80 matches
-
îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu se văd... pe lângă moșia lui domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neagră, se uita în juru-i la toate și rămânea apoi cu ochii mici pironiți spre întunecimea pădurii, parcă se gândea la altă viață care a fost odată pe-acolo, până se gândea la Ion acela, care cine știe ce suflet de creștin năcăjit o fi fost; pe urmă deodată întorcea capul și stătea privind spre nevastă-sa Măriuca. Naltă și subțirică, în catrință de lână, strânsă tare sub sâni cu brâu îngust, cu cămașă albă ca helgea, se strecura pe ușă și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stau în căsuța cu două odăiți din Broscărie. Au trecut șapte ani și nici un spor n-a intrat în gospodărie. Săraci au rămas; doi băieți mari au fugit la America, îndată ce-au tras sorți; ceilalți doi creșteau, slabi și năcăjiți, ucenici la un tinichigiu, și se gândeau și ei în odihna sâmbetei, câteodată, se gândeau și visau la țara aceea îndepărtată, la pământul făgăduinții, unde banul se câștigă ușor și unde te poți îmbogăți. Haia era fată mare, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găsea puțină plăcere numai în aceste clipe de răgaz; iar în ceasurile când sta acasă lucrând la o cusătură ori la un călțun, icoanele văzute i se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venea din când în când pe acasă, trântea într-un colț cortelul de doc și pe un pat pălăria-i cenușie și începea să umble morocănos, mormăind, prin odaie. —Asta-i casă? bombănea el pe nas. Vin eu flămând și năcăjit, de pe toate drumurile, vai de capul meu, și găsesc pustiu... Nici tu o bucățică de pâne, nici tu o leacă de mâncare caldă... Îmi vine să lăs tot, să mă duc dracului! Acu nici capul nu-l pot scoate afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vadă pe feciorul lui Vartolomei; aștepta de la el macar un semn, o veste. Dar pe ulița îngustă, schimbată într-un pârău de noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai duce... Ce-am să pot face eu unde-s târguri mari și oameni mulți? Mai bine m-oi împăca eu cu vitele; cu ele am crescut și cu ele mă înțeleg. —Hei, măi băiete, grăi moș Irimia Izdrail - de năcăjit, năcăjit ai fost, da’ eu ți-oi spune că-i păcat cine nu vede lume multă și mândreța târgurilor. Macar în tinereța lui să le vadă. Eu de la unii și de la alții am auzit că acuma umblă și-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce... Ce-am să pot face eu unde-s târguri mari și oameni mulți? Mai bine m-oi împăca eu cu vitele; cu ele am crescut și cu ele mă înțeleg. —Hei, măi băiete, grăi moș Irimia Izdrail - de năcăjit, năcăjit ai fost, da’ eu ți-oi spune că-i păcat cine nu vede lume multă și mândreța târgurilor. Macar în tinereța lui să le vadă. Eu de la unii și de la alții am auzit că acuma umblă și-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreau să mă împac cu tine. Lepădatu îl privi zâmbind. Ce râzi, măi? strigă Faliboga. Tu n-ai credință în mine!... Măi, eu am fost om strașnic în vremea mea... Am avut eu așa, ceva, cu tine - și te-am năcăjit; și m-ai năcăjit și tu... Da’ acu văd că și tu ai ale tale, și eu vreau să mă împac cu tine!... Ia lasă-mă, bădică... grăi năcăjit Niță și se întoarse să plece. —Măi Lepădatule! nu mă supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu tine. Lepădatu îl privi zâmbind. Ce râzi, măi? strigă Faliboga. Tu n-ai credință în mine!... Măi, eu am fost om strașnic în vremea mea... Am avut eu așa, ceva, cu tine - și te-am năcăjit; și m-ai năcăjit și tu... Da’ acu văd că și tu ai ale tale, și eu vreau să mă împac cu tine!... Ia lasă-mă, bădică... grăi năcăjit Niță și se întoarse să plece. —Măi Lepădatule! nu mă supăra! strigă Faliboga. Eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mea... Am avut eu așa, ceva, cu tine - și te-am năcăjit; și m-ai năcăjit și tu... Da’ acu văd că și tu ai ale tale, și eu vreau să mă împac cu tine!... Ia lasă-mă, bădică... grăi năcăjit Niță și se întoarse să plece. —Măi Lepădatule! nu mă supăra! strigă Faliboga. Eu vreau să mă împac cu tine și să cinstim amândoi o leacă de băutură!... Faliboga apucă mânios de brațul drept pe Niță și-l smunci spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câștige pânea, tatu-său Gheorghe Jipa a adus-o la curte ș-a înfățișat-o boierului. Ca și-n poveștile cele bătrânești, i-a fost rânduit să slujească la găinărie. După aceea, într-o zi, boierul Iorgu Canta, văzând-o năcăjită și desculță, s-a oprit cu milă în fața ei ș-a întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și proastă... să se puie cu noi!... Nu-i nici așa de proastă pe cât se pare... răspunse zâmbind cucoana, nici chiar așa de urâtă... Cu tot acest cuvânt blajin și plin de mângâiere, femeile nu se liniștiră și ieșiră tot năcăjite, ștergându-și lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida nobilă era hotărâtă să întrebuințeze împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece pentru tăiat cozile ori o bătaie soră cu moartea, dar chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de marți 15 noemvrie și în toată săptămâna aceea de după Sfinții Arhangheli, datoria trebuia să și-o îndeplinească strict. Ochiul și urechea nu se cădea să greșească, dacă el, Nicula Ursake, ținea să rămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost câteodată tatu-său - Dumnezeu să-l odihnească; și nu-l puteam nicicum opri din mâniile pe care le avea. M-am luptat cu dânsul opt ani și am rămas văduvă. Doamne, Maica Domnului! am rămas văduvă, săracă și năcăjită, cu acest singur fecior. L-am iubit și l-am crescut și am avut în el nădejde. Nu mi-l lăsați să se prăpădească, oamenilor și creștinilor! vai și iar vai, amar de mine! Badea Toma și Traian pricepuseră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dr. George Popovici și Dr. Valeriu Braniște”. TEODOR COTLARCIUC FOST CANTOR BISERICESC NĂSC. 7 FEBR. 1825 MURIT 6 JULIE 1902. VEȘNICĂ POMENIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ DELA FIUL MITROPOLIT NECTARIE. „Pilduitor pentru orice student român, sărman și ridicat prin proprie hărnicie din năcăjita lume a satelor noastre, cu o sârguință de fier”, Nicolae Cotlarciuc își termină studiile teologice în 1899, luându-și licența și obținând doctoratul în Teologie și Filosofie, pentru disciplinele istorie, filosofie și filologie română, la această „unică instituție de învățământ
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
unde este? —A murit. Și tată-tu a luat altă muiere? — Da! — Care te bate și nu te iubește, o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
balamuc. Am rămas singur cuc. Nu-mi mai trebuie medic, nu îmi mai trebuie nimic. La ce bun? — Nu vorbi așa tată! Ne ai pe noi. Eu prin câte am trecut fără nimeni lângă mine și am răzbit. — Ai fost năcăjită, fata mea! Cea mai mare bucurie este că am apucat să te văd mireasă. Nu mă mai gândeam la asta când te socoteam moartă. Știi că tot satul vuiește? — De ce vuiește? este curioasă Teofana. — Nu le vine oamenilor să creadă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit. Mai toarnă-mi, Mașenca, un păhărel, căci m-a apucat amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei și al lui ștefăniță‐Vodă (șoimii și Nicoară Potcoavă) - Apă murdară. 4) Irina lui Avram, mama lui Niculăeș, fostă colegă de școală cu 99 povestitorul (Un om năcăjit) - Procedeu industrial de fabricare a glicerinei pe cale fermentativă. 5) Lezat - Localitate în Egipt. 6) Țara de origine a călugărului papistaș Geronimo della Roverre, din „Frații Jderi” - Roza Axinte. 7) Mama Marușcăi Hudici, soția lui Iațco, o femeie frumoasă (Frații Jderi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
glas subțirel de fată și în jur răsunară chicoteli vesele. Poetul își dădu cu mâna pe spate câteva șuvițe de păr rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trece Părăuaș cu apă rece, Maica iese să se spele Dede că-s lacrimi de-a mele. Eu din grai așa grăii: - Nu fii maică, supărată Că mie - așa mi-a fost dată Să port pușcă înarmată, Nu fii, maică, năcăjită C-așa-mi-a fost rânduită Să port pușcă flintuită, Pușca-i grea, borneiu-i greu, Toate-s pe umărul meu. Tu, maică, -m-ai blăstămat Vinerea pe nespălat Să n-am eu noroc în sat, Nici în sat, nici în vecini, Numai tăt în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare cu veleități de poet, colegele de navetă, elevii amărâți de la țară (un poem, intitulat două codițe blonde, închipuie o microbiografie de „om năcăjit”), o doamnă Elfriede, posesoare a unui sortiment de bunătăți „refegiste”, cuprinzând, între altele, „această pastă de dinți disident pe care eu aș mânca-o” ș.a. E adevărat că, după cum remarca Eugen Simion, poezia lui P. „are o latură comună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
de votcă, dar n-are bani decît pentru "una mică". Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena. La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul Rauțchi. Cozorici se ridică vioi și se interesează de ce. Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film." Factorul este îndrumat, amabil, spre localul cu pricina și i
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]