KorAP: Find »[drukola/base=năcăjit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

80 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

pe care a spus-o odată cu mult tâlc, în parlamentul dela Iași. Această anecdotă întrucâtva se potrivește și acuma provinciei Moldovinești. Doresc să nu i se mai potrivească în curând. E o anecdotă ovreiască. Era odată un jidov sărac și năcăjit cu numele Nuhăm, care avea de hrănit o balabustă și o mulțime de copii și neamuri. Trăia cu toți ai lui, într-o căsuță alcătuită dintr-o singură încăpere. În jur, nici ogradă nici șură. Ținea dinaintea ușii trei ființe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
zi se înfățișează iar. Ei? ai vârât cucoșul în casă? Am vârât. Și cum vă simțiți? Rău. Așa? Atunci să duci și capra în casă. Și să vii să-mi dai de știre cum merge. Hm! Bine. Am să viu. Năcăjitul urmează porunca țadicului. Pe urmă, după douăzeci și patru de ceasuri, vine cu fața mai prelungă, scărpinându-se la tâmplă, subt zulufi. Ei? acuma cum o duceți? Rău, țadic, foarte rău! Vai de capul nostru. Mai rău nici nu se poate. Așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Cu ce-am greșit eu, învățătorule, înaintea lui Dumnezeu, de-am ajuns la asemenea pedeapsă? Acuma nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de năcăjit și de înghesuit. Vai și iar vai! Rabinul stă cu un deget la tâmplă și cugetă. Pe urmă zice: Știi ce, omule? Dumnezeu ne-a lumina mai bine dacă așa va fi voia lui. Până atunci, eu te sfătuiesc să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Acuma ce trebuie să mai fac? Acuma eu zic să scoți afară și vaca. Bun, am să scot și vaca. Pot să mă duc cu fuga acasă? Da, idală, poți să te duci cu fuga. Când s-a întors acuma, năcăjitul zâmbea ca și soarele. A îngenunchiat și s-a închinat: Astăzi, învățătorule, pot să spun că mă pot socoti printre oamenii fericiți de pe pământ. Pot în sfârșit răsufla. Mulțămesc lui Dumnezeu pentru dezlegarea pe care mi-a dat-o prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
rămâi sănătos și eu m-oiu duce, după cum ne-a fost învoiala. Meșterul Meșterul Perdaf. Hulubița a întrebat pe șerpe: De ce te târăști? Ca să pot mușca. Sfatul muierii, muierilor folosește. Puneți pe dracul să tragă cu săgeata. Cât sunt de năcăjit, să dau în mine cu cuțitul, sânge nu iese. N-ai să îndrepți tu lumea cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
aici la mine pentru purcesul la războiu și să vie molifta ta îndată ca să binecuvintezi poporul. Deci scoală-te și vină, sminteală să nu faci, ca să nu fie pentru Vodă întârziere. Noemvrie 10." (alineat tăiat) Comisoaia Ilisafta sfătuiește pe o năcăjită de muiere părăsită de bărbat să nu deie moliftă la Sf. Mina, ci să se roage la Maica Precista, care mai degrabă o crede fiind parte femeiască; pe când Mina e bărbat și corb la corb nu scoate ochii. (alineat tăiat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cu văl Sevda iubire Olum moarte Cu trei zile înainte de ramazan hogea oficiază o slujbă de zi Mikabelè și una de noapte Teravè Ramazan Bairamî Trei zile de petrecere după post Soker Bairamî (Zahar) deli nebun Seitan drac Ajutor oamenilor năcăjiți. Oameni prigoniți, dați ajutor! (ebraică) La pădurarul dela Conțești. Cu oameni în satul unde ajung, în ținutul Botoșani sfaturi despre năcazari ale muncitorilor și nacafale boierești. Spăriată că o dorește un boiernaș de acolo, Lisaveta determină pe Florea să fugă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
encore être consommateurs de marchandises et de fabrications coûteuses; comme toute l'Europe nous ne sommes encore de bons clients. Alors nous sommes bien coupables. [NOTĂ]*1 948 Un pensionar bătrân de la 1877 vine într-un birou cu o cerere. Năcăjit și amărât. Cererea lui o urmărește de ani de zile și o repetă în oficiile statului, fără nici un rezultat. Se întâmplă că șeful serviciului e un om de treabă. Înțelege năcazul bătrânului și-i pune o apostilă favorabilă imediat, trimițându

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pescar și mi-a dat unele informații despre știucă și costrăș okuna. Ivan Ivanovici mi-a povestit o legendă despre lacul de la Soci în Caucaz. În vremea de demult acolo se găsea o regiune secetoasă, în care viețuiau greu oameni năcăjiți, în cea mai mare parte păstori. Le lipsea acelor năcăjiți apa, pe care o aduceau de la mari depărtări, în burdufuri, pe spatele asinilor. Într-un rând a intrat în acel loc depărtat și pustiu un imam bătrân, ca să cerceteze pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
costrăș okuna. Ivan Ivanovici mi-a povestit o legendă despre lacul de la Soci în Caucaz. În vremea de demult acolo se găsea o regiune secetoasă, în care viețuiau greu oameni năcăjiți, în cea mai mare parte păstori. Le lipsea acelor năcăjiți apa, pe care o aduceau de la mari depărtări, în burdufuri, pe spatele asinilor. Într-un rând a intrat în acel loc depărtat și pustiu un imam bătrân, ca să cerceteze pe binecredincioșii lui Mahomet. Localnicii l-au primit cu dușmănie. Suntem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Costea a lucrat pentru potolirea spiritelor. A vorbit cu oamenii, i-a sfătuit. Începutul de mișcare s'a stâns. Ca instigator n'a fost arestat, dar primarele și ceilalți i-au făcut procese și felurite mizerii. N. Costea, Moțca Retras, năcăjit, cu copii și nevoi. Și-a făcut și el datoria, împreună cu Todicescu și Țântilă. Oamenii l-au ascultat și au stat liniștiți. Al. Vasiliu, Tătăruși Știe să vorbească oamenilor. Le vorbește limba lor și poartă portul lor. Satul îl ascultă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817

așa cântau de frumos. Cine lua parte la sărbătorirea patronului lui Iorgu Mironescu? Dl.Costică Mălinescu, om foarte frumos și de petrecere, cu Dna lui, Maria, tot frumoasă. Ea era fiica Anicăi Berendei, care era moașă împărătească, măcar că moșea fimei năcăjite și de mare sărăcie și necaz. Vasile cumnat cu Mălinescu, soția sa Natalița era tot fiica Anicăi Berendei. Dar nu era frumoasă și cu picioarele haitișe 18 și ea și el. El era funcționar C.F.R. la îngrijirea drumului de C.F.R.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
la Sabasa, tot județul Suceava. Și un criminal 1-a bătut de i s-a tras moartea, că cică ar fi trăind cu soția lui. Iar picherul Vlahuță s-a călugărit cu numele de Nectarie Vlahuță, [14] dar trăia foarte năcăjit la mănăstirea Neamț din județul Neamț. Pe toți aceștia i-am cunoscut și m-au cunoscut. Țin minte de când eram de doi ani. După ce m-a născut mama la doi ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
și frumoasă. Și făcea să fie păstrată, nu stricată de niște nătărăi. Și Vasile Șandru bătrânu s-a dus în Baea la popa Ghiorghițanu și a cerut să-i dea un ficior să-l facă popă. Și popa era foarte năcăjit și avea copii mulți. Și în loc să-i dea unu i-a dat 3 ficiori, pe: Costachi, Todică și Niculai. Pe Costachi l-au făcut oamenii preot iar Todică și Neculai au rămas ca dascăli. Neculai n-a avut copii. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
mare boier de la Ciumulești Gane, dar pe cât era de bună și omenoasă, pe atâta era de rău Toader Gheorghițanu. A avut mai multe fete și un ficior. Amelia a măritat-o după Niță I. Maxim, om de treabă dar foarte năcăjit. Tinca a fost măritată după un domn Jecu la Bacău. Teofila după un cizmar de la Mănăstirea Văratic. Maria măritată după Vasile a lui Ștefan Potlog, care pe urmă și-a zis Ștefănescu. Și Felicia care era de mare frumuseță a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
căzut jos. Trei nopți și trei zile n-am închis ochii. Pielea de la genunchi și până jos a căzut de pe picioare. Mi-a trecut cu frunze de tei muiat în lapte dulce și deasupra pus mâl de la fântâna Chelsiei. Am năcăjit o jumătate de vară. Și toamna m-am dus la școală în clasa a III-a desculț, că nu mă puteam încălța că încă mai curgea câte o rană! O amintire de samă din copilăria mea. Cred că nu aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
de cărți și de noroc. Și întâmplarea a făcut ca tocmai eu să cunosc revolverul cu care a fost detronat Marele și strălucitul Domnitor Alexandru Ioan Cuza, care cu prețul vieții lui a împroprietărit pe bieții țărani săraci și foarte năcăjiți, robi adevărați a acestei țări. Mi l-a arătat Iunius Lecca, fiul generalului Lecca trădător, la moșia Radomirești în luna octombrie 1916, din județul Bacău. Și drept răzbunare i-am luat cel mai mare stog20 de pe moșie și cubat cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
greu. Erau colege de-a soției mele Eugenia care au învățat școala primară în Târgu Neamț, la Doamna Moțoc. Însă una foarte frumoasă și voinică, nu se dă învârtitului nici de feli. O chema Isăcescu. Am asudat cât m-am năcăjit s-o învârt, și dacă nu putea ea mă învârteam eu în jurul ei, ca să ajung și s-o pun pe scaun, lângă masa de unde am luat-o, căci nici o fată nu era venită singură de capul ei, era ori cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
să fie al neîntrecutului pictor Neculai Grigorescu [54], născut în comuna Pitaru din județul Dâmbovița, fecior de administrator de moșie, cărui i-a plăcut să bea, să fie petrecăreț și să moară foarte tânăr și să rămâe mama sa foarte năcăjită și cu cinci copii mici. Cel mai mare fiind Neculai, și să-i crească în București în strada Cărămidari. Iar pe Neculai l-a dat la un zugrav să învețe a picta. Și învățându-se Neculai a face iconițe mici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
vorbi cu ea. Era tot frumoasă. Dar Jan cu care s-a căsătorit a înnebunit și a rămas tot singură. Ce s-a mai ales de Maria Ionescu cea frumoasă nu mai pot ști nimica. Tatăl ei Nae Ionescu era năcăjit și a deschis o mică dugheniță în satul Slătioara, la apus de Bogata. Și așa s-a isprăvit cu logodna mea cu Maria Ionescu cea frumoasă. Și a fost așa cum a zis tata că el era foarte deștept și știa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
o lumânare i-a picurat o bluză. Și ea era f. supărată și abia a vorbit numai f. puțin cu mine. Și acum văd că am făcut f. rău că nu am luat-o în căsătorie atunci. M-am mai năcăjit încă 2 ani singur. Și am făcut foarte rău. Peste 2 săptămâni era patronu Mariei lui Costică Tacu și tare m-a mai rugat Maria lui Tacu să vin la patron și n-am venit că mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
îmbrăcat de la izmene. Și care Traian Cornescu [61], după ce a venit de la München-Germania, de la învățătură, și a ajuns Director tehnic al Teatrului Național I.L. Caragiale din București, nici nu vrea să-l vadă pe bietul Ion Radu, care era foarte năcăjit, și urmărit și persecutat că în timpul țărăniștilor a fost prefect. Așa suflet de om scârbos a avut Cornescu Traian. Și n-a pomenit niciodată că a învățat la Școala Normală "Vasile Lupu "din Iași și nici că primele noțiuni de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Puțuntel îngreunată!" Și la nuntă au venit și săteni din Boboești, și au dăruit fiecare câte un ban după puterea lor. Și soacră mea a zis că banii câți se vor strânge de pe masă să-i lăsăm lor că-s năcăjiți și au de trimis băeții la școală și n-au nici un ban. După cum am și făcut. La nuntă a venit Vasilică care făcea armata la Re-tul 13 și Costică și Mitiță în clasa a III-a la școala normală. Toți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
la alegeri de deputați, căpitan Frunzeti se strâmba la el. Și tata i-a spus: "Nu-ți aduci aminte dl căpitan, când te-am primit la Regiment ca recrut cu trișcuța 41 sub brâu și îmbrăcat flenduros, ficior de țăran năcăjit de la Drăgănești, județul Suceava și eu eram serjentu Rădășanu?". Prin 1912 Eugenia a mai născut o copilă, pe care a botezat-o nașa Maria Stoleriu și i-a pus numele Maria-Lucia. O copilă blondă foarte deșteaptă și frumoasă dar după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
etc. Și venea la curte și pregătea pachete pentru fiecare casă. Și înainte cu o zi două de sărbători iar mergea ea din casă în casă și da și de-a îmbrăcărei și da și de-a mâncărei tuturor oamenilor năcăjiți. Și făcea mare bucurie în casa tuturor năcăjiților. Se înțelege că treaba asta costa mulți bani. Asta o făcea în com.Salcea, jud.Botoșani. Și din pricina asta Alexandru Cantacuzino-Pașcanu s-a despărțit de ea. Cu dânsa a avut o singură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]