124 matches
-
Doamna de la Crucea Roșie (1919), Între frac și cojoc (1922), Bodoreanca (1924), Pasărea rătăcită (1929), Povestiri vânătorești (1939). Ultima antologie alcătuită sub supravegherea autorului este Deștept băiat!, din 1961. Se alătură prozei scurte romanul Un om supărător (1924), încercări dramatice (Năbădăile Cleopatrei, comedie într-un act; traducerea, în colaborare cu D. Nanu, a piesei Nunta lui Figaro de Beaumarchais și altele), amintiri, interviuri. În epocă, nu numai genul de literatură ilustrat de C. este receptat contradictoriu, cu mare trecere la cititorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
configurează, în mod generic, în jurul metaforei conceptuale FURIA ESTE O BOALĂ sau, în mod mai specific, în jurul metaforei FURIA ESTE NEBUNIE: a băga în (toate) boalele, a-și face sânge rău, a băga în/lua damblaua/damblalele, a băga în năbădăi, a lua cu năvârlii etc. Totodată, ele demonstrează atât faptul că textemele constituie o punte de legătură între diverse câmpuri idiomatice, cât și că aceste legături au, într-o anumită comunitate lingvistică, un caracter sistematic, care poate fi reliefat cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în cazul apariției unei metafore conceptuale dintr-un domeniu total diferit, cu rol de mediere (BOALA/NEBUNIA), diferențele între cele două concepte sunt ușor sesizabile. Astfel, e evident că texteme precum a băga în/lua damblaua/damblalele, a băga în năbădăi sau a lua cu năvârlii se referă la metafora conceptuală FURIA ESTE O BOALĂ, în timp ce a (se) oftica/a-i face oftică trimite la metafora conceptuală SUPĂRAREA ESTE O BOALĂ. Această distribuție complementară ne sugerează că, pe când câmpul idiomatic al
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
amiciție ori de amorul artei, stârnind mirarea, curiozitatea, chiar dorința de a le găsi un loc acasă la tine. E preferabil să vezi mai întâi obiectele altădată orfane, adunate într-o familie/colecție în care se consumă o dragoste cu năbădăi, o imposibilă iubire. Am scris corect "amor", "dragoste", "iubire". Liniile unduioase, nonșalante, mai mult chemătoare decât provocatoare, și adaosurile, completările necesare de forme sunt, toate, strofele unui poem-fluviu sau poem-haiku închinat trupului. Explicabil ce artist adevărat ar ignora farmecele insolente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai mari familii, se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui și se pune în revoltă fățișă cu disciplina societății de pe acea vreme. Își lasă plete lungi, face fel de fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgând în năbădăi pe isnafi și mahalagii; încalecă de-a ndărătelea pe o saca și se plimbă pe Podul Mogoșoaii escortat în triumf de toți ștrengarii zamparagii care-l aclamă strigând: «Ura! vivat musiu Berlicoco!» Se duce vestea pân’ la Vodă de isprăvile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
închipuindu-și ferăstrăul făcându-și treaba. Aveți cunoștință?... De aiastă sculă aș fi tare pohticios s-o târgui. Prost ești, mă! îl chinuie Alexa scormonindu-l. Nu să există lăcată să nu-și afle cheia. Pentru câte o fâșneață cu năbădăi s-or făcut răzbele și nu s-o putea meșteri o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase? Negrilă, înfiorat, cât de frică, cât de frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de furia poporului !... Ce să vezi, domnule ? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, și lume, lume,... de-ți venea amețeală nu altceva.” O altă „revuluție” se transformă în Boborul într-un chef cu cârnați, vin și lăutari, așa cum revoluția cu năbădăi a intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale carnavalului este pe punctul de a deveni un act amoros. Cum se poate observa, violența potențială în opera lui Caragiale se convertește fie libi- dinal, fie carnavalesc. La rândul său, Leonida
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dădea aspect de doliu. Fotografiile au primit bun de tipar și au apărut În ziar Însă numai după ce au fost retușate și redate Într-o formă mai accesibilă difuzării lor”. Uneori, un singur cuvânt care nu „cadra” cu nazurile și năbădăile corectorului de partid, era schimbat, pur și simplu, cu un sinonim care sugera, de fapt, aceeași intenție publicistică: „În Rulmentul nr.152 din 15 martie a.c. (...) În articolul intitulat << Folosirea judicioasă a timpului de lucru, În atenția comitetului de partid
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
jucatul cearșafului în noaptea nunții, a înțeles, în sfârșit, că chestia cu virginitatea este o categorie depășită, la fel ca independența și suveranitatea, că nu se mai pune la socoteală, fiind dispus acum să privească această Europă nurlie și cu năbădăi ca pe o Cruce de Piatră de dimensiuni continentale. Fiecare vede în U.E. ce vrea să vadă: săracul ă o masă încărcată, uitând că a lui e goală, fiindcă a lor e prea plină; flămândul ă un bufet suedez, pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
când se așeza la masă lângă un străin și cotul lui stâng se lovea de cotul drept al acestuia în timp ce mânuiau tacâmurile! Continuând mai apoi cu desele lui certuri cu ceilalți copii, care până la urmă îl părăseau, invariabil agasați de năbădăile lui, și-l lăsau de izbeliște, smiorcăin du-se pe gardul de fier din fața blocului. Uneori venea Edi și-l trăgea de mână, cu forța, îl introducea înapoi în cercul de copii, îl urmărea cu privirea lui tăioasă, iar el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în Europa. Se produce un fenomen de redistribuire a avuției la nivel global (vezi celebrele fonduri suverane), care nu are cum să nu genereze conflicte. Piețele emergente sunt piețe tinere, cu mare potențial de creștere, dar tinerețea e plină de năbădăi... Totuși, cum afirma recent Thierry de Montbrial: "Economie pură nu există. Sensul ultim al economiei este unul moral și politic". Cîtă vreme însă S.U.A. și China se vor înțelege, valorificîndu-și mai curînd complementa ritățile, decît ascuțindu-și contradicțiile, nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului, pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic, trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase, în timp, aerul unei fatalități cosmice. Premiile se dădeau
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
mai spus că Cristian Popescu Piedone este un primar foarte bun, apreciat de cetățenii din Sectorul 4, ceea ce înseamnă că acesta trebuie susținut. El a ținut să menționeze că relația PSD cu PC a fost, în timp, "o dragoste cu năbădăi". Ne-au mai părăsit prin 2004", a spus Ponta. La rândul său, președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat că a discutat cu co-președintele ACD, săptămâna trecută, despre susținerea lui Oprescu de către USL. "A fost de acord", a spus Antonescu, menționând
Ponta: Problemele cu PC vor fi rezolvate, toate partidele din USL îl vor susţine pe Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/47501_a_48826]
-
moarte', accentul căzând pe moarte. Sloganul aparține matadoarei, care-l rostește în japoneză și în spaniolă înainte de fiecare luptă. Obsesia morții este comună aproape tuturor personajelor. Nu la libera lor alegere, ci pentru că destinul le-a fost distorsionat. Erotism: cu năbădăi și înclinații bizare. Figuri, stări de spirit, conflicte: supradimensionate. Violență: mod de viață, supremă și chiar unică soluție într-un loc în care „nimănui nu i se îngăduie să îmbătrânească încet" și „toată lumea pare însetată de violență, singura limbă fără
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
pentru o zi (1924) doar fiindcă are parte de o moștenire condiționată. După ce la acest film - din păcate dispărut - asigurase în premieră românească și scenariul, și regia, fiind și protagonist, se va supune baghetei regizorale a lui Ion Șahighian pentru Năbădăile Cleopatrei (1925) unde numai fotografiile au rămas să-l înfățișeze în cele două ipostaze: Marc Antoniu și George Azureanu. "Vocația militară" și-o continuă în chip de zvelt locotenent, companion în tandem burlesc cu rotofeiul Maior Mura (1927), altă localizare
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
creația se închide între gratiile unui stil foarte precizat. Epuizarea angelismului s-a consumat (se consumă încă) în cadrele unei discipline ce degenerează în gestul rodat, repetitiv. Dar sleirea aceasta - și aici notăm al doilea impas - duce la pornografie, la năbădăi ce ies din limitele unei poetici oricît de libere. Excesul convenției ca și excesul deconvenționalizării riscă a se întîlni într-o comună vacuitate. Nu din pudibonderie încercuim atari stihuri, ci pentru a indica incapacitatea lor de-a adera la orice
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
regele” nostru, care traversează o mulțime de aventuri ale supraviețuirii de pe o zi pe alta, dar mai ales sexuale, cele avute cu vânzătoarea de cornete cu alune, Magda, 28 de ani, bătând toate recordurile. Este o „dragoste” împărtășită, dar cu năbădăi. Ea lipsește „de-acasă” (un adăpost care, în urma unor ploi tropicale, se dărâmă): se prostituează cu boșorogi pentru câțiva dolari, împărțind mâncarea, romul și țigările cu marijuana cu Reynaldo. Dar eroul nostru este un neliniștit, nu-i place să stea
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
afla ce șolduri tandre ai ( Dacă te uiți la hergheliile de cai!) Și-ncerci cu mine să le-obișnuiești Să-și unduiască-n talia lor fină Fesele mari care de ea atîrnă Încît mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îți scurmă Sînii din față, și ei prea umflați De pofta îngerilor făr' de saț! Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic, trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase în timp aerul unei fatalități aproape cosmice. Premiile se
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
nu va mai veni niciodată.” Totul sugerează o sincopă, ori întâmplătoare - ceea ce suntem împinși să credem, ori aranjată să dea bine, ceea ce credem mai degrabă. Undeva la suprapunerea paradoxală a foarte teatralului cu foarte firescul. La urma urmelor, fuga (cu năbădăi) după o locuință cu chirie e fuga după un statut. Nicăieri moftul nu trăiește la Caragiale mai intens, parcă, decât în vânătoarea de cusururi ale caselor la care se dedau clienți fără parale, dar cu pretenții. Fred și Ladima gustă
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
altă carte de nuvele pe care am scris-o în suedeză și pe care n-am mai apucat s-o traduc. Dar probabil o voi face, până la urmă, eu sau domnul Iscrulescu. Și s-a îndrăgostit. Dragoste de-asta, cu năbădăi... De o minunată asistentă la franceză, o doamnă care mă adora și, care era, bineînțeles, căsătorită. Avea și un copil. Ei, domnul Poalelungi a devenit brusc cochet. Avea un fel de aluniță de carne pe frunte, pe care acum ținea
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
mijloacelor, ideilor) aprinde polemici. Mai ales, supără insistența, cu osebire cea modern-cuminte, chitită să lase în urmă strategii, nu dezastre, asupra programelor. Pe care, confecționîndu-le, și modernul G.M. Zamfirescu scapă cuvinte mari: Destinul teatrelor naționale. Reveniri la o scrisoare cu năbădăi teoretice către un director de teatru, o discuție reluată parcă de la Iancu Văcărescu și Kogălniceanu: "Deocamdată să reținem adevărul că teatrele naționale, pînă în prezent, și-au făcut datoria de loc sau într'o slabă măsură. Față de dramaturgia românească și
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
și imoralitatea ei. Dacă sexualitatea constituie liantul în relația cu Roman, o formă de spiritualitate și o altă serie de valori devin expresia relației cu Adam. Regizorul alege, din nou, contrastele expresive, amorul cu fostul boxeur este brutal, pătimaș, cu năbădăi, pe când cel cu profesorul este stilizat, eterat, încărcat de tandrețea pe care diferența de vârstă o subliniază sensibil. În primul caz, relația este ierarhică, bazată pe dominație și supunere, suprimând orice libertate. În cel de-al doilea caz este mentorială
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori,,. Și ciclul acesta căpătase în timp aerul unei fatalități aproape cosmice. Premiile se
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]