56 matches
-
să spuneți că ați petrecut doi ani fără să? — Te obișnuiești cu toate. Misionarul care mă însoțește trăiește de paisprezece ani în același fel... — La un misionar, e de înțeles. Dar dumneavoastră nu sunteți călugăr - ezită câteva clipe, rămase tăcută, năpădită parcă de o idee: Sau sunteți? Nu. Nici vorbă. Nu v-ați însurat niciodată? — Ba da, dar asta a rămas în urmă. Dumneavoastră sunteți măritată? — Divorțată. Aici, divorțul e la ordinea zilei. Te măriți de tânără și fără experiență, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive, în care ea se simte năpădită ca de o boală de prezența acestui copilaș : ”I se păru că a crescut pe pielea ei curată o pecingine, și suferea de acest parazit care nu are amestec cu organismul ei, dar totuși i s-a suprapus”. Aceste rânduri
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și cu cealaltă la gât, în locul unde apăsaseră degetele lui Valerius. Strigătele îl anunțară că ajunsese la destinație. Zări vila pe care o rechiziționase și i-o dăruise lanistului Manteus ca sediu pentru Ludi. Zări poarta de la intrare și zidul năpădit de plante agățătoare. Nu avea ferestre. De-a lungul lui erau mai multe santinele. În fața porții, sub copaci, se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a ieșit repede și... Nu se uita deloc la Titu, care ascultase fără a înțelege vorbele, și se lipise tot mai strâns de ea, auzindu-i bătăile inimii din ce în ce mai clar, simțindu-i uneori tresăririle trupului. Apoi, deodată, Tanța se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare, și se ridică murmurînd: ― Acuma însă trebuie să plec... Lasă-mă, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ne fut-ce que pour vous donner l'idée... Am auzit, în ultima vreme, de mari căiți, care, spre sfîrșitul vieții lor, începură a-l reciti pe Balzac. Este un canon. Este o cazna, ce se cuvine asumată într-o zi, năpădiți cum sîntem de viziunile unei vieți a cărei lege, - mai mult decît altădată, - redeveni banul.
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani și ani au trăit ai mei// să mă năruiesc/ sub picăturile de ploaie/ să mă surp sub razele de soare/ să mă las încet năpădită// de furnici și țărînă/ prin rădăcini iubită/ tot mai mult iubită/ de florile de cicoare" (Dorința). La despărțirea de Irina Mavrodin, poeta, eseista, traducătoarea, omul de mari și multiple calități, vom cita din propriul Epigraf (volumul Vocile, 1998, Cartea românească
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]