108 matches
-
aruncă la coafor ar putea plăti o menajeră. Nu se mai aud claxoane, parcă-mi plăcea mai mult, aud vacarmul de pe bulevard; trântesc portierele zbiară râd unii cântă sunt deja beți și acolo sus paranghelia continuă. Mă înnebunesc am gura năclăită și mă îngrozesc cele două coșuri de pe coapsă. Sunt atentă nu mănânc decât produse de regim dar există totuși oameni care le manevrează cu mâini mai mult sau mai puțin curate nu mai există igienă pe pământul ăsta aerul este
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
mai potrivită prin care mama transmite fiicei un mesaj de neuitat, puternic ca însăși viața. Altfel, detaliile casnice se concretizează frust precum scena Raimundei așezată pe colacul de la toaletă, discuțiile în spațiul în care clienta așteaptă la coafor, cu părul năclăit, intervenția "rusoaicei", - identitate de împrumut pentru mama regăsită -, în ochiul galben al supei turnate în farfurie etc. Trimiterile intenționate spre una din marile actrițe ale cinematografului italian, Sophia Loren, nu scapă unui spectator avizat. Modul de a reliefa prin fard
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau frânturi de certuri grosolane, fojgăieli și cântece năclăite, de bețivi. A mai înaintat puțin, plin de curaj și s-a întrebat dacă nu cumva nimerise în cartierul evreiesc. Femei și fete îmbrăcate în rochii lungi, țipătoare, traversau strada de la o casă la alta, cu mișcări lascive lăsând în
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
de circulație. Într-un mediu mai puțin ostil se ajungea în faza respectivă în trei zile, în funcție de constituția omului, dar în Sahara simptomele acestea apăreau în douăsprezece ore de căldură infernală. Îngropată în nisip, avea gura păstoasă și se simțea năclăită toată, dar nu-și putea da seama câtă apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea de oase și se crăpa. A ajuns chiar să
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Livius Ciocarlie „Hamleții în kaki nu șovăie să tragă. Și abatorul năclăit de sânge din actul cinci este o prevestire a lagărelor de concentrare...” Nu-s ăștia naziștii? În 1928! Joyce i-a prevăzut? Nici chiar așa. De fapt, sunt britanicii, văzuți de irlandezi. În Ulise: „Oamenii mai rabdă să fie mușcați
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
sigure, înscrise în calendar, nu mai prezintă garanția stabilității: "Ziua începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia începea. Sau dacă se sfârșise, începutul ei era la fel de năclăit ca și începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia în aer" (p. 16). În febra delirului se amestecă imagini fantastice, amintirea unor frânturi de conversație, meditații de tot felul, mici revelații intelectuale, chipuri transfigurate ale unor oameni cunoscuți în trecut
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
cameră tiptil, lăsând-o pe podea ca împușcată-n cap, cheaguri roșii în păr și scuturată de orgasme în serie ce nu păreau să se mai oprească. A doua zi, la micul dejun, era trasă la față, ofilită, părul încă năclăit de suc. Luc și Karin m-au privit cu reproș exasperat. Nureddin, potentatul vulgar ce trebuia să ne conducă la Tașkent, ne-a arătat mai întâi, mândru, kalașnikovul de sub scaunul șoferului Îurma să traversăm iar Terorism ospitalier 189 o bucățică
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic? am întrebat-o. Abia se ștersese de transpirație pe față și brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș. — Dar ce am? S-a verificat în oglindă, nedumerită. — Cum ce ai?! Scrie stupru pe fruntea ta. Ești radioac tivă. Emani luxură ilicită. S-a întors spre mine, mirată. Da, i-am țipat îngrijorat... Abia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după val, monștrii izbeau dreptunghiul ghimpos al falangei, îl erodau, îi smulgeau soldații și-i târau în beznă. La fiecare asalt rămâneau prăbușiți și diavoli, zvîrcolindu-se în ninsoare. Până ce, spre zori, ninsoarea-ncetă și îngerii începură să cânte. Aruncară spadele năclăite, lăncile cu flamura sfâșiată, își scoaseră armurile străvezii și rămaseră-n veșminte lungi și albe, pe umerii cărora cădeau pân-la brâu inelele părului de aur. Obraz lângă obraz, cu ochii albaștri ridicați spre ceruri, îngerii cântau. Ridicau către Dumnezeu vocile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cap până-n picioare. Căpitanul privise dinții de baga ai pieptănului de parcă ar fi fost o arătare mistică, un mesaj copleșitor. La fel se uită la fața stupidă a soldatului, observând prima dată cum îi picură uleiul de pe vițele de păr năclăite. Ajunsese la garnizoană puțin cam târziu. Colonelul inspecta deja mult prea lustruitele pompe trase de catâri, cu tulumbele răsucite șerpește în jurul cisternelor de alamă. Marile depozite de cărămidă roșie din curte îi părură deodată amenințătoare, iar platanul uriaș - prea viu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ieși cu cei care-și îmbrăcaseră iarăși hainele și-și puseseră pălăriile pe cap, mi-a zis să fiu cuminte și să-l ascult pe tăticu. Și deodată a rămas camera goală, vuitoare, înțesată de sute de farfurioare și lingurițe năclăite, cu mii de pahare cu apa băută pe trei sferturi sau pe jumătate... Marele cadru de lemn al gherghefului, cu ițele lui paralele, mi s-a părut pentru prima dată înspăimîntător ca un instrument de tortură. A urmat o săptămână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și atât. Unde se duce? Habar n-am. Trebuie să știi. Îmi pare rău. Mi s-a spus să pregătesc mâncare pentru cai pentru o lună. El lucrează la o hartă când intră fata. Intră cu aerul nopții, cu părul năclăit de transpirație și praf. Ochii ei sunt la fel de strălucitori ca de obicei. El lasă creionul jos, împinge hărțile la o parte și merge spre ea. Nu mă așteptam ca un copac de fier să înflorească. Nu am nimic de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina. Kișkes, mamă - mi le-am vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea m-a privit chiorâș. Curva m-a ascultat, dar s-a arătat sceptică. Am rămas profund mâhnit de neștiința ei într-o chestiune strâns legată de propria-i sănătate (stătea în pat și-mi răsfira cu degetele părul pubian năclăit: A naibii de Biserică Catolică, mi-am zis eu... Așa se face că în seara aia, la despărțire, n-avea în poșetă doar cincisprezece mii de lire de la mine, ci și o rezervă de-o lună din Enovid-ul Maimuței - tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca în noaptea asta să mă îmbăt ca un porc și fie ca virtutea să se încline în fața viciului dacă asta îmi aduce uitarea! Speranță deșartă. Adoarme cu greu, abia spre dimineață. Se trezește brusc din somnul greu cu gura năclăită și amară, având mintea încă sub impresia coșmarului de peste noapte. Privește cu ochi tulburi înspre mica noptieră de unde vine țăcănitul insistent al ceasului care îl anunță ca este 12 fără 10. Prin sticla ferestrei simte cum soarele aproape că frige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ori că vei trece printr-o psihoză de acest fel. Cred că te va interesa să afli că tocmai am citit în revista Social Revulsion că Louisiana are procentul cel mai mare de analfabeți din Statele Unite. Ieși din acea lume năclăită, înainte de a fi prea târziu. Nu-mi pasă, de fapt, de cele ce mi-ai scris despre conferință. Înțeleg în ce stare te afli, Ignatius. Toți membrii grupului meu de terapie colectivă urmăresc cazul tău cu interes (le-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea din aripi și își depuneau în agonie ouăle în barba lui. Își repeta în gând: Singurul păduche care trăiește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l folosea la Împărtășanie, zadarnic colindase Nicanor Însoțit de Fevronia și de babulea, care se țineau de el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe stinghia geamului. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se strecura o dâră de lumină care-i scrijelea ochii. Era ca și cum cineva i-ar fi apropiat globii oculari de polizor și În contact cu piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul, căutând prin acest gest să-și pună În ordine gândurile ce-i roiau prin creierul năclăit de alcool și să-și alunge durerea ce-i năpădise tâmplele. „Da”, Își spuse el, „pruncul de cincizeci și ceva de ani Începe să aibă niscaiva probleme...” Noimann Împlinise cu doi ani În urmă această vârstă „extrem de rotundă”, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]