103 matches
-
de muzeografie, al cărei artizan a fost Horia Bernea, inițiativă recompensată imediat prin acordarea titlului de Muzeul European al Anului în 1991, distincție singulară printre muzeele est-europene. După dispariția lui Bernea din 2002, Irina Nicolau a dus mai departe concepția muzeografică a acestuia, însă numai timp de doi ani, după care s-a stins și ea. La conducerea muzeului a fost numit Dinu Giurescu, iar Direcția Muzeografie i-a revenit Georgetei Roșu. Conflict mocnit și demisii în lanț Între echipa lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
unor proști cititori. Nici unul dintre cele cinci puncte ale Dreptului la replică nu "corecta" nimic din simplul motiv că articolul incriminat nu infirma precizările ulterioare ale conducerii. Presiunea precedenței În Dilema Veche, nr. 31, Anca Oroveanu rezumă foarte bine impasul muzeografic din epoca post-Bernea: "A prezerva cu pietate concepția muzeistică a lui Horia Bernea risca să devină o ocupație de simplu paznic, dacă nu de cioclu; a o schimba echivala cu distrugerea uneia dintre cele mai interesante, incitante și cuceritoare instalații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
ai ținut ani de zile cursuri anoste (nu de etnologie sau antropologie) și, faute de mieux, ești parașutat peste noapte în locul lui Bernea, nu ai cum înțelege și accepta un asemenea discurs muzeal. Soluția: să schimbi totul conform unei concepții muzeografice "sănătoase", să teșești ceea ce are relief, să adumbrești ceea ce are lumină. ș"ț A modifica, cu fățarnică și "tridentină" pietate muzeografică, organismul muzeal creat de Horia Bernea nu este decât o scandaloasă și mizerabilă impietate." Ca autor moral al numirii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
lui Bernea, nu ai cum înțelege și accepta un asemenea discurs muzeal. Soluția: să schimbi totul conform unei concepții muzeografice "sănătoase", să teșești ceea ce are relief, să adumbrești ceea ce are lumină. ș"ț A modifica, cu fățarnică și "tridentină" pietate muzeografică, organismul muzeal creat de Horia Bernea nu este decât o scandaloasă și mizerabilă impietate." Ca autor moral al numirii lui Dinu Giurescu la conducerea MȚR în urmă cu câțiva ani, Andrei Pleșu găsește scurt (încă din nr. 31 al Dilemei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
adevărat: anume faptul că în actele de comunicare - iar o expoziție este în mod fundamental și un act de comunicare - există posibilitatea, și uneori chiar obligația, răspunsului, a reacției prompte. Iar acea expoziție, atît de precară conceptual și de confuză muzeografic, plasată prohibit și abuziv sub autoritatea lui Apostu, mai degrabă decît să invoce acea perspectivă gravă a deturnărilor de energii, solicita un răspuns imediat și o anulare fără concesii. Și acest lucru s-a făcut recent, pe pragul dintre milenii
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
dispersie a lucrărilor și o imposibilitate elementară, derivată de aici, a identificării și utilizării lor - expoziția se sprijină pe un număr restrîns de obiecte față de ceea ce sculptorul a realizat în mod real, prin structurarea ei și prin discursul formal și muzeografic este perfect acoperită întreaga plajă a gîndirii artistice a lui George Apostu. Imaginată ca un document al creației pe diversele ei paliere, expoziția este în primul rînd o monografie a operei, în ansamblul său, și nu o secțiune printr-o
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul său echilibru, expresivă și autoritară prin sine însăși, dincolo de unghiul privirii interesate sau de omeneștile tentații ale ambalării sentimentale. Această arhitectură muzeografică, puternică, austeră și rafinată, în același timp, se sprijină pe patru componente esențiale, dintre care doar două îl privesc în mod direct pe Apostu, în calitatea sa nemijlocită de creator: desenele și lucrările tridimensionale. Deși sculpturile par a popula întregul
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
o parte, cel fotodocumentar, în care Apostu se regăsește ca personaj creator, în afara oricărei anecdotici sau tentații a pitorescului, surprins permanent în mijlocul propriilor lucrări ca în vecinătatea unor mari și copleșitoare construcții ale naturii și, pe de altă parte, cel muzeografic propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură și apoi supraveghează totul din umbră, cel care face arheologia și determină stratificarea creației și care, finalmente, poartă întreaga responsabilitate pentru așezarea concretă a obiectului în spațiu. Acestă armonizare
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
și determină stratificarea creației și care, finalmente, poartă întreaga responsabilitate pentru așezarea concretă a obiectului în spațiu. Acestă armonizare subtilă, aproape muzicală, a naturii lucrărilor, a caracterului acestora identificat prin recursul la morfologie sau prin determinarea pulsului interior, cu manipularea muzeografică și cu punerea în valoare prin strategii minimale, dar monumentale ca efect, cum ar fi ecranul orizontal sau vertical de scîndură vopsită în alb, creează primul nivel de contact cu expoziția în ansamblul ei și dă întreaga măsură a rigorii
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
Astfel, Centrul Internațional pentru Artă Contemporană (fostul Centru Soros), condus de Irina Cios, a instituit premii anuale pentru mai multe domenii ale creației în care intră și artele plastice, Fundația ,,Margareta Sterian", condusă de Mircea Barzuca, oferă premii pentru activitatea muzeografica, Fundația ,,Alexandru Tipoia" , condusă de pictorul George Tipoia, acorda anual un premiu pentru cea mai bună expoziție, iar, de curînd, Inspectoratul pentru Cultura al județului Călărași, ca să-l amintim doar pe cel mai proaspăt venit în acest sistem, condus de
Premii si cadouri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18155_a_19480]
-
ales, spre deosebire de juriile U.A.P., au toată puterea de decizie. Astfel, un juriu format din criticii de artă Amelia Pavel, Anca Oroveanu, Ioana Vlasiu și Gheorghe Vida au acordat premiile ,,Margareta Sterian" , pe anul 1997, după cum urmează: premiul pentru creație muzeografica Marianei Vida și Elenei Ene pentru expoziția Gravura în relief, organizată de Muzeul Național de Artă, premiul pentru creație s-a acordat sculptorului Paul Vasilescu, iar premiul pentru cercetare muzeografica i-a revenit Lianei Tugearu pentru catalogul Miniatură și ornamentul
Premii si cadouri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18155_a_19480]
-
Margareta Sterian" , pe anul 1997, după cum urmează: premiul pentru creație muzeografica Marianei Vida și Elenei Ene pentru expoziția Gravura în relief, organizată de Muzeul Național de Artă, premiul pentru creație s-a acordat sculptorului Paul Vasilescu, iar premiul pentru cercetare muzeografica i-a revenit Lianei Tugearu pentru catalogul Miniatură și ornamentul manuscriselor, vol. I, editat de Muzeul de Artă. Dacă premiile ,,Margareta Sterian" răsplătesc performanțele în spațiul patrimoniului și al muzeografiei, premiile Centrului Internațional pentru Artă Contemporană pun accentul pe creația
Premii si cadouri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18155_a_19480]
-
pe care s-au încercat vîrfurile creioanelor, și tot am avea un material plastic, psihologic și tehnic suficient de cuprinzător. Cu atît mai mult o expoziție care cuprinde lucrări selectate cu mare grijă, puse într-un discurs natural, fără excese muzeografice și fără voluntarisme curatoriale, oferă o imagine credibilă și coerentă a gîndirii lui Victor Brauner și a reflexelor sale morale. Două mari preocupări străbat, de la un capăt la altul, întreaga expoziție și, dincolo de ea, întreaga ființă a pictorului: mai întîi
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
specificul său cel mai adînc, este atît o formă de semnalare a unui loc și de solidarizare în jurul unei idei, cît și o sursă directă, rapidă și eficientă de îmbogățire și diversificare patrimonială. În absența, deocamdată, a unor spații amenajate muzeografic și a unor expoziții permanente, chiar dacă juridic Muzeul există, evenimentele periodice care se nasc în jurul Simpozionului de sculptură și în jurul Salonului de gravură premerg activitățile specifice și se substituie actului de educație și de comunicare pe care îl presupune obligatoriu
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16791_a_18116]
-
rîvnitul pămînt american chiar cu mîna goală. Și aici se sfîrșea, cel puțin în acel moment, povestea polițisto-diplomatico-politică a celor patru lucrări pentru a începe o alta, aceea a reintegrării în familia lor de la Brukenthal unde le aștepta o viață muzeografică nouă, riguroasă și plictisitoare. Pînă atunci, însă, ele au făcut un scurt popas bucureștean, într-o expoziție oarecum neobișnuită și în care aveau un regim de exclusivitate. Deschisă la Muzeul Național de Artă, în spațiul intim și cochet al Sălii
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
în care aveau un regim de exclusivitate. Deschisă la Muzeul Național de Artă, în spațiul intim și cochet al Sălii ceaiului, această expoziție se chema, bineînțeles, Patru picturi recuperate, expoziție ce nu putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu voluptățile rare ale norocului gazetăresc. Dacă dimensiunea muzeografică a acestei expoziții se rezuma doar la faptul
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu voluptățile rare ale norocului gazetăresc. Dacă dimensiunea muzeografică a acestei expoziții se rezuma doar la faptul că ea a fost organizată într-un muzeu, și nu în unul oarecare, supunîndu-se tuturor rigorilor derivate de aici, dimensiune asupra căreia nu are nici un rost să mai insistăm, percepția celeilalte, ca
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
ele, cu excepția împrejurării exterioare că au fost furate și, mai apoi, recuperate, împreună, este în afara oricărei îndoieli că această expoziție nu ar fi avut niciodată loc în forma în care ea a fost atunci organizată. Așadar, cum nu un proiect muzeografic a stat la originea ei și cum nici intenția de a demonstra un fenomen istoric sau de a acredita o idee estetică nu o tulbura în vreun fel, expoziția putea fi citită, pur și simplu, ca rod al unei întîmplări
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
făptură multiplă, adică un colectiv, o instituție și doar cel care făcea panotarea mai putea fi identificat deoarece, în efortul de a pune o minimă ordine în viitura de mediocritate, cineva trebuia să ducă pînă la cotele ei maxime inventivitatea muzeografică. Trebuia, cu alte cuvinte, să dea kilometrilor de gri măcar cîteva accente de culoare. Fiind, în anii comunismului, o construcție artificială, chiar dacă în perioada interbelică a avut o carieră impresionantă, născut într-un anumit context și alimentat din rațiuni și
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
care se confruntă o institutie culturală atât de importantă, Parlamentul României beneficiază - trebuie să admitem - de un sediu de mari dimensiuni, departe de a fi folosit la întreaga să capacitate. Există în Palatul Parlamentului, domnilor președinți, chiar spații cu caracter muzeografic unde valoarea exponatelor nu este direct proporțională cu zonele generoase de expunere. În aceste condiții, fac un apel către dvs. și Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului pentru a lua în calcul găzduirea Muzeului Literaturii Române în cadrul Palatului Parlamentului
Scrisoare deschisă către Tăriceanu și Zgonea, semnată de un deputat by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29452_a_30777]
-
pe picioare instituții noi nu au niciodată în vedere programe editoriale de anvergură. Patrimoniul scris necesită, ca și cel plastic sau arhitectonic, protecție sistematică. Nu orice carte e un obiect de patrimoniu. Dar o ediție critică este analogă unei expuneri muzeografice. Și trebuie - fiindcă tot se vorbește de schimbarea mentalităților - îndepărtată opinia, îmi vine să spun șovină, potrivit căreia munca editorului nu este una de "creație", demnă de un prestigiu pe măsură. Sigur că, în speță, despre natura creativității ei e
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
de Artă din Arad a deschis, de curînd, o personală a pictorului Onisim Colta, cea de-a doua expoziție, după aceea a lui Ovidiu Maitec, aparținînd unui artist plastic contemporan. Prin această acțiune, destul de rară în filosofia și în practica muzeografică, în consecința cărora ideea de patrimoniu coabitează mult mai legitim și mai confortabil cu posteritatea artistului decît cu existența lui activă și cu dinamismul firesc al operei, prejudecățile muzeale încep să dispară și atmosfera de criptă a galeriilor, cu înfățișarea
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
transformat-o, pe nesimțite, în substanță mitologică. Evenimentul în sine, atît ca proiect cultural de mare cuprindere, cît și sub aspectul lui de ceremonial monden, a oferit, în mod cert, ceea ce publicul aștepta de la el: cantitate, suport teoretic, diversitate, acuratețe muzeografică, dinamică a spațiului și volubilitate a formelor, impact mediatic și, pe deasupra, acea doză necesară de imponderabil. Și este obligatoriu să vorbim acum despre această expoziție ca despre un fenomen mai amplu, compus din secvențe diverse, pentru că numai așa mesajul ei
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
are un scop, limbajul o investitură și forma artistică o stare optimă de manifestare în raport cu exigențele înalte ale absolutului în varianta sa creștină și adevărată. Practic, întreaga evoluție a artistului din 1969 și pînă astăzi, așa cum a fost ea descrisă muzeografic și cum poate fi dedusă din cronologia formelor, înseamnă o permanentă luptă cu gratuitatea, cu expresivitatea pură, și una la fel de acerbă pentru recuperarea sensului spiritual, de multe ori pentru recuperarea lui cu orice preț. Cîmpul acestei bătălii acerbe este flancat
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
despre această experiență? O.G.: Doar zece ani, 1980-1990, nu optsprezece, am fost muzeograf la Casa Bacovia, exilul și oaza mea, în sfârșit, locul cel mai potrivit pentru a scrie, mediul, ambianța, relaționările, starea emoțională, biblioteca la îndemână, izolarea, preocupările muzeografice, atingerea manuscriselor Sfântului Bacovia, manipularea acestora, Casa cu aerul ei vetust, grădina cu arbori, pe scurt, laboratorul, mediul... Nemembru de partid, un singur cuvânt, ca un blam, o contracalitate discriminatorie m-a exclus în 1974 din redacția Ateneului, lovitură fatală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]