120 matches
-
DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
de căldura după amiezilor, Ploaie de mai, roua frunzișului crud al pădurilor, Pedepse ale prăbușirii, amintirile Singurul zbor permis prin rănile rămase În memoria îngerilor căzuți, După smulgerea aripilor COȘMAR În visele cele mai cuminți Când numai depărtarea de casă Nălucea aspru ca apa sărată Băută în arșița setei, Când plecările nu cădeau în plânset Și toamnele erau felinare de fosfor Călăuzind trecerea vântului Prin risipa albă A florilor de volbură înmiresmate de ger Când universul întreg era căptușit cu brațele
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
mereu răgaz să se roage ori, pur și simplu, să șadă pe prispă și să se gândească. Astăzi trăim într-o lume anapoda. Atât de frumoasă e viața asta, iar noi ne pierdem în lucruri atât de mărunte...”. Pădurea cu năluci Munții Vâlcanului sunt plini de povești. Aici au trăit dacii, prin codrii ăștia hoinărea viteazul oștean Straja, aici se pripășeau vestiții haiduci ai lui Neag, pe crestele uriașe ale Vâlcanului își aveau sălașul strigoii. Emil Părău îmi povestește tot, pe
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Alb smălțuit de ger ce se-nfiripă, În jos, de sus, ai drumul tot cotit... De bucurie toți copiii țipă Nerăbdători s-audă scârțâit. Clipe-nfășurate-n cenușiul pal Măsoară vremea pe-un ecran rotund, Sufletele bat într-un ritm egal... Apar năluci și iarăși se ascund. În atingeri superbe de dorință, Amândoi, iubirii, suntem pradă, Ne inundă întreaga ființă, Îmbrățișați, pe-ntinderi de zăpadă.... Referință Bibliografică: PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14
PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341629_a_342958]
-
său vis, dăruindu-ne poezia purificatoare, în vase de argint - propriile sale cuvinte: „între durere și cer/ numai timp gri și fum/ într-o geometrie moale// pufoasă// pasaj de umbre/ ecou suspendat// o fereastră/ spre neant// un semn al sfârșitului/ năluci prin odăile goale// din priviri se prelinge/ frigul ”( poemul de pe coperta IV a cărții ). Eleganța versurilor și profunzimea acestora, capacitatea poetului de a face, din asocieri de cuvinte simple, fraze poetice incredibile prin transfigurarea sensurilor, îmbogățirea structurii poetice cu inovații
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
drum tu nu te mai oprești, făcută-i viața asta ceva să-ți tot dorești, și după ani de muncă primești și o răsplată, un nume incrustat pe-o lespede de piatră. Citește mai mult În goană lor sunt clipele năluciși timpul ce se scurge un cântec e de cuci,e viața doar un drum în care la sfârșitnu vei găsi răspunsul aici de ce-ai venit?Ce lung e drumul și ce plin de hârtoape ,te-afunzi și te ridici
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
să nu plângă.Caut doar verde crud până se face searăUrmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoarăși clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi.Iată cum timpul hoț mă biciuie cu frig,... V. DORINȚELE NĂLUCI, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
le-am păstrat, când timpul valora o viață, din suflet scoatem câteodat´ pentru un zâmbet, o speranță. Din neamul mândru de altădat´ ne-au mai rămas doar niște cruci, de-ar ști martirii ce-am păstrat, ar crede că suntem năluci... Tăcerea-n noi nu-i vindecare, ca să-i iertăm pe trădători, jertfind o viață-n așteptare, cu cap plecat de falși actori. Lacrimi și suspine amare, ca martori sorții vor rămâne, răni ce nu au vindecare, le vom lua chiar
VREAU SĂ VĂ ÎNTREB ODATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379001_a_380330]
-
să-ncetăm apoi Iubirii să-i mai cerem socoteală... Să toarcem firul gândului în vers Când zbatul vieții țese cu-ndârjire, Poem de vis acestui univers Bolnav de-atâta ură și-nvrăjbire. Cu mâini de rugă slobode-n cuvânt Să nălucim avântul și simțirea Și mântuită carne-n templu sfânt Din rai să plângă peste noi iubirea! de Gabriela Mimi Boroianu de Gabriela Mimi Boroianu 08.02.2015 Referință Bibliografică: Vrei? / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865
VREI? de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379549_a_380878]
-
Oracol.... XIV. ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015. Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie...Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri.Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
din aripi către zarea de lumină... Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnic Nu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespus Doar bucuria chipului curat e sfeșnic... Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vin Trireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-s Căci bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus! Și dacă marmura eternă, e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
inert apusBătând din aripi către zarea de lumină...Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnicNu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespusDoar bucuria chipului curat e sfeșnic...Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vinTrireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-sCăci bărtrânețile-s aproape și de om se ținSpus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus!Și dacă marmura eternă, e albă și e recePe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORINȚELE NĂLUCI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
să bei fără vreo teamă. Prin necuvinte-ți iau suspinul dintre gânduri Și-alung din pomul vieții o pasăre de pradă, Încep să mă-ngrijesc de mugurii dim ramuri Și mă închin la toamnă să fie iarăși caldă. Referință Bibliografică: Dorințele năluci / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
aer plin de inimi pustii, mai așteaptă-mă-n iarba cu descântec de miei desfăcând din Rai, salba cu reîntoarceri de stei. Mai întâmplă-te-o clipă la izvorul de cuci să-ți beau dor din aripă să-mbrac timpu-n năluci, să-ți las cheia în gara cu vagoane de fum, să-ți aștept toată vara geamantane de scrum. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Geamantane de scrum / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017
GEAMANTANE DE SCRUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371617_a_372946]
-
e vânător mai mare ca păcatul. hai strange-mă în brațe de ți-e dor iubirile nu au nici azi, nici mâine făcute sunt s-aprindă doar fior pe viata-ntregă să-ți rămână pâine. chiar de sunt vii sau doar năluci cu-aceeași fericire te îmbată cu foame-n zori și sete când te culci le fură numai moartea blestemata. la ce folos ar fi o viață fără moarte dacă în ea nu ai găsi scânteie din focul care orișice femeie
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371251_a_372580]
-
de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce zidită-ntr-o rană // Spală slova păgâne sudalme de șanț / Rotunjit peste ele stă cerul / Și duioase chemări îmblânzite de lanț / Doar năluci să le afle misterul” (Slova). Iubirea este, în accepțiunea poetei, darul suprem oferit de Dumnezeu, este focul din potir care poate fi molcom sau întețit, care poate fi stins și din nou reaprins din propria cenușă, e nemurirea din ochiul
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
De cuvânt și de iluzii mă găsesc mereu trezită Chipul meu își scrie timpul atingând cu umbra prora Cerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduri Și găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacă De un clește iluzoriu-căci năluci iluzii toacă- Odihnesc în brațe mersul timpului luat de vânturi Cerșetoare de lumină de-adevăruri cerșetoare Fug cu strigătul în barba ochiului care nu doarme Revelații să dezvălui miez cu sfârcurile coame Te sărut a mea ispită chip iubit potop
CÂND MĂ CAUT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375936_a_377265]
-
De cuvânt și de iluzii mă găsesc mereu trezită Chipul meu își scrie timpul atingând cu umbra prora Cerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduri Și găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacă De un clește iluzoriu-căci năluci iluzii toacă- Odihnesc în brațe mersul timpului luat de vânturi Cerșetoare de lumină de-adevăruri cerșetoare Fug cu strigătul în barba ochiului care nu doarme Revelații să dezvălui miez cu sfârcurile coame Te sărut a mea ispită chip iubit potop
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
vlagă în a vieții recuzităDe cuvânt și de iluzii mă găsesc mereu trezităChipul meu își scrie timpul atingând cu umbra proraCerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduriși găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacăDe un clește iluzoriu-căci năluci iluzii toacă-Odihnesc în brațe mersul timpului luat de vânturiCerșetoare de lumină de-adevăruri cerșetoareFug cu strigătul în barba ochiului care nu doarmeRevelații să dezvălui miez cu sfârcurile coameTe sărut a mea ispită chip iubit potop de soare... XIV. PRIN LUME
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si obrazul cum e coală, Rânjești la mine hidoasa Și în mână ai o coasă, Închid ochii,să nu văd, Si in gândul meu,mă rog Și ma-nchin,ca să dispari Din odaie
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]