. Trupul și integritatea mintală îi erau în egală măsură amenințate: Nimic nu se mai petrece în minte.(...) Totul se petrece numai în această masă de carne, de obicei insensibilă, mută, inexistentă (...). Și eu sînt jalnică. Murdară, nepieptănată, tremurînd toată și înfometată. închisă într-o cușcă, în afara legii, în afara timpului, eram într-adevăr jalnică". Dublu înlănțuită, în celula temniței ca și-n trupul său cu o rezistență fatalmente limitată, Lena Constante
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
în... cinci capitole și o Addenda, un poem în proză de o tristețe inexplicabilă și savantă: „Frumusețea, zicea Aristotel, e un dar al zeilor. Socrate o considera o domnie de scurtă durată, Platon o superioritate de la natură, Theofrast - o înșelăciune mută, Theocritos - o pedeapsă de fildeș (ce frumos!), iar Carneade - o domnie fără paznici”. Cartea aceasta nu-i antonimul celei datorate lui Mircea Cărtărescu, „ De ce iubim femeile” (Humanitas, 2004). Este o compoziție livrescă, exterioară și în niciun caz banală, ci într-
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
difuz caldă sau neutră, cănd oraculara, ori sinilie și rece -, actorul Ilie Gheorghe (Eugen Ionescu) da cep șuvoiului de replici din piesă. Limbajul celorlalți interpreți este, aproape exclusiv, gestual și corporal. Nesfârșitul fuior de vorbe ține locul scrisului din filmele mute. Se succed rapid scenă cravatei (lat existențial), a pieptenului, a oglinzii... În rolul lui Berenger - aparent mutilat de Robert Wilson, deși avea ponderea covârșitoare în piesa, finalmente dovedindu-se unicul imun dintre personaje, singurul rămas om, cu misiunea de a
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
aruncând simbolic mânușa Orașului Luminilor. În secvențele finale ale reprezentației de la Craiova, Valentin Mihali - a cărui mobilitate lăuntrica este atat de vastă și dinamica încât frizează absolutul că exprimare prin toate mijloacele de transfigurare pe care un Actor (de film mut) le are la dispoziție - ne transmite până și aură unui soi mistic și mitic de a fi a lui Berenger, acest Abel, Alesul care își asumă misiunea de a întemeia o nouă lume. Poate că Valentin Mihali nu va fi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
va sta în tipsia lor roșie cu seceră și ciocan, cerul va fi o corabie cu pînzele zdrențe, tu vei purta cravată roșie de pionier, spînzuratului îi va curge din gîtiță arginții ca niște solzi de pe spinarea unor pești braconați - muți, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roșie se lăbărța peste capetele noastre retezate - Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
Ion Mureșan Acolo sus, pe deal, este o canapea roșie. Lângă canapeaua roșie, flutură în vânt o sută de steaguri galbene. Deasupra zboară păsări mari, negre și mute. , de parcă-am murit demult. Lângă canapeaua roșie este o măsuță de scândură, iar pe măsuță e o coală albă de hârtie și o vază cu flori albastre. Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde. Stă lângă măsuța de scândură
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
aceia care se cred poeți Cînd scuipă printre dinți consoane Care pînă la urmă tot în creierul meu Se rostogolesc ca într-o prăpastie Să le dau Femeii în Roz aș vrea De mîncare Zacuscă pe pîinea coaptă din liniștile mute Să vorbesc mai mult zic Dar nu asta vreau cu adevărat Vreau să scap nevătămat din fermentația de rumeguș A zilei Din traiectoria încrucișată a lașităților Pe care o marchez degeaba cu bold Din fantezia drăguță a femeii care crede
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație, încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul, cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut.
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
el se ferește de-atingere De teamă că ai putea să îl prinzi, Se rotește, revine, fâlfâie abia auzit, E singurul sunet de care-i în stare. Ei, îngerii, nu știu vorbi, Cuvintele sunt nepotrivite Ca să-i exprime, Mesajul lor mut e prezența. Felul în care se-apropie Să te cuprindă cu aura, Dar imediat se îndepărtează, speriați de intimitate, Protectori, dar nu familiari, Lăsând mereu o distanță prin care Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă, Fără să știe dacă
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest torent de mîl senin" perna ta se umflă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
numai dorul e o plasă, în care curge floarea : zeii. Și nici nu știu gerul ideii ce pleacă spre răscruce. Teii vor fi ades în noapte cumpătați, cum numai regii- leii rămân spre ziuă prea plecați. Cugetare Dramă a eșecului mut forfecarea feței depline cugetare a ochiului mult înghețare a seninului bine Dimineață fără răcoare acoperire pe șa și sub scut amiază fără de soare pierdere a ierbii în lut.
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
08.2005, Mamaia Pe Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele. Poartă pantaloni scurți. Sandalele mamei duc duminica picioare străine la biserică. Afară nimeni nu mă așteaptă. 08.2005, Kronstadt Natură moartă cu acvariu Se mișcă în acvariu un strigăt mut. Ochii se cască sticloși. Moartea înoată fără să-i pese printre peștii colorați. Cîndva o să se-ncurce printre alge. iunie 1984, Kronstadt fără titlu (prima de la moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
care poate nici nu exista decât în mintea sau în inima lui bătând nebunește Ultima dată a fost văzut somnolând în fotoliul unei săli de concert în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se recitau poeme douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
prin ceața amintirii. Cine și ce i le furaseră și le făcuseră să se treacă așa ca nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi moartea
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
el din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind peșteri de beton, dâmburi de cărămizi, costișe de moloz, trunchiuri răsucite de țevi. Mintea opacizată, rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc căzut, din care nu răzbea nici o urmă, nici un ecou de viață. M-am cățărat astfel înainte până la altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
bucuri de viață ca de-un costum prost croit sau de-o cămașă stînjenitor de largă sau de-o pereche de ghete ce te strîng prefăcîndu-te că nu le vezi defectele simțind covîrșitor cum lumina-ți pătrunde pînă-n coșul pieptului mut iar vocile-ți intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care agonizează. În jarul lucrurilor simple gura albă cu fiere frazează. Mâna ta se răcește pe fruntea mea fierbinte sub care zace paradisul pierdut. Mâna ta face semul crucii în aerul mut, se răcește pe fruntea mea în fierbințeli, mâna ta și înaltul se apropie de zero absolut, litera, viermele tânăr, neantul. fotografia O fotografie. Acolo în fotografie e un punct, o mică pată, un deget, o mână, un braț, un sân
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
de porumbel și fillip ar deveni crima noastră perfectă prea multe bătăi de cap însă și pun pariu că dacă-mi rostogolesc limba printr-o tăcere tot mai cu boltă nu sună a clopot - doar biserica asta eretică și filmul mut pe pereți cu neputința obsesia - stan și bran la mine sub țeastă dezastrul țâșnește prin toți porii ca frișca prima înghițitură nu ți se pare grețoasă apoi dintr-o dată te-ntorci pe dos fillip nu mai e trecutul care va
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cel de acum. e-atâta liniște încât îl auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora. Platon se-arată în ușă ținând de ghidon bicicleta și stă acolo-n lumină bătut de-o rafală de grindină - un orb străveziu mut, anodin și absurd ca o Grecie fără piatră, ca un dumnezeu fără fiu. Fregata Un sac (probabil gol) legat la gură și abandonat pe țărm nu departe de glezna monstruoasă a unei macarale. un sicriu legat cu o funie de
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]