120 matches
-
său vis, dăruindu-ne poezia purificatoare, în vase de argint - propriile sale cuvinte: „între durere și cer/ numai timp gri și fum/ într-o geometrie moale// pufoasă// pasaj de umbre/ ecou suspendat// o fereastră/ spre neant// un semn al sfârșitului/ năluci prin odăile goale// din priviri se prelinge/ frigul ”( poemul de pe coperta IV a cărții ). Eleganța versurilor și profunzimea acestora, capacitatea poetului de a face, din asocieri de cuvinte simple, fraze poetice incredibile prin transfigurarea sensurilor, îmbogățirea structurii poetice cu inovații
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Victor_sterom_geometria_fumului_sau_reperele_autobiografice_ale_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
Evadare Lui Andrei Codrescu Copilăria mea stă furișată În piețele dispărute ale orașului, Năluci de mult uitate mă vizitează, Am ascultat limbile pământului, Germana, rusa, româna, Am înțeles că toate păsările au dreptul Să zboare, dar nici un drept nu este garantat, Un singur moment desparte viața de moarte, Un moment pe care nu oricine
EVADARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Evadare_0.html [Corola-blog/BlogPost/351463_a_352792]
-
drum, Aruncați gândurile negre în el ,să se prefacă-n scrum ! Și pentru cei plecați din lume turnați din vin o picătură, E noaptea când și morții vor să bea un strop de băutură. Se încălzesc și ei la foc ,năluci din lumea fără moarte E noaptea lor printre cei vii purificandu-i de păcate . Cenușă pură ,în spre-ziuă se pune-n țarină-n ogor Aduce-n anul care vine belșug în case și mult spor . Se-nalță-n aer focuri
FOCUL LUI SUMEDRU de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1445789153.html [Corola-blog/BlogPost/385074_a_386403]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORINȚELE NĂLUCI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1495085637.html [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
să bei fără vreo teamă. Prin necuvinte-ți iau suspinul dintre gânduri Și-alung din pomul vieții o pasăre de pradă, Încep să mă-ngrijesc de mugurii dim ramuri Și mă închin la toamnă să fie iarăși caldă. Referință Bibliografică: Dorințele năluci / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1495085637.html [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
Explozia inimii sparge trupul ce tresaltă spasmodic, Iar imaginea oaselor calcinate pictată pe retină Te face să te zvărcolești în somn. Fumul se înalță spulberat și plin de durere, Floarea roșie moare în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezia_o_crinolina_de_flu_gabriel_dragnea_1378017799.html [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
a sărutat-o. Apoi a dispărut, înghițit de lăcomia abia reținută a nopții de Anul nou. Am rămas sprijinit în pervaz, cu gustul fad al cernelii pe buze. Ceva, ca un zumzet de motoraș, m-a gonit curând afară. Strada nălucită de zbenguiala cristalelor fragile părea un tren cu toate ferestrele luminate puternic. Prin ele răzbăteau umbrele sărbatorești ale familiilor aplecate pios peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
zarea se mutase lin aplecându-se sub arcuri vii, cu arbori, temple, râuri, case, iar noi umblam pe frunze străvezii pe-un drum pornit și el spre miază-zi. Și totu-n jurul meu era în pantă, și chipul tău îmi nălucea abia prin trecerea de păsări, delirantă, continuată printre noi: perdea prin care văzul meu te bănuia. Am eliminat din versiunea inițială niște "schele" realist-socialiste, înlocuindu-le cu "temple" ; în versul următor, am scos "ruginii", ameliorând vag asonanța prin "străvezii" / miazăzi
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Încercam să aranjez stelele. Sînt puse aiurea"" (Nea Gică șfile de jurnalț). Din suprapunerile, uneori violente, ale visului cu realitatea se încheagă un epos ce depășește orizontul miticist, cantonat în planul automatismelor de comportament și limbaj. Lirismul programatic sabotat reînvie. Nălucește o viață înzestrată cu un destin. Mijloacele sînt, așa cum remarcă Mircea Martin, editorul cărții, ale unui "cititor atent al lui Marquéz". Fantasticul nereținut nu se mulțumește a retușa, a "corija" viața dată, ci tinde a crea, după cum ar fi spus
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
făcut ca să nu existe în realitate nici pământ, nici cer, nici obiecte cu întindere în spațiu; poate că nu există nici figuri, nici mărime, nici loc {EminescuOpXII 137} și cu toate astea am imaginea lor sensibilă, care face să-mi nălucească existența tuturor obiectelor acestora; poate chiar la adunarea de doi cu trei, la numărarea laturilor unui patrat, la cele mai ușoare concluzii mă înșel. Imperfecțiunea mea poate fi atât de mare încît să mă 'nșel întotdeuna. Precum Archimede, zice el
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
șarpe albastru toxic mușcătură letală semaforul clipește în urma ei nu rămâne nimic nici măcar fumul doar o lacrimă cât o lume la colțul intersecției pregătită să se rostogolească din gând în gând 28 mai 2011 Cu sufletul pe urmele mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria viață după ani întregi de evadări nereușite se înfigeau maci în ochii mei iar pleopele încercau să tragă cerul sub ele ca să-l ferească de înserare sufletul nu dăduse alarma respiram sacadat doream să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând turiștilor. Pe câmpurile cu cactuși, însă, sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i ajunge mexicanului și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gândești că te invit doar s-o violezi? Tom se simți vinovat în fața privirii indignate a lui John Robert. Să fi fost atât de înlănțuit încât se temea să nu fie acuzat de ușurință? În mintea lui confuză i se nălucise că John Robert era un soi de clarvăzător smintit. S-ar fi zis că-i jertfea lui Tom propria-i nepoată, dar din ce motiv? Nu era decât un nebun din California, dar un nebun periculos. Tom, însă, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Solo! Fără noi! Se aprobă! Facerea de bine... À propos, un prost mai puțin. Nici nu se cunoaște. Auzi, fratello mio, dar ce-o fi vrut să spună cu..., cu aia lui..., cu semnul? Știe Dumnezeu, ce! I s-a nălucit. O fi visat. I s-o fi năzărit. Dă pe dinafară, de tembel ce este! Taci...! Uite-l pe Vierme. A și sosit. Îl chem! Hai, Boss, hai! Aici, aici valetule! Vino! Aici, Ruy Blas! Vino, veni-ți-ar renumele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deoarece nu e decât o larvă inconsistentă care nu trăiește decât în așteptarea de a-și găsi adevărul și identitatea în proiecțiile dorinței sale. Nici o îndoială că dezgustul profund suscitat în el de caracterul abject, inavuabil și abominabil al viziunii nălucii atât de dorite nu vine doar dintr-o tentație incestuoasă ci și din imaginea mamei care funcționează ca o oglindă și un portret, al propriei sale imagini. "Acest necunoscut pe care ne-spusul are ca funcție să-l evacueze din
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Maica Domnului care, după tradiție, a binevoit să îngăduie a fi portretizată de Luca Evanghelistul, e ocrotitoarea artelor frumoase ortodoxe. În rugăciunea pe care i-o înalță zugravii, ei nu cer sporirea „darurilor firii”, adică a geniului, ci altceva, „ca nălucind frumusețile cele cerești, să mă faci și pe mine privitor al lor prin solirile tale”. Geniul creștin, prin urmare, rămânând același dar natural, al fanteziei plăsmuitoare, ceea ce se precizează în plus, peste cel profan, e directiva spirituală și sublimul obiect
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ori emoții, dar este mereu amenințată de „albul ciudat” al „filelor oprite-n fila/ Acelui ceas când încă scrisul/ Nu și-a ales un sens aparte”, de neputința fixării unui sens ultim, ce rămâne mereu inexprimabil. Scrisul e vis („Îmi nălucea că scriu”), e starea cea mai propice îngemănării dintre real și imaterial, iar poetul „transcris de viu pe zidul alb”. La rândul lor, eseurile de semiotică se apleacă asupra unor scrieri din literatura română, engleză și americană, pentru a defini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
stîlpul de beton, numele gării fulgurantă funcționalitate de sistem, arhitectura de stil normal, adică autohton, orașul negru de somn pe spate, splendid pus în pagină conductorul, explicația cea mai limpede cum să umpli spațiul desemnat ție unuia, mi s-a nălucit cu povestea, determinare algebrică în radicalismul spațial al geometriei! Pietrișu pată lingvistică, halta Costești-Iași suspendată de spaimă, vai văi lumini în jos! perete de moment trenul de alături răstoarnă păianjenul liniilor lui de spațiu, Ruginoasa zbîrnîie în loc, cum te pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lungul străzii, trecând de „Leul Negru“ în direcția prăvăliei. Silueta aceasta, pe care o mai observasem altă dată vag, indiferent, apărea acum, în ochii mei, cu totul schimbată. Avea drept fundal întregul univers. Și între mine și ea s-a nălucit, poate pentru ultima oară, viziunea unei fetișcane zvelte, cu gambe lungi și pulpe scânteietoare. Am început să alerg. Am ajuns-o, fugind din urmă, după ce trecuse de cârciumă, și când m-am găsit alături de ea, i-am atins una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și se va dovedi oare această iubire monasticul misticism la care nădăjduisem să ajung când m-am retras la mare? Începuse să se întunece și am aprins lampa. Am închis fereastra ca să nu intre fluturii de noapte. Mi s-a nălucit o vagă întrebare cum de nu-mi venise nici un moment ideea să iau avionul și să plec la Sydney? Nu-mi puteam aminti dacă Ben spusese că se vor stabili la Sydney, dar Australia nu era chiar atât de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
această baligă uscată e bună pentru năjit. Baliga adunată în Sf. Varvara de femeie cu pielea goală e bună de năjit. Cînd cineva toarnă apă din căldare pe toartă, acela se îm bol năvește de năjit. Nălucă Dacă i se nălucește cuiva ceva și are în mînă ceva, apoi să nu lovească cu acel lucru înaintea sa, ci înapoi, și se mîntuie de năluca cea rea. Năpastă După ce s-a spălat, nu se șterge cu mîneca cămeșii, cre zînd că apoi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de maximă transparență, poemul nu mai poate fi vedere a lucrurilor în vizibilitatea realului mundan, rostitul care le spune și le descrie în peisajul lumii prezente; e nevoie de "alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd"9. Prin urmare, nu imaginea placată pe realitatea dispărândă a lumii, perspectiva orizontală a privirii spectaculare sau a celei pitorești și nici privirea visătoare a imaginării, toate tributare reprezentării unui obiect de către un subiect - care cu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
condiția ei meditativă, filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă să se străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri în adevărul existenței, pure ființări ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]