221 matches
-
de la-nceput, s-o repetăm mai dornici de iubire ca oricând și tu să mă-ncânți... Știu că mă privești și mă alinți ca pe un copil și am simțit, adeseori, grija maternă pentru copilul din mine, ce se manifestă năbădăios în acele dulci momente de iubire în care uităm că existăm, uităm chiar de noi și plutim, plutim ușor, îndreptându-ne spre o lume necunoscută, dar plină de muzică și lumină, plină de flori și de alb... Tu mă creezi
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475097652.html [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > RISIPĂ DE SUBLIM Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Risipă de sublim... Magnolii izbucnind plenar în soare, Parfum și umbră pomilor în floare, Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu, Așa e Bucureștiul de april de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1461592667.html [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului N-am avut niciodată răbdare... și iată că-s aproape 14 ani de răbdări năbădăioase transformate-n răbdări îmblânzite... Timpul are un mare mister, dar și o sigură caliatate... ne transformă-n oaze de liniște sufletele zbuciumate ale tinereții. Liniște? Huh, cui îi place liniștea? Da. Liniștea e un atribut controversat (și ca să subliniez titlul
RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1448016899.html [Corola-blog/BlogPost/353277_a_354606]
-
le uită în articulațiile frazei. Aceste șase trepte, rânduite aici, urcă la pragul pe care îl merită”. De atunci și până acum anii au trecut și, până la sfârșitul mileniului al II-lea, despre Mihai Vișoiu știam că este un jurnalist năbădăios, „al dracului”, cum îl caracterizau mulți dintre cei care nu au scăpat de vârful peniței sale, și care, din când în când oferea adevărate perle când „comitea” cronici inspirate de gale de box ce meritau să fie văzute și ținute
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/mihai-visoiu-in-limba-engleza/ [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
vine. An de an la fel de darnic, Minuni poartă-n sacul sau. Misiune duce pașnic, Asemeni unui erou. În încălțări lustruite Pune daruri pe furiș. Ca-n legendă sunt menite Cu hâr din mituri desprins. Mai strecoară pe sub ușa, La copii năbădăioși, Câte-o „sfântă” nuielușa. De-a fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, Să poată părea mai sic. Dar îi impresionează Cât ar fi „darul" de mic. Copiii se învrednicesc, Ghete să-și lustruiască; Cu gândul că tot ce-
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1481046002.html [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
blânzi și un zâmbet cald îi luminează fața, de câte ori ne întâlnim. Haralamb, din contră, nu-i tace gura decât când doarme sau când e singur. E mereu pus pe șotii, provocator, însă cu ea se poartă frumos. Cu firea lui năbădăioasă și meru pusă pe farse, el deseori calcă-n străchini cum bine zice o vorbă veche de pe la noi și acasă Lia îl întâmpină măsurându-l lung din priviri, fără să zâmbească deloc și fără să-I răspundă o vorbă, oricât
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1466106521.html [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
m-au impresionat oamenii locului, mai cu seamă feroviarii în preajma cărora mă aflam. De unii dintre ei, ființe deosebite, mi-am amintit zilele acestea când am urmărit cu emoție firească lupta cu stihiile naturii dezlănțuite parcă din senin. Iarna aceasta năbădăioasă ne-a lăsat mai întâi să ne îngrijorăm că va fi secetă, că s-au dus zăpezile de altădată și că o s-o ducem tot într-o semi primăvară, până mai știu eu când. Și iată că ,,anotimpul alb'' s-
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_gentiana_groza_haibun_2_gentiana_groza_1330944192.html [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
Enescu. În 1918 este înrolat la Pitești la Regimentul 44 Infanterie, pentru a-i fi aproape fratelui său Vasile, avându-l comandant pe Traian Moșoiu (cel care l-a poreclit , nume ce provine de la străvechiul "zavaidoaca", ce poartă semnificația de "năbădăios"). În perioada 1918-1920 se stabilește definitiv în București unde primește lecții de canto, mai întâi, de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani și, ulterior, bucurându-se chiar de îndrumarea baritonului Petre Ștefănescu-Goangă. Primește de la aceștia invitația
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
motiv de bună dispoziție., Așa sunt si eu, susține Ramona., Îmi place să transform în umor orice secvență din viață, care ne aduce mâhnire și supărări. Astfel că nu putea să nu strecoare printre cântecele de veselie, subiecte legate de năbădăioasa dragoste a fetelor: Sau subiecte legate de noroc, pe care îl întreabă: Cântecele mai triste exprimă câte o părticica din realitatea crudă a vieții și suferințele specifice prin care trece omul de-a lungul transformărilor la care este părtaș de la
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
ei urma un teren viran și vreo două case, după care băteam la poarta fraților Terente , prietenii mei de bază la jocurile din stradă. Mămica lor era o grecoaică frumoasă și tare blândă, iar tatăl lor un vaporean solid și năbădăios care Își bătea nevasta când venea băut; parcă s-ar fi tras din neamul celebrului Terente-fură-fete din legendele Bălții Brăilei. După casa lor urma cea a familiei Beizadea, de sorginte turcească, cu doi băieți mai mari decât mine, iar următoarea
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Harpo (1908), apoi mama și mătușa lor Hannah în 1910. Trupa și-a luat numele de „Cele șase mascote”. Într-o seară, în timpul unei reprezentații care avea loc în Nacogdoches, Texas, s-au auzit strigăte de-afară, din cauza unui catâr năbădăios care scăpase prin oraș. Audiența s-a grăbit să iasă din sală pentru a vedea ce se întâmplă, iar la întoarcere Groucho - înfuriat fiind de întrerupere - a anunțat următoarele cântece: "Nacogdoches is full of roaches" (literar: "Nacogdoches e plin de
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
lipsită de cuvinte inutile sau plasate de dragul rimei. Scris cu un humor amar, într-un moment de deprimare fatalistă, în așteptarea execuției inevitabile, acest mic poem de patru rânduri de octosilabe constituie chintesența artei villoniene, revolta și confuziile unei tinereți năbădăioase, irosite mult prea timpuriu. Următoarea listă de opere complete ale lui Villon se bizuie pe volumul publicat de La Monnoye în 1873: Printre scriitorii, poeții, compozitorii (Claude Debussy: „Trei balade de François Villon”, 1910), cântăreții, trubadurii, pictorii (pictorului grec Nonda n.
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
că am întârziat mult până să-ți trimit aceste rânduri. Am fost, e drept, și bolnav o vreme (propriu-zis sâcâit când de o sciatică pornită nițel, dar, din fericire, cumințită acum, când de psoriazisul cel vechi care, iarna e cam năbădăios), alt timp foarte ocupat până am dat gata până la virgulă, și am predat-o, ediția de Scrieri alese 14 a Elenei Văcărescu. Am migălit, cum știi, mult la ea, dar a ieșit lucru bun și a plăcut la Editura Minerva
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
Fostul copil-rege Mihai I, la 9 ani devine din nou prinț moștenitor, primind drept consolare de la tatăl său titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În cei 10 ani cât a domnit tatăl său, 1930-1940, Mihai a trăit în umbra năbădăiosului său părinte împreună cu veșnica amantă Elena Lupescu, departe de mama sa care era în Italia și căreia i se îngăduia să-și vadă copilul doar câteva luni pe an. La 6 septembrie 1940 regele este obligat să abdice în favoarea fiului
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
face parte dintr-o generație mare de critici literari și istoria vieții lui se confundă, de la un punct și într-o oarecare măsură, cu istoria literaturii române după primul război mondial. Cum au întâmpinat confrații (poeți și critici) această pană năbădăioasă, imprevizibilă și incomodă? E. Lovinescu îl remarcă de la început și, în 1929, îl introduce în Istoria literaturii române contemporane nu fără unele rezerve față de „pasiunile extraliterare” ale tânărului polemist. Foiletonistul are două din însușirile capitale, după Lovinescu, ale criticului literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
a lui Alexandru Paleologu, Ștefan Iordache și Ștefan Radof, "În marginea unui spectacol interzis: Conu' Leonida..." Fabulos jocul memoriile diferite, vocilor, perspectivelor, divagațiilor, obsesiilor, incoerențelor, mărturiilor. Dincolo de toate, prezența, în ei a lui Petrică Ionescu. Peste toți, aripa lui Caragiale. Năbădăioasă. Întîlnirea avea loc pe 14 noiembrie 2000, exact în urmă cu un an față de momentul cînd eu aștern aceste rînduri. O simplă coincidență? "Aș vrea și eu să reușesc, măcar o dată, să montez un spectacol în România", aud obsedant finalul
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși de puțin viața celor din jur, câtă vreme însăși viața ei i se părea de prisos. Deși își ducea zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
curând. Zâmbi plină de Încredere, opri microfonul și Începu să Împartă sticle cu apă. În sfârșit! murmură Roxanne suficient de tare. Ce comoară, Își zise Bennie. Lulu era ca o educatoare de grădiniță care știa să-i țină pe copiii năbădăioși sub control, făcându-i să bată din palme veseli și ascultători. Își sprijini capul de geam. Dacă ar putea să Închidă ochii câteva minute, creierul lui ar funcționa mai bine... Atâtea detalii de pus la punct... Trebuia să-i cazeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jumătățile plescăindu-ți pe tâmple. Îmi pedepseam puiulețul, sucindu-l tacticos pe partea cealaltă. Nu mă culcam până nu-l băteam bine cu pumnii, să stea umflat, proaspăt și răcoros. Când o cunoscusem, Maria căra deja în spate un trecut năbădăios. Totul părea să ne separe, de la cartiere la vârstă și de la îmbrăcăminte la obiectele din casă. Eu locuiam în Dorobanți, ea în Pajura. Pentru neinițiați, asta e ca și cum ai pune un Rolls-Royce lângă o Dacie. Și totuși, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ședea în Grădina Dianei. Pe latura cea mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le transporte în mașina lor pe Alex și pe Ruby. (Alex nu-și mascase nici un moment nemulțumirea față de acest aranjament.) Hattie era de părere că oamenii trebuie să se poarte cum se cuvine și nu era deloc amuzată de poznele năbădăioase ale lui George, la care familia părea să închidă ochii. Pearl îi povestise, foarte vag întrucât nici ea nu știa prea multe, că George fusese cândva studentul lui John Robert, informație care, dintr-un motiv sau altul, îi displăcu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lu' Luluța... Nu! Nu-i mai zice nimica, că nu vreau să-mi stric liniștea, pentr-o poamă ca ea! B-ahh! Nu se merită! Măi, copii... Dac-ați bănui, voi, drăgălașilor, măcar pe sfertu' sfertului, ce panorama dracului semi-demențială și năbădăioasă se vede de-aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să fugi, dacă ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele meu. O frântură, doar, pentru cultura ta generală. Un grăuncior
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu rima absolut deloc cu stilul de viață al soțului. Teama de scandal, într-o lume a afacerilor extrem de competitive, a contribuit și ea la punerea între paranteze a ceea ce părea a fi doar încă o aventură a unei neveste năbădăioase. Telegrama trimisă din El Paso îl liniștește pentru o vreme, dar lucrurile deraiază în clipa când se ivesc suspiciunile că totul era o minciună: potrivit lui Lavery, amantul en titre, acesta n-o mai văzuse și nu mai comunicase cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de veci) dă o senzație de nefiresc, de imprecizie și de dificultate de a regla tirul povestirii. Descrierea rămâne fără consecințe, nimic din dezvoltarea ulterioară a anchetei lui Marlowe nebeneficiind de rememorarea circumstanțelor în care detectivul a devenit ținta obsesiilor năbădăioasei Carmen. În felul acesta, Parker admite că nu a găsit de la bun început tonul și continuă să se folosească de model ca de o cârjă narativă. Singurul efect obținut sugerează un anumit tip de nostalgie, precum și scurgerea implacabilă a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cazul acesta, primul sens al lui prouneikos ar fi de „hamal”, Marvin W. Mayer are cu siguranță dreptate atunci cînd face observația că numele este un calambur, construit pe un dublu Înțeles, și că se poate traduce prin „un hamal năbădăios”13. Deoarece nu are partener, Sophia-Prounikos Își caută unul În zonele inferioare ale universului (ad inferiores partes), știind, și deplîngînd totodată acest lucru, că Tatăl nu-i aprobă fapta (sine bona voluntate patris) - care este, prin urmare, nelegiuită. Aici devine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]