145 matches
-
cum umblă pași împrejurul ei, căci toate simțurile i se deșteptaseră, ațâțate; dar nu se întorcea să vadă ce se petrece în casă; simțea ceva cald lângă piept și începu să se gândească cu ochii ațintiți în tavan la tovarășul năcazurilor ei, pe care avea să-l crească dânsa, să-l ridice, să-l facă om, în lumea aceasta a suferinții. Nu văzu nici una din figurile vecinelor, românce, ori ovreice, n-auzi nici glasurile lor tânguitoare, șoptite: Eu, drăguță, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lipea de dânsul cu strecurări de uncrop prin vine. Apoi, strângându-se lângă el, răcită de vântul nopții, îi vorbea cu dragoste, supusă se înălța spre ochii lui frumoși, îi apuca tâmplele între palme; și i se tânguia repede despre năcazurile ei, despre ce s-a spus în jurul ei, despre ceasul când tatăl, Sanis, se va mânia. — Dar eu nu mă tem de nimeni! Numai de tine mă tem!... Despre zilele viitoare nu vorbea; nu îndrăznea să se avânte alăturea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și îngrijească boala lui de dragoste. Mai dădu o dată pe la coșere; bordeiul era umed, și-n încăperea strâmtă era întuneric și rece... Marghiolița îi zâmbi cu prietinie, dar lumina care răzbătea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru urs, la sfârșitul toamnei, un leș de cal bătrân, cumpărat de la o stână de sus. „Domnii“ de la Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând ursul, ca să-l puște. Dar abătându-se asupra domniilor lor griji și năcazuri, precum și o mare pacoste asupra țării cu alegerile de deputați, domnii n-au mai venit și au trimes răspuns lui Culi că petrecerea lor se amână. Atuncea Culi, înțelegându-se cu badea Toma Orășanu și cu Traian Melinte de la Braniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru alți lupi. S-ar fi cuvenit să-l înștiințeze, căci e în revirul lui; însă ei au săvârșit fapta fără să-i dea de știre. Rău au făcut, ținând în samă mai ales faptul că are el acuma niște năcazuri pe care nu le dorește nici dușmanilor. Chiar în aceeași zi, sub sară, i-a întâlnit pe amândoi la Izvorul Roș, aproape de Frumoasa. I-a întrebat, încercând să râdă, că ce-i cu pulpa de cal. — Ce pulpă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul din cei trei sunt eu, și eu mă aflu dincoace. Altul e badea Toma, om cărunt și cuviincios. Al treilea e Traian, băiat bun și buiac, fără griji și fără năcazuri. Poate face o glumă, neștiind că inima lui Culi, săraca lui inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a gândit să se arate deodată în vederea observatorului și să-l salute pe Traian întocmai ca un domn mare: —Servus, amice! Cu tot veninul de grijă și năcaz pe care îl ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între acel urs și această ceață nu e legătură. Eresurile tuturor muntenilor din care se trage el îl îndeamnă să fie prudent. Să-și facă cruce cu limba; să nu se uite înapoi. Firea lui Culi e îndrăzneață și bărbătească. Năcazurile care îl prigonesc de câtva timp adaugă în el și o îndărătnicie. Se oprește brusc și se întoarce cu fața cătră valea din care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
calvini... Așa că eu zic să-l suiți pe un cal și să-l duceți numaidecât. Este acolo sluga, care va face foc și l-a priveghea. Și dumneata, Trăiene, vei sta cu el până ce mă întorc eu. Așa-i acest năcaz, că trebuie să ducem pe moartă la biserică, și până la Șugag n-avem biserică. Dacă am putea merge până în satul ei, cu atât mai bine, și ne-or fi mulțămitoare neamurile. Voi da de la mine tot și mi-oi zălogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mie mi se pare că ați mâncat tare puțin. Trebuie să vă mai spun domniilor voastre că am chemat și pe părintele Grigorie Bogdan, din satul meu, pe care l-am știut că are dar - de cetește deslegări de feluri de năcazuri ale sufletului și suferinți ale trupului. I-am trimes de trei ori răspuns. Ba a avut treburi la Brașeu cu un proces; ba au venit sărbătorile; ba-i bătrân și nu mai poate birui iarna și muntele. Așa că am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ești ajutorul celor fără de ajutor și nădejdea celor fără de nădejde. Iară mai mult decât toate, te rugăm pre tine, Dumnezeul milelor și a toată mângâierea, treci cu vederea și iartă greșalele celor slabi de suflet care, pentru nenorocire, reapătimire și năcazuri, neputându-le suferi, prea lesne cad întru desnădăjduire și se fac mai răi decât cei necredincioși... Rugăciunea aceasta, nana Floarea o știa încă pe de rost și o murmura cu ochii închiși, ajutând cetania greoaie a fiului său. De la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
visurile ei neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor da peste năcaz. Acelei cățelușe îi veneau de departe, în nări, toate înștiințările. Iar curmătura fiind aproape, numai sub hochstand, orice ar fi fost acolo ea trebuia să știe. Așa ar trebui să cunoască oamenii toate, cum le cunoaște acest animal, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în nări, toate înștiințările. Iar curmătura fiind aproape, numai sub hochstand, orice ar fi fost acolo ea trebuia să știe. Așa ar trebui să cunoască oamenii toate, cum le cunoaște acest animal, se gândea Culi - căci vorba de mai nainte, „năcaz“, exprima pentru el ceva cu totul nedeslușit. Vidra nu știa să cetească și să scrie, nici săvârșește atâtea măiestrii de mirare ca omul, dar cunoaște altele cu mult mai ager decât noi, simțind de departe pe dușman ori având înștiințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altora. Facă Serafina ce va ști; treaba ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai ales când se ducea să cerceteze teascurile. Căpcăni de jder clădea Culi la locuri unde aceste jivine mici și agere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lăsa. Ne va ajuta și nouă bunul Dumnezeu că facem un bine. Cum vrei tu, muiere, se înduplecă Ismail. Se vor bucura copiii noștri când o vor vedea, este mulțumită Rusalda că Ismail a fost de acord. Să n-avem năcazuri, se gândește Ismail. —Ce năcazuri? Unde mâncîm noi, are și ea un loc. — Nu asta, fă! Să nu se spună c-am furat-o. — Au mai furat ai noștri copii și n-au pățât nimic. Și apoi noi n-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nouă bunul Dumnezeu că facem un bine. Cum vrei tu, muiere, se înduplecă Ismail. Se vor bucura copiii noștri când o vor vedea, este mulțumită Rusalda că Ismail a fost de acord. Să n-avem năcazuri, se gândește Ismail. —Ce năcazuri? Unde mâncîm noi, are și ea un loc. — Nu asta, fă! Să nu se spună c-am furat-o. — Au mai furat ai noștri copii și n-au pățât nimic. Și apoi noi n-am furat-o, am găsât-o și-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o ia în brațe și-o sărută Brândușa. Drept mulțămire lui Dumnezeu că te-a adus în șatra noastră ca pe o binecuvântare, mama Brândușa îți va dărui ceva care să-ți poarte noroc și să tă scoată din toate năcazurile. Stai puțân aici și stați și voi. Se duce în cort și vine cu o salbă cu galbeni de aur, pe care o scoate dintr-o basma în care era înfășurată. —O vedeți! Este salba mea. Mi-a dăruit-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Dumnezău ne-a ajutat.Ne-au mers toate din plin, am câștigat și-am adunat bani. În curând vom fi în stare să ne facem rost de-o casă. — Acum dacă o dați, Dumnezău iar vede și vă va da năcazuri. — Noi n-o alungăm, Doamne păză-ne! O dăm la mai bine. S-ajungă și ea ceva și-o să ne mulțămească atunci. — Ție nu-ți pare rău, Prințăso, că ne părăsești? s-au adunat copiii în jurul Prințesei care era buimăcită de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mine Și sara și dimineața Cum îmi petrec tinereața, Cu amar și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz, Da după lacrimi nu bag samă Că le șterg cu eașt - năframă, Ci bag samă pe obraz Că îneacă-n mult năcaz. Doamne sfinte, nu ți-i greu După un voinic ca eu, Altul moare de bătrân Și nu ști răul de ce-i bun, Da eu sunt voinic tinerel Și am dat de mare rău. Nu ți-i ție, maică, jele De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
N-ar mai fi frunză pe fagi. 302 Cine trece ulița? Mândra, țucu-i gurița, Cu cârpa ca vișina, Mie-mi rupe inima. 303 Știu că dracu și-o văzut: Grădină fără cărări, Dragoste făr-de mustrări, Grădină fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz. 304 Hopa, hopa, Ce-o zis popa, Că mi-o zis ca să mă-nsor - Dar de fete nu mi-i dor. 305 Cîrțo, cîrțo, patule, Ce faci blăstămatule, Mișcă, mișcă din călcâie Ca moara din căpătâie. 254 {EminescuOpVI 255} 306
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-au fost de plăcut Viața cât am petrecut Tocm-acelea m-au gonit, Toți mi s-au împotrivit. Și vr-un bine De - am gustat Cu ah l-am răscumpărat! Zori răsar și eu sunt treaz, Plec, mă duc, ah, ce năcaz, Frați, prieteni, las dormind, Singur sunt și mor plângând. Doamne, ce lucru cumplit 416 {EminescuOpVI 417} {EminescuOpVI 418} {EminescuOpVI 419} Ca să-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O viață, ce viață! Până când fără dulceață Și-n necazuri să trăiesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei și a jefuit-o și apoi a lăsat o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
penibil, ca o remușcare, dar nu m-am opus. Apoi, cea vârstnică a Început să vorbească. Mi-a spus câteva lucruri mai tainice din viața mea ca să mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd Închisă Într-un mormânt. Pe păreți curge apă. Te doare rău spatele și mai tare te dor picioarele. Pe păretele din fund, la asfințitul soarelui, sî face o cruce Într-un pătrat de lumină. ȚÎ-i foame
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acea mare”, cît efort, ce chin, cîtă durere, ce lungă răbdare!... Conachi este un martir fericit, muncile lui l-au dus la izbîndă: nenorocita Zulnie este, În fine, a lui, dar, Încă o dată, pînă să ajungă aici: „CÎte munci, cîte năcazuri și cît plîns cu suspinare!” Conachi concentrează, aici, romanul lui de dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au existat, Încredințează poetul, momente dramatice de ezitare („jalnică stînjenire”) Între două sentimente: „Ori a fi prietin și să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]