247 matches
-
în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal al fiecărei zile. Tocmai de aceea, orice întâmplare care bruschează obișnuințele se supradimensionează incredibil, trezind o neliniște vecină cu panica (Spre Slatina). Ca și Gună Mosor (din Miraj), consilierul de curte Ambrozie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și tocându-și timpul în glume insipide și inepte cancanuri. Dând din coate și pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
cu al tuturor celor ce împreună cu Domnul Hristos Iisus, se adresaseră ucigașilor: „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac” sau „Nu le ține în seamă păcatul acesta”. Când trupul nu se mai zvârcolea sau pieptul nu mai sufla, iar zăpada se năclăia cu sânge, bucata de om era apucată cu smucitură de fiară, târâtă și aruncată într-o cameră plină peste glezne cu mocirlă de urină și fecale, în întuneric de iad. Între noi era și un evreu tânăr, Rubin Scheinhorn, adus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vlăjgan încălțat cu cizme de cauciuc, se repezi și, prinzându-ne de mâini și de cap, ne arunca în coridor. De acolo, târâș, ca pe niște zdrențe ne-au depozitat în fața camerei 5 bis. Rămâneau ici colo cheaguri de sânge năclăite în fecale. Sub privirile uluite ale celor din cameră ne-au aruncat în mijlocul hrubei și ușa iar a gemut sub zăvoare. Nu ne puteam ridica. Abia mișcam mâinile sau capetele. Câte 2-3 frați s-au repezit la noi, ne-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fapta înspăimântătoare pe care o comisese cu atâta sânge rece? Nu. Nu cred. Totul a fost gândit, calculat, planificat. După ultimele tresăriri ale câinelui, i-a scos lanțul de la gât și, apucându-l de coada zdrențuită, plină de praf și năclăită de sânge, l-a târât cu zvâcnituri și opinteli bătrânești, spre una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și legume nu suferiseră nici o stricăciune, numai cărarea principală mi se părea mai largă. La capătul ei se profila provocator ca întotdeauna șezlongul. Speteaza sa arcuită se înălța triumfătoare pe cerul învolburat. Cu ochii larg deschiși, țintuit locului, cu trupul năclăit de o căldură nebănuită, vedeam doar licărul îndepărtat al zărilor. Nu mai vedeam altceva. Și, luminându-se de ziuă, biruitoarea lumină de vară, nemiloasă ca și durerea. Despre Ștefan Amariței și podul său de piatră Deseori am fost întrebat, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să scoatem antologia debutanților și v-am spus că nu mai devreme de vara viitoare. Și romanul când mi-l scoateți? — Poate mai târziu. Depinde de rezultatul concursului. — Doamna Bruescu, ați citit romanul meu? Doamna Bruescu clipește des din genele năclăite de rimel. Ochii ei sunt ca două păsări mici zbătându-se Într-o baltă de smoală, privirea ei agonizează, oh, n-aș vrea s-o fac să sufere pe femeia asta, dar e la mijloc unul din romanele vieții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta și ciocanul zdrelindu-ne mâinile până la os prin toată mizeria aia de fiare năclăite de uleiuri și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar fi Înțeles Însă din capul locului și dintr-o privire cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la masa noastră. Parcă m-aș fi așteptat să se schimbe și ăsta, dar e tot În maioul lui negru anti-jeg și plin de urme de funingine și ulei pe umerii osoși, și tot În blugii Înroșiți de rugină și năclăiți de mizeriile de pe Buceag. Doar gaura prohabului e prinsă acum cu un ac de siguranță ce-i mai protejează din priveliștea șortului. Cu o voluptate curată și Îndreptățită, mă redescopeream orfanul de treizeci și cinci de ani care eram. Mă abțineam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mers peste umăr: stai pe-aicea, bre, că-ți aduc o clătită după-masă când mă-ntorc... Nu-mi pria superba zi de plajă. Prea multă lumină și foc pentru animalul Învățat să trăiască În Întuneric și penumbră care sunt. Mă năclăisem tot de transpirație opărită și eram plin de nisip. Să mă spăl și să mă răcoresc barem și pe urmă oi mai vedea. Am intrat Într-o mare calmă, legănându-se imperceptibil spre cerul de un albastru incandescent. Înotam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi aspirațiile unei soții neglijate (de un soț cu preocupări superioare, de larg interes social), autorul o silește să plătească cu viața infidelitatea conjugală - Neastâmpăr (1934; Premiul Societății Scriitorilor Români). Intenționând să dea o frescă a mahalalei bucureștene, ca lume năclăită în propria meschinărie și amoralitate, D. nu realizează în Porți fără număr (I-II, 1946-1947) decât o aglutinare de descrieri și dialoguri terne, alcătuind o vedere fărâmițată, lipsită de semnificație estetică. Intrigile amoroase nu lipsesc nici din roman, dar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
amestecate, confuze. Așa trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mitice, fierbea în magma clocotită, topindu-se lent și dispărând în vârtejul gigantic al unui nămol fecaloid. Eu înotam cu mare dificultate în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros putred de sex. Când eram gata să mă-nec, am început să urlu și-am încercat să mă agăț de orice ca să mă salvez. M-am trezit invocând inutil ajutor. Într-o stare de semi-conștiență, mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor, cu un zâmbet schimonosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de piepturi, și mii de căciuli aruncate în cer! Izbândă!! Izbândă!! ... Sssst! Vine Domnul! dă alarma Duma. Toți sar, își ridică armele. Ștefan se apropie șchiopătând, ducând calul de dârlogi, însoțit de boier Vlaicu. E cu capul gol, cu pletele năclăite de sudoare, înzăoat, cu platoșa turtită... Se sprijină de țeava tunului... Respiră adânc... Rămâne tăcut, cu privirile ațintite peste câmpul de bătălie: Și războiul aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și lăcomie nu-mi dădea însă un sentiment al << luminii>>, dimpotrivă totul părea stingere, scădere. Eu voiam o creștere, o înălțare, ceva imaculat, o lege, un frig aspru dar un aer limpede. În loc de aceste vorbe frumoase, palmele mele umede, sudoarea năclăind părul. Nu mă puteam mișcă de la fereastra, sângele urca, tâmplele mi se desfăceau încet : puteam să și glumesc : poate, în sfârșit, voi pătrunde << înăuntru >>”. Naratorul, Viziru, confundă realitatea imaginației cu visul și poartă dialoguri aparente cu personaje cum ar fi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
iască de piele. Cu toate că mai văzuse pe la televizor delfini și îi cunoștea deci foarte bine (era înnebunit după Flipper), Dănuț nu mai avea cum să-și dea seama ce putea să fie mormanul acela, atît era de sfîrtecat ! Carnea era năclăită în nisip, iar băiatul se întreba dacă, murdărită în halul ăla, mai era bună de mîncat. Îi tăiaseră coada și aceasta se afla mai într-o parte, nebăgată în seamă de nimeni. Dănuț și-a luat inima în dinți, s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
grăsime? Pentru că trăise „din minciună”, „trădîndu-se pe sine și tot ceea ce crezuse” etc. „Era un talent adevărat, dar în loc să-l folosească, îl comercializase”. Nu pot să citesc aceste rînduri fără să mă gîndesc la unii dintre autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz de rînced a conformismului, înmuiați de bunăstarea materială, care își comercializează (vai! la un preț derizoriu prin comparație cu al scriitorilor de aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am plecat, împreună cu Adam, spre casă. Pe drum l-am întrebat ce părere are despre „sciziunea personalității” unora dintre cei pe care-i cunoaștem, de ruptura dintre felul lor de a vorbi în „cadru oficial” și „în particular”. Plicticoși, terni, năclăiți în banalități, în ședințe (inclusiv la învățămîntul de partid); isteți, ironici, expresivi, în conversațiile obișnuite. Uneori e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
semnificative din munca organizației; popularizarea acțiunilor inițiate; popularizarea participării la munci patriotice”. Mahării de la „centru” ceruseră urgentarea acestei lucrări și trimiterea ei cel mai târziu la 25 septembrie 1973. d.w. Rabotaiot bîstro, tavariși... ...vor fi spus cenzorii cu gurile năclăite de mierea limbii marelui și genialului Lenin pe care, mai mult ca sigur, o stăpâneau mai bine decât pe cea maternă. Îndemnul de mai sus care tradus Înseamnă „Repede la treabă, tovarăși” Îl va fi răcnit tov. Ion Andrei, șeful
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva în depărtare, ricoșeul unui glonte care doboară la pământ un elev de clasa a doua, împușcăturile la întâmplare din biblioteca școlii, sângele împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de serviciu împușcat în spate, fetița care murmură: „Cred că am fost împușcată“, înainte de a leșina, microbuzele CNN sosind val-vârtej, șeriful care se bâlbâie la conferința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum colții lui Terby și se înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]