680 matches
-
din energia rămasă fiecăruia. Toți "eroii", deodată îmbătrîniți și blazați, își fac numărul în partea de scenă avantajată de un soi de penumbră. Cînd nu-i vede nimeni, se "răcoresc" citind cărți luate din anticariat, povestind foste călătorii și consumîndu-și năduful în ironii minore. Niște oameni de prisos, mutați de pe divan în dulcea lîncezeală din fotoliul de apartament. Printre ei, conștiințe mai "ascuțite" încearcă, în toropeala generală, să compare, știind prea bine că tot nu schimbă nimic. Și să compară în fața
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Marius Miheț Două aspecte definesc noul volum al Martei Petreu. Mai întâi, frumusețea scrisului. O proză confesivă seducătoare, dublată de publicistica executată când laborios, când simplu, de o senzuală limpezime. A doua trăsătură ține de năduful în exces, de energia negativă purtată de scriitoare față cu... critica literară. E neproductiv să privești ca autor împlinit, de multe ori chiar de la firul ierbii, tensiunile receptării. Injustețea își are regulile ei îndrăznețe, dincolo de virtuțile fiecăruia. Se pot număra
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
contraste, citiri și descifrări peste descifrări, însă după cum "decide", în desfășurarea analitică, elementul generator al poemului, acea "celulă stem". Spre evidențiere, câteva "celule": personaje cu istorii în contraste semnificative pentru demonstrație: Chuck, ce-a fost în Vietnam, își deapănă cu năduf povestea la conacul fermierului, prietenului gazdă care a rămas acasă, fără să ia în seamă prezența poetului-observator (ascuns "în scris") cu concluzia: "Unul fusese în război și s-a întors / Celălalt și-a înmulțit dolarii cu folos", (Amintiri nejugulate, p.
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
ia cuvântul”, notând evoluția personajelor care l-au sprijinit să-și alcătuiască trama epică (Ciurilin - un an de batalion disciplinar, el, autorul, demobilizat, pe deținutul ne bun „nu l-am mai văzut). Parcă nostalgic, și cumva trist, se descarcă de năduf : „S-au risipit cu toții undeva, în urmă.” Următoarea proză - a treia, Un costum bun, la două rân duri, propune o formă de comportament gen Nastratin. Valoarea omului începe să prindă limbaje de referință de la haine și toate cele care privesc
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
erau vreo 5-6 metri până la masă. Uite ce-am făcut, ce m-am schimonosit, spunea pipăindu-și fața. - La dracu! Să te tot ia!, mormăia, încet, mai mult ca pentru sine, Emi în timp ce Fluturele, impasibil, se așeză, după ce își astâmpărase năduful , la locul său din colțul îndepărtat al mesei. Rămaseră așa, într-o tăcere dureroasă, câteva minute bune. Ochii fetelor erau ațintiți tot asupra ei doar că ea stătea cu capul plecat, arar ridicându-l și aruncând câte o privire, parcă
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
poate fi și neagră. Eu nu prea mă iau după manuale. Predau elevilor mei istoria învățată și apoi studiată de mine după cărți scrise de istoricii adevărați, nu de conțopiștii de astăzi. Îți vine să turbezi domnule, continuă ea cu năduf monologul său, indignată la culme. Termină individul sau individa o facultate pe banii tătânelui și se prezintă peste tot în mass media drept „istoric”, iar alții studiază ani de zile, susțin nenumărate examene și abia ajung profesori de liceu, post
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
greutatea ciucurilor de cireșe roșii și negre, dulci ca mierea de te ustura gâtul de coapte ce erau. Cei doi frați au început să culeagă cireșe, iar Lena aștepta cu nerăbdare, surprinzător de tăcută, ca fratele ei să-și verse năduful ce-i întuneca fruntea. Văzând că acesta nu are de gând să vorbească, mai mult chiar, părea că e plecat cu gândurile dincolo de Craiova, se gândi să ia taurul de coarne, să vadă în ce ape se scaldă frate-su
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Octavian - De ce să nu scrii despre mine? Îs cel mai tare subiect în viață la ora asta din România! - Neluța, ad’-o bere rece că nu mai pot de năduf! O plătesc eu, scri’-mă colo șa pe hârțoagele tale! - Auzi, da’ despre ce scrii mata de obicei? Culegi folclor? Scrii romane? Sau ești cu poeziile? La mine găsești de tăte! Știu să vorbesc și ca-n carte și ca
OCTAVIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380127_a_381456]
-
asta. Multe, foarte multe din calitățile poetului sunt și ale Luciei. Cu limba-i literară fermecată, L.O.N. prinde din zbor ce se întâmpla în jur, e afectată de cele rele și nu se ferește să le exprime cu năduf, dar le prezintă cu un simț de observație profund, într-o formă curgătoare, de poveste care te prinde, cu umor și cu optimism, toate speciale. Și dacă critică ce i se pare nelalocul lui în societatea din țară acum, nu
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
trimisă de el. Rușii au publicat documentele. Ce a cerut, printre altele, delegația iugoslavă? Banatul românesc, susținând, mai ales, că au nevoie de Reșița. Stalin i-a întrebat: ... ,<Păi, dacă dumneavoastră sunteți de acord, se rezolvă problema>...” În prelungirea aceluiași năduf și oftat istoric, Ștefan Andrei a evocat noi și noi detalii: ,,...Ei tot băteau monedă să trecem pe relațiile dintre comunitatea sârbo-croată din România și comunitatea română din Banatul iugoslav, ca punte de legătură. Și am ajuns, până la urmă, cu
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
mult mai temeinic să mă lase în viață. Eram bun de cărat morții până la prima oprire. Eram bun de cărat morții până la toate opririle. Chiar dacă nu mai puteam fi socotit un om, eram un obiect folositor. Vânătorii mei scuipaseră cu năduf și-și mutaseră ochii în altă parte. Nu mai aveau de ce să mă privească. Nu mai aveau ce să râvnească de la mine. Scăpasem cu viață". Dar, deși copleșit de sentimentul Istoriei, al trecerii Timpului, personajul lui Ștefan Dimitriu (și mă
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
instinctelor și intereselor lor. Oricine are asupra ei o putere mai mare ca tine. Nici cât trăiești, nici după moarte, nu mai ești ocrotit și sigur. Orice ți se poate întâmpla. Pe tine și pe opera ta își vor vărsa năduful iconoclaști care instinctual doresc să vadă cum arată tot ce-i vertical atunci când e culcat la pământ, maniaci cărora le place să scuipe sau să urineze tocmai lângă opera altcuiva, mai cu seamă dacă ea se bucură de oarecare faimă
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
din București”, își amintește inginerul Gheorghe Bihoi. Directorul general, un fost șofer cu rude în guvern, a rostit un răspicat „nu”, invocând „deficiențe tehnice” ale proiectului. „Bietul, nu pricepea o iotă din transportul electric urban”, spune Bihoi și astăzi cu năduf, „iar tramvaiul nostru era de 5-6 ori mai ieftin decât «Tatrele» din Arad și Iași”, mai spune el. „Aveam o soluție cu posibilități tehnice autohtone, care avea să facă ocolul țării, într-o perioadă în care în lumea comunistă se
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
Nu ridică nici o problemă. E în faza de recuperare. Acum doarme. Vezi ce liniștită-i?” ... Escroaca!... (Imitând-o). „După cât chin am tras... merit pleașca asta... Măcar atât: Parisul...” (Insistă cu apelatul) Unde mă-sa o fi?!... Hai! răspunde!... Întotdeauna (Cu năduf)) ma mințit!... Cu nerușinare!... (Imitare grosolană:) „Fază de recuperare...” Nesimțita!... Îl ține închis!... „Poți să mă suni la orice oră, dar nu vei avea nici o problemă. Va fi un mic concediu pentru tine, frățioare... Dacă nu răspund, sună femeia.” (Tare
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit de ei! Hai, că am io una și-o poștim! Adevărul e că m-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mama. Abia scăpate de vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare, rămânea călătoria pe culoar În picioare. După o trecere fugară
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cînd încep șoferii să mîie ca la zidul morții, te apucă groaza, nu alta! Bărzăunul oftă și dădu din cap ca un bătrîn trecut prin toate greutățile. Apoi, uitîndu-se țintă în ochii mamei Ilincăi, zise cu o voce plină de năduf: Ce mai oameni!... Dar, dacă ai treabă, du-te acasă, tanti... Că, de aștepți poșta, ți-aduc eu ce-o fi. N-ai nici-o grijă! N-aștept nici o poștă, Ticule, răspunse ea mult mai prietenoasă, zîmbind totodată. O aștept pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci că am convingerea că Piatra Domniței este mult mai interesantă. Asta am vrut să spun, iar voi ați înțeles totul pe dos. Și de ce crezi tu că e așa de interesantă? Pentru că, dacă vă uitați bine acolo, aproape de vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău că n-ai fi prost! De data asta toți au fost siguri, sută-n sută, că Vlad va pune mîna pe un hadarag să-l trăsnească pe Bărzăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu i-ar spune el!... Dar așa... Ilinca e mai mare cu un an ca el și e chiar mai înaltă puțin... Cum o să se uite la dînsul? Și numaidecît îi veni în minte cuvîntul fratelui său: "rămășiță"... Scuipă cu năduf într-o parte, apoi se opri mai multă vreme și stătu pe gînduri. Ce-ar fi să nu se mai ducă la pescuit și să-i spună Ilincăi că n-a prins nici un păstrăv?... Nu, nu-i bine! Înseamnă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea „în absența dumneavoastră”, pe când alții... „Care alții, tovarășa?” Și îi era de-ajuns ca să tragă concluziile, să recunoască din nou, cu năduf, că, vezi bine! ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm, că asta-i situația, adică așa s-a hotărât... noi ce putem face?... descurcați-vă cum știți... mai multă inițiativă, tovarăși! Și alte „cântece de viață nouă”... Câmpul e după cum plouă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
coadă la existență, așa că, dacă nu există, această problemă e rezolvată Înainte de a fi pusă, drum bun și cale bătută pe coclaurii iubirii. Să se iubească, dom’le, să se iu bească până când or exista, și-a mai zis cu năduf, că eu nu știu să o fac, ca să exist și eu... A trecut pe lângă ei cu mâinile În buzunare, fără să Îi salute, posedat de rechizitoriul discursului care i se Învârtea În minte căutându-și parcă ieșirea, salvarea, ăia s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce e între noi e
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
toamnă la fel de cenușie, uscată și răcoroasă Îmi va fi singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne Ție, de lumea mi-e ștearsă Sau când se va mai aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]