163 matches
-
vorbele auzite, care s-au înălțat în văzduh și au coborât ca niște ace de gheață pe sub gulere... Într-una din zilele următoare tata stătea pe o buturugă, lângă porumbar, cu capul gol, cu cârlionții cenușii ai părului lipiți de nădușeală, cu mărășeasca în colțul gurii, mânuind cu stânga toporașul. Întotdeauna m-am mirat cum putea el să facă totul cu mâna stângă, încercam și eu dar nici apă nu puteam să beau cu cana în stânga, o vărsam pe mine, pe
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
fiecare secundă, viața e alta: iarna nu mai e iarnă, vara nu mai e vară, frigul nu mai e frig, caldul nu mai e cald! Nimic, la Buhuși, nu mai e proaspăt. Dminețile au rouă caldă... Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de măr pentru gâtlejul fiecăruia. Udați până la piele de nădușeala speranței, o să stăm în genunchi, pe genunchi sau capră atunci când o să ne înghețe pe șira spinării împrumutul... 26 martie 2009 Referință Bibliografică: IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ / Dona Tudor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
apropiat lumânarea de el, iar părul a început imediat să sfârâie arzând. M-am trezit suflând în reprize scurte, să sting focul, fără să-i atrag atenția. Cine m-a văzut din apropiere a zâmbit dar pe mine mă trecuseră nădușelile. O singură secundă dacă mai întârziam, nimeni n-ar mai fi putut să oprească tragedia. După cincisprezece august ni se spunea că la munte a făcut cerbul pipi în râu și din cauza asta s-a răcit apa, cee ce punea
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
cu brânză de vaci acoperită cu smântână groasă, o ceapă, câteva roșii și felii de castravete tăiate lunguieț. - Mămăliga e sus pe poliță înfofolită-n ștergar să n-o mănânce muștele. Este de dimineață. N-am mai aprins focul pe nădușeala asta, zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
pentru oi. Ne-a pus pe noi și sus și jos. Și drepți nu puteam sta, doar în chirostrii. L-a bătut în scînduri și-a lăsat o crăpătură de vreo 10 cm. Eram în luna iunie și era tare nădușeală. Cînd ieșam afară tot pe la crăpătura aceea ieșeam că era loc destul. Așa ne-o dus. Nădușeală, copii, fumei și bătrîni. Care nășteau, care mureau. După ce-am trecut de Urali mulți au murit. Vagoanele nu le-au deschis pînă
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
în chirostrii. L-a bătut în scînduri și-a lăsat o crăpătură de vreo 10 cm. Eram în luna iunie și era tare nădușeală. Cînd ieșam afară tot pe la crăpătura aceea ieșeam că era loc destul. Așa ne-o dus. Nădușeală, copii, fumei și bătrîni. Care nășteau, care mureau. După ce-am trecut de Urali mulți au murit. Vagoanele nu le-au deschis pînă dincolo de Volga. De-abia atunci ne-a dat de mîncare și i-am îngropat și pe cei
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
nu auzea comanda, dar când îi vedea în caznă sărea în opinteală cu tărie și punea bradu-n rostogol. Apoi râdea... Când n-auzea strigarea „Stai, bă!” se forța singur până venea unul să-l oprească. Și iar râdea, ștergându-și nădușeala... Răsplata pentru cazna lui, prețuită de boier Ilie, era un car cu șipci pe lună și capete de buștean, atâta cât putea să ducă-n fiecare zi, în vărfurile de cârlig. Seara-l vedeam trecând încovoiat de greutatea butucilor cărați
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
gater el se se urca la scrânciob să-mpingă niște grinzi cu lanțuri. Tinerii își roteau buna voie sub stropii de sudoare ai celor ce trudeau deasupra lor... Și ce putea fi în gândul voinicului mut când el zărea prin nădușeală picior de fată cu poalele-n vârtej !?... Sărmanul Niță, cât de puternic era cu bușteanul și cât de slab cu gândul...Povestea mea e spusă de adevăr și mai departe arată că sora lui Anica a murit. Ce-o fi
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine, decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
cu toții către Iunianus care-și scose casca galea și cuprins de un fel de fierbințeală care îl făcuse să asude abundent prinse a se șterge pe față cu o eșarfă. -Pe toți zeii, spuse el, m-a apucat din nou nădușeala! Și nu știu ce se petrece cu mine! Ceilalți se priviră neînțelegând. Roșu la față și transpirat el arătă legionarilor direcția de mers. Plecară așadar cu toții spre o altă casă unde legionarii așteptau deja cu scuturile la picior făcând un culoar. Iunianus
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine, decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
de la marginea patului. A luat în fugă punga și a alergat cât îl țineau piciorele, coborând dealul pe scurtătură ca să le iese înainte la podul de la biserică. Când carul cu cei doi bătrâni trecea prin fața sfintei biserici, Costantin (plin de nădușeală) abia a reușit să le vorbească: Doamne, bine că vă ajunsăi din urmă, că mă temeam: „Ce-au să facă bieții de ei cînd au să vadă că nu au bani să plătească biletele de tren?” și i-a dat
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
le luase ălorlalți pământul acum, în prag de seceriș, cu toată roada pe el?! Cum se lăsaseră bieții oameni amăgiți?! Dar nu, pe el n-avea cum să-l înduplece... bucata asta o avea de la moșu’său, a udat-o nădușeala bunicilor și-a părinților, precum și-a lui... Ea e semnul netrecerii în uitare a neamului lor de plugari! Asta măcina el pe drumul spre arie, scrâșnind în măsele a îndârjire, a nevoință... Când soarele se arătă, lăudat de mii
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
se certă puțin că visează, mai întâi secerișul... mai era mult până să-și afunde mâinile în grămada de boabe aurii... și, mai mult, până să frământe nevastă-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
moale să mă odihnesc și să dorm; pe scurt eram frântă, numai bună de făcut față unui schimb de amabilități, dictate de împrejurare. În curte ne întâmpinase mama lui Ovidiu cu un zâmbet larg, pe care l-am remarcat odată cu nădușeala ce-i lucea pe față și cu firele de păr umede ce-i ieșiseră de sub dirmea, în timp ce amesteca de zor cu o lingură de lemn, uriașă, într-un ceaun pus pe pirostrii la câțiva metri de pătul. - Săru' mâna mama
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
-i un scaun, vă rog! Nu s-a deranjat nimeni. Majoritatea oamenilor stăteau pe bănci. Un jandarm din cei patru aflați în sală, cel mai solid dintre ei, cu burta căzută mult peste centură și cu ceafa groasă plină de nădușeală, s-a ridicat cu vioiciune de pe scaunul pe care era așezat și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu voce ștearsă, blândă, întinzând cu greu mâna în care ținea
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
naintea lui Los printre Cuptoarele înalte, Dezbinîndu-se și închegîndu-se în femeiești puteri Himerice, si iscodindu-l cu-ntrebări. El îi răspunse-nsuflețit cu dragoste și cu blîndețe. Pe temelia nicovalei sale șezu Los; ele se așezară lîngă vatra. 345 Los nădușeala-și șterse de pe roșcata să sprinceana și astfel începu (grăi) Către himericele chipuri de femei ce străluceau printre cuptoarele-i înalte: "Eu sînt acel Profet întunecat care acuma șase mii de ani Căzut-am din lăcașul meu aflat în sînul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dansînd în jurul Teascurilor Vinului. Dansează-n jurul muribunzilor și urletul îl beau și geamătul; Prind în potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
păcatele colaboraționismului, n-au drept nici la clemență și nici la iertare. Scuipatul cu venin compromite orice autentică vindecare. Din același buget de stat extragem fonduri pentru pensiile fidelilor colonei ai Securității și chilipirul pentru văduva unui fost deținut politic. Nădușeala ipocriziei naționale se spală din banii publici. Mereu alte priorități par să guverneze atenția noastră civică. Flacăra simpatiei pentru camarazii falselor eroisme arde unde nu te aștepți. Reprezentanți foarte vocali ai tineretului universitar au regăsit gustul pentru Comuna din Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
divan marinăresc; pe el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Rândunica albastră nu mai venea... l-au trimis pe țigani către Bug... În gară urlet de prunci, bocet de mame. l-au trimis pe țigani către Bug... Doamne, să se sperie toate rândunelele albastre din lume! În vagon era fierbinte. Nădușeala se scurgea pe scânduri și pe nituri Duduiturile duceau înainte, Înainte. Fără începuturi și fără sfârșituri. Se-nchegase flăcău mare Cordun, Păzea oile și umplea de cântec cele lunci, Avea bâtă de alun, Ochi de flacără și pletele lungi. Își
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trei ori într-o zi cu lapte de rostopască, de la un timp îți cad mugurii de negei. Și troscotul e bun la boli femeiești și trepădare, la arsură pe stomag și atacați. Dar patlagina, știe orișicare, e bună și de nădușeală, la răceli și usturimi, iar cu o frunză oprești sângele din tăietură. Floarea grâului, corobatica ori albăstrița e bună la ramatizm și la roșața ochilor. Dacă ieși greu afară, e bună cicoarea. Arnica îți dă roșață în obraz și, când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]