1,621 matches
-
moartea și-a găsit culcușul ei cel mai ilustru, sau ideal. De aceea, cînd nu sînt singur, și mă însoțește V., îmi vine inima la loc, și accept; da, accept, să fiu obraznic, voios și activ, ca toți turiștii ce năpădesc Cetatea eternă. Astfel, încît, în ziua aceea nu mai intrasem singur în bazilica San-Giovani in Laterano. La Giotto, mă oprisem ca de obicei; iar V., grăbit, mă îndemnase să trecem mai departe spre cabinele de spovedit de care îi vorbisem
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
să nu-l trezească din dulcea lui visare mioritică, la măturarea scării de bloc în care hibernează în așteptarea, probabil, a Marii Glaciațiuni. De la educarea copiilor la plantarea unui metru pătrat de iarbă sau a unui pom în curtea blocului năpădită de gunoaie și inundată de vulgaritatea, de sudalmele barbare ale unor țațe masculine ce bat până la amorțire cartea de pocher și rostogolesc epileptic zarurile de barbut. M-am convins de tragismul acestor deprimante realități o dată în plus citind autobiografia, scrisă
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
despre Vlașini... Lovinescu s-a prăpădit cu mult înainte... Într-un fel eu m-am străduit să-i confirm continuu aprecierile și încrederea inițială... A fost ceva inexplicabil... un miraj... Totul s-a stricat apoi... a venit războiul, ne-au năpădit comuniștii... totul a lăsat o zgură în noi... a trebuit să ne adaptăm fiecare... să simulăm... eu am stat deoparte... n-am aderat... nu mai puteam... m-am descurcat singură... literatura mea vine din profunzimi pe care nu le cunosc
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
cea mai obscură dintre băncile românești, dacă privesc mașinile achiziționate la prețuri exorbitante de funcționărimea de stat - de sus până jos, nu doar miniștrii luați în vizor de canalele TV -, dacă descopăr că mai fiecare stradă liniștită din orașe e năpădită de vile pogorâte din basmele fraților Grimm, dacă urmăresc puhoaiele de depozitari de la bănci, dacă iau în calcul sumele uriașe din economia subterană, înseamnă că, bănește, România nu stă chiar atât de prost. Impardonabil este că acești bani provin din
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
Mircea Mihăieș Românii - si excrescența lor bolnavă, numită "parlamentari" - nu mai reacționează de mult la dezastrele care au năpădit ca niște buruieni ucigașe țară. În cel mai bun caz, și numai dacă sunt invitați la vreun talk-show, catadicsesc să ridice neputincios din umeri - forma lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
a o spală așa cum "se spală" banii murdări. Dar avem a face cu o lume întreagă de abuzuri și compromisuri, de anomalii, de turpitudini, de fenomene grotești, a cărei explorare nu se află abia decît la început. Cu un continent năpădit de o luxurianta floră toxică, bîntuit de monștri. E imperios necesar a-l cunoaște cît mai bine, fără excesive amînări, a-i înregistra, sub beneficiul "științific", dar și moral, ceea ce s-a făcut atît de strîmb și de repulsiv, încît
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
să capătă dimensiuni simbolice. În urmă contopirii cu pământul pe care-l iubește atât, fiecare parte anatomica se preschimba într-un element al cadrului natural: "Din capul lui Vasalie Ona răsare până la zi o mălăiște înaltă, pe mâna stângă îl năpădesc cireși pădureți, pe dreapta îi ies pruni, pe pântece îl cotropește un zmeuriș, iar pe spate îl îmbălsămează un afinet. Trupul lui miroase acum a semănătura, a pădure rasă, a oale și ulcele, în vecii vecilor, amin". Grigore Ona, alias
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
inamiciția noastră tocmai din cauza istoriei lor recente care, din acest punct de vedere, le conferă o superioritate... * Cobor treptele spre Dunăre. Formidabil: Remorcherul Drăgănesti tocmai acum trece în sus, cu tricolorul fîlfîind în vîntul budapestan. Îl salut. O mîndrie mă năpădește... Și iar cad pe gînduri și mă gîndesc la generalul ungur împușcat de sovietici cît ai zice peste. Grupul statuar Arpad. Calul cu coarne de cerb, pt. atac sau apărare. Cinci căi vijelioși sub cerul care mi se pare brusc
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
artistice potcoave de aur !” În spiritual celor doi spusele poetului-filozof L. Blaga: „în fața încântătoare: „M-am strivit de lacrima mari înaintași, pentru vindecarea de unui adevărat mister, datoria noastră nu ta,/ mi-am mângâiat nisipul/ din pustiul „buruiana sălbatică”, ce năpădește este să-l lămurim, ci să-l adâncim așa tâmplei/ în clipele atârnate în copaci/ și astăzi tot mai insistent peste holda de de mult încât să-l prefacem într-un m-am mutat pe strada/ cu ochi mari de
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
talpa desprinsă aruncat sub pat, ca un gândac de bucătărie ce merge dintr-un capăt în altul al mesei, holbându-și antenele la luna plină. Precum personajul lui Chaplin din Goana după aur, cocoțat pe un scaun înalt, cu ochii năpădiți de teamă, poetul își devoră tacticos pingele adidașilor săi, îngurgitând șireturile ca pe niște macaroane. Foamea îl împinge spre halucinații. Hainele sale au insomnii; zgribulite de frig, ele bântuie singure pe străzi, lăsând în urmă o groază de fermoare și
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
rugămintea ce se curma , Și bun rămasul cel din urmă A tinerei , sfârșitei vieți XII Atunci , străjerul colindând În jurul zidurilor grele , La miezul nopții , lângă ele , Din toaca lui de țuci sunând , Sub geamul fetei s-a oprit Cu pieptul năpădit de teamă , Iar mină cu ciocan de -arama Bătaia-n țuci și-a contenit , Si in tăcerea uriașă , Auzul lui parc-a surprins O sărutare pătimașa , Un strigăt slab și-un geamăt stins . O presimțire necurata Batrinul piept i-a
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
cred că fusesem singurul om din lume rostind la Siena numele nemuritor al Câmpiei de la nord de Dunăre... * * * Italia o voi pune deocamdată într-o paranteză, semănând cu arcul de triumf de marmură al împăratului Titus. Un arc străvechi, crăpat, năpădit de mușchi, de licheni, pe care citesc uluit înjurăturile, blestemele turiștilor evrei, scrise cu carioca de toate culorile, răzbunând dărâmarea de către împăratul roman a Templului, locul venerabil numit Zidul plângerilor... Inscripții în toate limbile pământului. Care de care mai injurioase
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
valori, ci la cei trecuți de 55, 60 de ani. Așteptam de la ei așa cu nesaț, cu nerăbdare, o multitudine de tentative de toate tipurile pentru a impune tinerilor o disciplină a lecturii, o disciplină a selecției lecturii. Ne-a năpădit această avalanșă a mediei, această catastrofă, după părerea mea. Eu sînt total împotriva mass-mediei. Nimic n-a putut să facă mai rău sufletului românesc. Poate pînă acum n-a făcut atît de rău pe cît o să facă de aici încolo
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
se manifesta pe mai multe căi, pe întreaga claviatură a axiologiei noastre. Iar ideile nu sînt totdeauna, în ingeniozitatea lor, "diavolești", analoage buruienilor care invadează un cîmp fertil: Tînjesc după un cîmp mănos, făgăduind rod bogat, care, brusc, a fost năpădit de buruieni. Nu mi se pare că există o altă imagine mai crud-metafizică decît aceasta. Poate doar aceea a lui Saturn înghițindu-și copiii. În loc să fie semănat cu semințele viitoarelor roade, acest cîmp a fost semănat cu idei. Căci în
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mama mea și că acest lucru se întîmpla în noiembrie 1939. Mă văzuse, așadar, pe la opt luni și jumătate, în burta mamei. Așa se explica salutul de întîmpinare. Am mers la el acasă (țin minte că avea un birou minuscul, năpădit de cărți) și am vorbit cîteva ore despre literatură. Firește, în trecere, și despre ai mei, și despre Pompilia Eliade, colegă și prietenă cu Bădescu și cu părinții mei, pe vremuri, apoi, prin 1952-1954, cînd luam eu ore de franceză
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
scriiturii domenii vaste de explorat. În privința literaturii europene, vai, vai, câte limbi ar trebui să știu ca să pot citi, ca să mă pot orienta inteligent! Depind și eu de traducători, de capriciile editorilor și de finanțatorii lor. Prin urmare, sunt din ce în ce mai năpădit de ceață. Din când în când zăresc o lumină, profit de ea, dar asta nu îmi permite să emit o judecată generală. Există războaie, conflicte armate care transformă popoare în cenușă. Și din cenușă, spre nefericirea noastră, politica scoate, cu ajutorul
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
în memoria lui George Sturdza, o replică în miniatură a turnulețelor, crenelurilor, rozetelor și ogivelor din construcția principală. Trist mausoleu jucărie, de culoarea plictisului, unde se precizează și se perpetuează, vai! ceea ce te derutează aici, în timp ce, din toate părțile te năpădește desișul copacilor și te strânge zidul care înconjoară Miclăușenii. Să fugim! Să fugim! Să ne găsim refugiul sub cerul nesfârșit, să bem și să prindem viață din apa stelelor și vibrația spațiului de la Tescani. Tescani, 8 Octombrie La vila Meri
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
sănătatea mintală. Scriu dintr-un efort disperat de a sta cu ochii deschiși atunci când constat că prea mulți dintre apropriații mei nu-și mai pot deschide pleoapele solidificate de urdoarea de răutate, egoism feroce, lăcomie și nesimțire care i-a năpădit. Că e miner, polițai, academician ori săpător de șanșuri, românul nu iese din mizerabilismul sinucigaș de a-l urma pe mincinos, pe hoț, pe sperjur și pe ticălos, chiar dacă știe că se agață de un pietroi ce deja se prăvălește
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
soldați care cântă marșuri și agită steaguri. Altele fac drumul invers, transportând refugiați cu boccele și răniți. Unele aduc de la Moscova activiști ai PCUS nerăbdători să inițieze "transformarea revoluționară" a regiunii. Altele zac cu lunile pe câte o linie moartă, năpădite de buruieni. În volumul II din memoriile sale, La apa Vavilonului, Monica Lovinescu reconstituie douăzeci de ani din istoria României - 1960-1980 - evocându-i pe românii care au vizitat-o la Paris. Aproape toți intelectualii de elită ai României au fost
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
atunci) influenți social nu se dădeau în lături să converseze cu mine (eventual se întîmpla contrariul) și unde astăzi încerc să intru cît mai puțin cu putință. Mi se pare - să mă ierte Dumnezeu și bunul Carletto - o speluncă înnegrită, năpădită de năluci. Autorul romanelor Senilitate și Conștiința lui Zeno lăsa impresia și era cu adevărat o ființă plină de omenie, de o (relativă) înțelegere pentru ceilalți, iar după neașteptatul succes literar, lăsa să se vadă o emoționantă bucurie de a
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
Liana Tugearu Am fost, de curând, la Timișoara, pentru a vedea un spectacol montat acolo de Răzvan Mazilu, la Deutsches Staatstheater Temeswar - Teatrul German de Stat Timișoara. Mai întâi, m-au năpădit amintirile, căci după terminarea Școlii de balet „Floria Capsali”, primul nostru angajament, al soțului meu, Ioan Tugearu, și al meu, a fost la Opera din Timișoara. Abia apoi am putut reveni la timpul prezent și m-am bucurat deplin de
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
Nesățioasa gură a zeului Baal”... Când în vara anului 2001 s-a întors acasă, în trenul care o ducea hodorogit pe meleaguri știute, dar voalate, a scris poemul - reportaj “Și nu plouă”. “M-am întors în țara mea. / Gropile au năpădit străzile./ Câinii vagabonzi latră toată noaptea la lună..../ E caniculă. Cad oamenii pe asfalt/. Și nu plouă!.../ E atâta grabă că nu se mai vede tristețea/ Care se furișează rușinată/ Printre pensionari și dolari. Doamne, de ce-i atâta tristețe? / Și
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
bătrân și schelăie un câine Privind cu jind la bucățica minusculă de pâine. Îl amiroase și-l împarte, frățește, la cei doi Cercând să își înece foamea și gândul la nevoi, Că-i sărbătoare, e frumos, și amintiri plăcute O năpădesc și îi revin din vremuri neștiute, Când era tânară-n puteri, și se-adunau la masă De sărbători, cu fii, nepoți, de-abia-ncăpând în casă. Dar au uitat-o, s-au tot dus, iar ziua către mâine O-mparte, cum împarte tot
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
Vântoasele-și încep baletul, Pe gânduri a rămas poetul, Singur-cuc. Coboară liniștea-n zăvoi, Cețuri prin văi se-abat ‒ puhoi, Rămân copaci pustii și goi, Din cer mici site-ncep să cearnă Topite picături de iarnă Peste noi. Melancolii mă năpădesc, De frigul toamnei te doresc, Cu ființa ta să mă-ncălzesc. Pojarul tău nu mi-l sting ploi; Îți vreau lumina înapoi Și... te iubesc! Referință Bibliografică: IUBIRE DE TOAMNA / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul
IUBIRE DE TOAMNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381776_a_383105]
-
confuze Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop./ Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine,/ Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți./ Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline,/ Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți./ M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă,/ I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc./ Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă,/ Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc .” Într-o altă poezie, sensibilitatea lirică
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]