233 matches
-
livrești în vederea unui eseu pe marginea mahalalei românești. Ce scriu ei e literatură de cîrtiță, adică descriere fatal mediocră și obscenă, dar ce se poate scrie pe marginea literaturii de cîrtiță e altceva. Mai întîi, constatăm că mahalaua, ca lume năclăită de unsoarea unor ființe decăzute, nu reprezintă o comunitate autonomă, avînd mereu nevoie de o urbe în marginea căreia să ia naștere. De aceea niciodată oamenii, cînd înființează o așezare, nu încep cu mahalaua. Mahalaua apare doar atunci cînd societatea
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
mai rele, bineînțeles. Plimbarea de noapte e numai Plimbare. Noaptea era indicat să dormi. Ochiul nu mai e roșu, ci negru. Roșul avea alte întrebuințări. O gară cu prostănaci s-a schimbat, suprarealist, într- una cu maci. Din o veste năclăită în gazete, gazetele au dispărut, înlocuite de misive. În gazete totul era curat. Oamenii vor asculta speriați rapsodia română? Nici vorbă! O vor asculta fericiți. Jung, căruia îi răsfoiesc o carte, L’homme à la recherche de son âme: „...acționăm
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are cum funcționa, de la silueta sensibilă, de trestie nervoasă, proprie pianistului, la promiscuitatea miilor de oameni osîndiți să înainteze laolaltă lungi kilometri, în izmene, năclăiți de praf și sudoare. Închipuirea organizatoarei de Maratoane e, de altminteri, ca o piază rea, coboară sigur tot ce atinge. Un Festival al Orchestrelor Radio, pe care-l anunță în chip ambițios, poartă stigmatul unei sigle ridicule Radi- ro, amintindu
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
satiră a sexualității ș.a.), Aventurile unui gentleman bolșeviceste un eșec patetic și pe alocuri o catastrofă, ingeniozitatea fiind compromisă de excesul prostuluigust. Mai întîi, un prost-gust stilistic, vădind un talent greșit investit: metafore îngălate, glumițe ieftine, vulgarități gratuite, fițe ostentative năclăiesc frazele ca o mîzgă, inclusiv replicile personajelor: „Trăim în cea mai creativă țară din lume, unde pînă și turnătorii sunt niște demiurgi! Asta-i situația, șterge-m-aș undeva cu notele lor informative! Ofițerii de Securitate sunt aleși ai muzelor
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
cu viața Șoldul școlar și sînii descheiați. Și lacrimile mi le-nșiri pe ața subțire-a nu știu cîți dilii bărbați. Și-mi torni rușinea în găleți cu zoaie Și inima-mi arunci la vreo potaie Flămândă-n bot și năclăită-n ploaie...
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
alb. A crescut noaptea A crescut noaptea și a scăzut ziua. La vîrsta ta toate par acum mai clare. Dimineața pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou scris cu cerneală simpatică de mîna
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
Iisus. Ce se spune în Scripturi este adevărul. Un om de știință spunea că, după nenorocirea din Asia, axa lumii s-a schimbat. Mă tem că suntem în preajma sfârșitului. Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului ... Sau a banului ... De aceea românul spune că „banul e ochiul dracului“. E o veche zicală și e adevărată. Te dezumanizează. Sunt atât de îndurerată
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai, Înecat În lacul IOR sau intoxicat cu conserve de pește. — Vai, doamna Oprișan, iertați-mă că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parte din energia entuziasmului celor prezenți se mai stinse, iar eu și Maro găsirăm resursele necesare de a ne opri o vreme din râs, iată că și Euripide își făcu apariția de sub masă, ștergându-se de transpirația abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu glumea, era decis să-l omoare. Încercă să evite lovitura, dar era prea târziu. Cu podul palmei drepte lovi brațul agresorului îndepărtând cuțitul din dreptul gâtului, însă lama tăioasă se înfipse în umăr, sub claviculă. Imediat, cămașa i se năclăi de sânge, în timp ce o senzație de moleșeală îl cuprindea cu încetul. Nu-l durea aproape de loc, dar simțea că-l lasă puterile și alunecă încet la pământ. Ca prin ceață, auzi un pocnet metalic iar Cristian înțelese că lama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de orez și, mai ales, cu o încetineală în priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a reamintit repede istoria unui sacrificiu despre care auzise la colegiu: un student trișase la examen, iar colegul său de cameră, Într-un elan sentimental, luase toată vina asupra lui. Din cauza rușinii asociate cu fapta, Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru agravat și de ingratitudinea adevăratului vinovat. Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după aceea, adevărul a ieșit la lumină. Când o auzise, povestea Îl intrigase, dar Îl și Îngrijorase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează în îndeplinirea acestei sarcini. Își scoate pijamaua năclăită de sânge și se bagă sub duș. Apoi pune armele într‑o servietă și părăsește în grabă casa ca să‑și facă rost de un alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
socoteala ei, i se ordona să lase să i se scurgă În același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu ulei de bebeluși, obligată să spună de nenumărate ori „Mi-e rușine de mor“. Părul năclăit de spermă căpătase o culoare alburie. Cu toate acestea, femeia Își arcuia spatele și mai tare, cu semeție, șoptind În direcția mea: „Tu nu știi ce-i dragostea“, fără a Înceta să zâmbească. Cu o clipă Înainte să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și un mic obiect lucios, care părea să-i stea înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se întâmplase, sigur acum că Heydrich avea un amestec în toate astea. Acolo, în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
interpretări bujeniste. Termenii erudiți așezați alături de arhaisme pe criterii estetice par sintaxe pritocite și împănate cu expresii neaoșe. Nimic nu este mai firesc atunci când ești înzestrat cu armele necesare (literare) să adopți o atitudine fermă împotriva minților stoarse de lecțiile năclăite cu ipocrizii, oferite cu atâta larghețe de găgăuți cu clopotiri în creiere aglutinate, împotriva incompetenței erijate în vidanje desfundătoare din edulcorată imbecilitate cu infinitele sale metamorfoze. Stoparea lichelismului cu rânjete solemne și cu genuflexiuni de picioare printre scaieții servilismului autohton
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în genunchi, și începu să-i mângâie părul năclăit de lut. -O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să te pot așeza, liniștit, în locul tău de odihnă! ...Începu să care toată măreția
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
poate trage bietului sătean de la un pârdalnic de ou! Și... ce-a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia lăuntrică a oului cel strivit în loc nepotrivit, spălam ofuscat buzunarul scos afară din găoacea șubei... Și asta, aducându-mi aminte de “oul lui Columb”, de cum să stea “oul în vârf”, fără efecte colaterale. “Trebuia numai să-ți vină
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
capul. Ienicerii îl aplecară pe butuc. Vocea lui nu înceta să se audă: "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum..." Capul i se rostogoli, înroșind pământul. Ochii îi deschise, clipind repede de câteva ori, limba și-o trase în gura năclăită de sânge, rămânând așa, nemișcat. Tobele tăcură. Trupul târât prin fața carului din care, timp de aproape cinci ore, Principele Alexandru împreună cu mama sa și fratele său mai mic priviseră chinul celor ce-și jertfiseră viața pentru ei, se zdrobea de
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Va urma Referință Bibliografică: ULTIMA SPOVEDANIE (Partea întâia) / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul III, 14 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Orizont > Opinii > MAGDALENA ALBU - PORNOGRAFIA ÎNCEPUTULUI DE EV XXI - MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului „Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului ... Sau a banului ...” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) M-am gândit de nenumărate ori în ultimii ani către ce tip de cultură se îndreaptă la ora actuală societatea
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
a expulza, de fapt, cu brutalitate Omul de pe traiectoria sa firească și de a-l îndrepta către o alta, nenaturală sieși, însă adânc patologizantă și plină de pericole iminente. „Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul nu mai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului ... Sau a banului ... ” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) Iar lipsa acestei verticale a spiritului se poate cu ușurință observa privind de pe axa Oz fotografia săracă în poeticitate a
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
lumina zilei, politicienii zilei sunt căutați și curtați de fiecare ierarh mai important. Nu te amăgi că maine-poimâine, românii speculând lipsa simfoniei se vor refugia în brațele Romei. Te asigur că vei găsi și peste mulți ani aceiași ortodocși romani năclăiți în sosul antioccidental pregătit cu atât sârg de preoțime. S-ar putea ca unii „cetățeni ai Europei“ să mimeze altă piesă... dar în suflet vor rămâne ortodocși autentici încă mulți ani. Amintește-ți cât timp ia trebuit Romei și barbarilor
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361636_a_362965]
-
de mostre de cosmetice de la Chanel, Cristian Dior, Elisabeth Arden, și alte firme celebre, adică aveam niște „argumente” foarte „convingătoare” pentru orice femeie, chiar și nesovietică. Īn „bastionul păcii” nu existau cosmentice străine ci numai un „odicolon” cu care se năclăiau toți și care îți făcea greață. Dar fiindcă veni vorba de „odicolon” am să vă spun secretul celebrei industrii cosmetice franceze. Īn timp ce gloriosul Napoleon Bonaparte cucerea una după alta țările europene, a ajuns și în Germania. Īn orașul
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]