105 matches
-
afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-l folosea la Împărtășanie, zadarnic colindase Nicanor Însoțit de Fevronia și de babulea, care se țineau de el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe stinghia geamului. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci de pași, după un trunchi imens de stejar prăvălit, un cățelandru își tremura piciorul rănit. Sângele năclăit i se închegase pe blană arătând ca o rană imensă. Nu pricepeam cine-l putuse lovi, poate că ceva îl sfâșiase sau poate că se prinsese în vreo capcană pusă de braconieri. Se milogea ca un copil și am simțit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am putut regăsi „în spațiul carpato-danubiano-pontic”(măi ce gust greco-latin are limba asta de lemn!). Noa gata! ??? rând alb? Am recitit textele tale de la Oxford. Sunt mult mai pline de viață decât crezi tu. Mustesc a viață, așa cum era ea, năclăită, amorțită, cu ochi mici și păr mult ca să reziste la întuneric și frig. Cu un lucru nu sunt de acord: cu autoculpabilizarea; a noastră ca indivizi, a noastră ca popor. Păi frate, nu am fost noi culmea virtuții, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ceaușescu!” „Cum a fugit, băă?!” „S-a ridicat cu elicopteru’!” „Uraa, jos Ceaușescu! Jos Cea-u-șes-cu! Jos Cea-u-șes-cuu!” Eram un grup de vreo 50 de oameni când am ajuns în fața miliției. A ieșit un milițian tot transpirat, fără caschetă, cu figura năclăită și înnegrită de nesomn. „Sunt căpitanul Moldovan, ofițer de serviciu pe unitate. Stați, nu dați, aveți aici cheile și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine vine să preia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se strecura o dâră de lumină care-i scrijelea ochii. Era ca și cum cineva i-ar fi apropiat globii oculari de polizor și În contact cu piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul, căutând prin acest gest să-și pună În ordine gândurile ce-i roiau prin creierul năclăit de alcool și să-și alunge durerea ce-i năpădise tâmplele. „Da”, Își spuse el, „pruncul de cincizeci și ceva de ani Începe să aibă niscaiva probleme...” Noimann Împlinise cu doi ani În urmă această vârstă „extrem de rotundă”, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știți care?” se miră inginerul și Începu să-i povestească, mișcându-și În sus și-n jos bărbia, despre visul Annei, cu mujicul legat de șine, care moșmodește mișcând niște fiare pe traverse și ridicându-și mereu spre Anna fața năclăită de sudoare. „Un vis premonitoriu”, conchise Satanovski, coborându-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În șoaptă inginerul, „visul acesta mă obsedează. Îl visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment dat zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai vrea să vrea? Sau ce? Fiecare se simte același, de demult și dintotdeauna, deși știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și atât. Unde se duce? Habar n-am. Trebuie să știi. Îmi pare rău. Mi s-a spus să pregătesc mâncare pentru cai pentru o lună. El lucrează la o hartă când intră fata. Intră cu aerul nopții, cu părul năclăit de transpirație și praf. Ochii ei sunt la fel de strălucitori ca de obicei. El lasă creionul jos, împinge hărțile la o parte și merge spre ea. Nu mă așteptam ca un copac de fier să înflorească. Nu am nimic de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
parte sau, cel puțin, glandul încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fie capabil de sforțări fizice atât de extraordinare. Nici nu-și mai aducea aminte că suferă puțin de cord, că are un început de astmă, că medicul i-a interzis să alerge... Pășea ca un vânător de munte prin brazdele năclăite, prin ochiuri de bălți, adus puțin de spinare, să nu-l observe cineva, asudând și cu un sentiment de fericire care îi înnoia mereu puterile, în sfârșit ultima casă! îl ispitea gândul să se oprească, să răsufle și să-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați; apoi se ridică de pe fotoliu și scoase un țipăt. Alex, la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva de cînd coborîserăm noi. Era beat criță. M-am dus drept spre el: „Ia ascultă“ - i-am zis - „ai pus mîna pe băutură cumva și trebuie să aflu cine ți-a dat-o“. „Cum? Cine, eu?“ - zice cu glasul năclăit de băutură - „nu, iubito, n-am pus nici un strop pe limbă, doar mă cunoști“ - zice și-ncearcă să mă strîngă-n brațe și să mă sărute, și tot așa. Am căutat din nou, și eu și copiii, dar fără folos - acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În pivniță zgomotele încetaseră. * Nucu Scarlat ținea lopata într-o mână, cu cealaltă se încheia la cămașă. Obrajii îi erau acoperiți de o crustă cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ori că vei trece printr-o psihoză de acest fel. Cred că te va interesa să afli că tocmai am citit în revista Social Revulsion că Louisiana are procentul cel mai mare de analfabeți din Statele Unite. Ieși din acea lume năclăită, înainte de a fi prea târziu. Nu-mi pasă, de fapt, de cele ce mi-ai scris despre conferință. Înțeleg în ce stare te afli, Ignatius. Toți membrii grupului meu de terapie colectivă urmăresc cazul tău cu interes (le-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Kelley, o să scrii pentru William ceva... ceva diabolic de insinuant despre ei. Pe rânza diavolului, am făcut-o, și pe urmă William a infectat textul și a mutat totul de la Praga la Veneția. Dee era negru de furie. Dar palidul, năclăitul William se simțea protejat de regala lui concubină. Și nici asta nu-i ajungea. De cum eu Îi dădeam, rând pe rând, cele mai bune sonete ale lui, mă Întreba, printr-o privire sfruntată de Ea, de Tine, my Dark Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că vrea hoțu’, ci că se întâmplă. Am trei schimburi, spăl cu ceva. Am și dero și săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă de rece ce e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de treabă dar... Nici nu vroia după aia să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la ei. Și le purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din calea lor. Îi urmări cum traversează la intersecție, abia tărându-și picioarele. Fruntașul care semnaliza, cu două stegulețe, abia se ținea pe picioare. Dădea din mâini și parcă s-ar fi învârtit după cele două fanioane, unul galben, celălalt roșu, năclăit, mai mult maroniu. „Armata țării ce-a ajuns“, oftă părintele. Așteptă să se schimbe stopul și traversă și el. Acolo, în stația autobuzului, se întâlni iarăși cu unul dintre aceia. Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]