479 matches
-
râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare a furat puful păpădiilor; regina mândră în culoare vine în caleașcă aurită; vine harnică și de bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele; ultimele frunze străluceau ca niște monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
n-o lase singură, ci s-o aducă la Rătești să aibă grijă de mine și de Lia. Era o bătrînă slabă, uscată, de talie mai degrabă mijlocie, oricum, nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului..." Unii critici (cum este Vladimir Streinu) au considerat acest vis ca fiind dovada grăitoare pentru triada crailor, număr care îl exclude pe Pirgu, dar îl include pe Povestitor. Alții l-au ignorat
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
prea arareori sentimental, ca "marea curte a copilăriei sale", unde forfoteau "bagabonții", florăresele, "hoții de buzunare, ghicitorile, "damele" și unde, aveau loc nunți ca pe vremuri. La ziuă, se juca farsa cu "rachiul roșu" prin udarea din belșug a unei năframe cu sângele cocoșului abia tăiat, spre a dovedi "virginitatea" miresei, care, parcă spre a-și provoca neamurile soțului, ieșise din patul nupțial cu o cămașă imaculată, albă ca neaua. Și de aici, bătăile pe viață și pe moarte, ca în
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
copilărie. Unul a fost consumul excesiv de mac. Era, de altfel, o practică aproape generalizată în copilăria mea. Nu mi-au ieșit niciodată din minte felul în care femeile de la țară își adormeau copiii: într-o batistă sau un capăt de năframă puneau conținutul câtorva capsule de mac, răsuceau materialul textil, iar copiii îl sugeau ca niște vițeluși cuminți. Îi priveam cum se moleșesc de la un minut la altul, cum închid ochii și cum, transpirați, cu obrajii aproape stacojii, adorm. Pe la patru-cinci
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
cea care, prin meloiile ei, a dus faima țării noastre dincolo de hotare. Artista a filmat un videoclip de suflet în care interpretează celebrele piese “Cine iubește și lasă” și “Mărioara de la Gorj”. Andra - pentru a semăna cu idolul său - poartă năframă, iar clipul a strâns o mulțime de vizualizări, dar și complimente din partea admiratorilor. "100 de ani de la nașterea Mariei Tănase. N-ai cum să n-o iubești pe Maria Tănase! E nevoie să o asculți o dată și te vrăjeste pur
Andra, așa cum nu ați mai văzut-o: "Sper să vă placă"-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71570_a_72895]
-
zilele sunt joi// adevărurile omului la mijloc sunt ciobite/ bacovia de sub ploaie le găsește vechi și ude/ mesenii în picioare intonează cuvinte potrivite/ doar dumnezeu drăguțul le aude// din verticale diferențiale mama/ cârpește pentru barbilian roți de bicicletă/ cu o năframă în vârf de băț/ vin la neica să te-nvăț - zice ea.” (p. 32) Nu știu când a fost scris poemul acesta (doar cele mai recente, din 2008 încoace, fiind datate), dar mi se pare că avem, prin el și
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
asfințitul, care e al nostru al tuturor, potrivit apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului...". Binecuvîntată limbă: "Și ne topeam..." ar fi fost descrierea a tot ceea ce se întîmplase înaintea vecerniei de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în decrepitudine și îl înfățișează
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
se descoperi însă vreodată. O basma ponosită, scorțoasă de atîta praf și sudoare și care nu lăsa să-i scape un fir din părul alb probabil - nu i-l văzusem niciodată. Ce-mi trecuse prin minte, să-i cumpăr o năframă, o basma, tot neagră, la tîrgul de Sfînta Mărie de pe malul Ialomiței, lîngă podul de vase, de unde trei țigani în cămăși de noapte scoteau crucea din apă la Bobotează. Voisem s-o plătesc? Basmaua pe care o purta mi se
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
mă fi gândit la asta." (p. 227) Închei: „Păcat că ești cam labă." (p. 228) Când, într-unul din romanele sale istorice, Eugen Barbu își punea personajele să mănânce „testemeluri" (care, departe de a fi ceea ce credea autorul Groapei, înseamnă „năframe"), lucrul era parcă mai puțin ridicol. Măcar nu le oferea pizza prosciuto e funghi! Cămașa în carouri și alte 10 povestiri din București nu mi-a plăcut deloc. Cui i-ar putea plăcea?
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
fluid al fantasticului. Se face că vânătoarea la care fusese poftit e de fapt o nuntă, a Elenei cu un tânăr necunoscut. Apoi, un cerb mult râvnit e trofeul pe care vânătorii trebuie să-l doboare pentru a primi o năframă țesută de mâna fetei. Reușind să ucidă cerbul, eroul incredibilelor întâmplări o vede, de fapt, căzând pe Elena, și ajunge în rândul ucigașilor. În câteva clipe, care cuprind și procesul, gustat ca un divertisment de toată protipendada duduilor în căutare
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
cetatea universitară (ce poate fi mai nepotrivit cu lumea de vacanță a insulelor? Și totuși...): „Caiete de franceză/ de tagalog/ dicționare de buzunar/ - galben, alb/ și negru, în patrate uriașe - / afișe vorbind fiecare/ în altă limbă/ fete desculțe/ cu o năframă’ n vânt/ la gât/ săli respirând/ din oră în oră/ cu plămâni cosmopoliți/ fiecare respirație/ o altă limbă/ un alt obraz/ cărți lăsate/ pe iarbă/ par foi/ dintr’un copac necunoscut/ un câine trece pe gazon/ în timp ce păsări încep un
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
lacrima pe un plai de patimă ce-o zdrobiră sub bocanci fariseii - saltimbanci. face-m-aș poet-haiduc Țării mele să-i aduc la necazuri - că prinos, un domn harnic și mintos. Țara seamănă cu mama ce-și spală-n lacrimi năframa și o ia prin munți, la vale, hăulind doine de jale... BALADA Țara mea din povești cât de tristă ne ești; și poetul - credea că-ți veghează o stea, steaua ta de destin dintr-un veșnic amin unde chiar Dumnezeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cine-s, pe nume, n-a uitat că am trădat-o și uitării am lăsat-o. pe mileniul trist se-ngână și-i tulbure și bătrână. când s-a zbicit soarele mi-am clătit picioarele și-n loc să-ntindă năframa Marea m-a-njurat de mamă. versul meu se potrivește: da - trădarea se plătește și-acum mă iubește - rea, Marea Neagră, marea mea... Timp de 78 de ani, Sărbătoarea Națională a românilor a fost la 10 mai. În acea zi, în anul 1866
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lama cea dintre cuvinte - rugina dată-n sărut, iezerul clocotind - rana Bacovia-n toți și în toate dor de Bacovia în toate gangurile te va aștepta zvâcnirea la încheieturi a mâinii pe chitară - iubita mea - lepădate la răscruci oglindă pieptene și năframă soarele gâlgâie la orizont dar numai tu numai tu îmi ești rană șerpuitoare străzi nu mă mai cunosc brichetele abia se aprind într-un colț unde inima orașului se crispează ai silabisit "labirint" vers alb diluat cu uitare vinul din
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BALADA IERNII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Suflă vântu-n cioburi bruma desprinzând de coajă gerul, sub năframa-i veche luna și-aprindea sub lămpi, misterul. Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub cioturi vise, ochii nopții sting
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
Autorului A câta oară, dorul meu te cheamă Când seara-și deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu mă cheamă Când aduceri aminite somnu destramă, În lira lui Orfeu iubirea-mi vibrează, Din umbre fugare brațe-și desenează. A câta oară
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Atâtea gări ne-au împărțit destinul, pe lungi peroane rupte-n buzunare, sub tălpile de șine a plâns chinul, tot șchiopătând prin colbul ars în soare. Năframe îmbarcate-n bolți de gânduri, ștergeau tristețea de prin ochii goi, târam neștiutori făclii sub scânduri, arzând pustiul strâns sub pași de noi. Ne risipea cu taine line drumul, cârcei de gheață ne țipau prin glezne, ne rezemam prin amintiri
STRĂINI DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384995_a_386324]
-
mea, din cer Și că voalul de mireasă te împrăștii în eter, Cât de dalba curgi prin toate, ești un râu scânteietor, Susurând un rând de șoapte murmurate de Izvor. Peste crește pui marame de luciri dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
-s prinsă-n colți de fiară, durerile mă-nconjoară, aș pleca, dar n-am cărare, prin desiș îmi fac intrare. Mă întind să prind liană, mâna doare ca o rană, cad învinsă și mi-e teamă, îmi curg lacrimi în năframă. Vreau să scap de neputință, mă ascund de-a mea ființă, n-am cu cine să vorbesc, măsor timpul și-l greșesc. Vânt turbat îmi dă năvală peste chip cu îndoială, mă aruncă în vâltoare și mă împinge în depărtare
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
-l ajuta cumva. Cu inima zbătându-i-se a zbor de pasăre, culcă pe brațu-i nevolnic tâmpla arnăutului rănit, căutând a-l ogoi. Cu ultimele puteri, arnăutul îl puse a-i scoate din buzunare comoara lui ocrotitoare până atunci - niște năframe, pentru ca s-o ducă drept semn de rămas-bun în satul său. Doar ce-și rostise numele și pe-al locului de unde pornise la chemarea Domnului Tudor, că se și stinsese. Întrebând pe unul și pe altul întâlniți într-un joc
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
duminică. Intrase în curtea bisericii și după slujbă, întrebase de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n genunchi ținându
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
Stihuri > Nuante > UITARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În purpură port îmbrăcată dorința de - a nu fi uitată când marea vremii agitată, prin val mă poartă înc-o dată. Și în năframa unui dor strâng serile să se înfioare când bucium trist, răscolitor, își cântă jalea la plecare... Într-un cauș adun fântâni ce -au fost din lacrimi izvorâte să trecem pragul prin furtuni iar cerul tău să mă sărute. foto sursa
UITARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382388_a_383717]
-
Istorisire > RONDEL DE TOAMNĂ Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]