59 matches
-
Zăpada a crescut, fiecare pas e un efort imens, transpirația se scurge rece pe șira spinării, din subsuori... mă dor încheieturile, în gâtul uscat mă zgârâie ceva, când respir adânc... Mă scufund în zăpadă. Mă lupt să nu mă acopere nămeții. În fine, sunt aproape de liftul de la marginea aeroportului, de-abia mai respir de oboseală. Departe, mama se tăvălește pe jos cu rivalul meu, ridicându-și picioarele albe în aer, mari, pline, cărnoase... încălțate cu niște cizme negre ce-i înghit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
prea modern pentru vremea aia, și mă refer la anul în care se întîmpla povestea, nu la anotimp, pentru că sper că v-ați prins că-i vorba tot de un sfârșit de martie ca și acum când mă lupt cu nămeții ăștia anormal de mari, rămași aiurea în mijlocul câmpiei, gîndindu-mă la sânii Valeriei. Crezi că sânt sănătos la cap, să fac asemenea legături în creier, în loc să dau din mâini, să fac semne cu orice, și să opresc mașina aia care parcă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lumina în tren și nu cred că-i la cererea navetiștilor cărora li s-a întrerupt partida de tabinet când s-a oprit trenul și s-a stins lumina, ăștia pleacă fără mine, hei, stați puțin că mă smulg din nămeții ăștia și vin și eu că am treabă mâine dimineață la Paris. Dacă nu ar fi fost zăpada, poate că nu aș mai fi prins niciodată trenul ăla, pentru că probabil aș fi fost prea departe de calea ferată când mecanicii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încăput în nici un dicționar), trebuie să fiți mulțumiți de asemenea, că în sfârșit, minunații noștri guvernanți, s-au gândit ca omul să ajungă cu bine de Crăciun la apartamentul său din oraș, fără ca să rămână, mai știu eu prin ce nămeți, congelat ecologic, atât el cât și porcul luat de la soacră-sa. Prin cercetări adecvate, s-a putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după vehicolul rablagit care o cară. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. SECOLUL NOSTRU Computerele ne lustruiesc memoria. Nu sensibilitatea. Timpul liber, amplificat de dezvoltarea tehnicii, ni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot cazul. E sigur, Însă, că acea curte nu era străjuită de garduri pe toate cele patru laturi, deci nu era tocmai o curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Așa mi-a spus cândva un marinar." Dan Mutașcu scrie și o poezie civică 3 generată de un sentiment solar, în același stil căutat; poezia sa patriotică este livrescă: "Noi, voievozii cei roși de furnici,/ de cuvânt înghițiți, de văzduh nămețiți/ Noi, voievozii cei roși de furnici,/ sunători precum șerpii din negre orații." Latura livrescă a creației lui Dan Mutașcu este și mai bine, poate, reprezentată într-o culegere de mici dimensiuni, "Scrisori bizantine". Gustul poetului pentru rafinamente lexicale și preferința
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]