62 matches
-
bun sufletul căruia i-a venit vremea să plece... Îmi permit să parafrazez un proverb: Lupu’și schimbă părul, dar și năravul. Căci, sub părul de iarnă, nărăvește haita și așa prinde vânat mare; pe când, sub părul de vară, când nărăvește singurătatea, cel mult familia mai În toamnă, se hrănește doar cu animale mici: rozătoare, reptile, insecte, ba chiar devine vegetarian, umblând după rădăcini și ierburi. Viteza lui, de cel mult 75 km/oră, nu-i permite să prindă un iepure
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în care sunt de acord cu pluralitatea perspectivelor promovată de postmodernism. * Confortul nu este deosebit de prielnic gândirii, favorizând mai curând perspective estetice; dovadă starea de fervoare intelectuală pe care o pot trăi "la rece", nevoit să înving morcotelile unui corp nărăvit la atmosfera de seră pe care o promovează consumismul contemporan. Într-un fel, tocmai această zbatere pentru tot mai mult confort este antiumanistă, eliminând condițiile unei bune dezvoltări și anulând reflexe vitale. Încă odată, mai binele poate fi dușmanul binelui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și alocații, și scutiri, și făină, și zahăr, și ulei, și bani, așa că i-ați învățat cu nărav la luat, uitându-se că mai sunt și datorii. Probabil că și guvernul și-a dat pe seamă că prea s-au nărăvit la luat cei care nu aveau dreptul să ia, dacă s-ar fi aplicat niște criterii, altele decât înșelătorul registru agricol. Poți cădea de la guvernare din cauză de mână spartă? Ba, bine că nu! Gata! Îmi iau mâna de pe voi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Însă, până la ele, am trecut printr-o perioadă de... publicist: pe la 13-14 ani, am început să scriu la ziarul raional din Sângerei (pe atunci, "rebotezat" Lazo) despre unele întâmplări negative ! din comuna mea natală Negureni. Era ca și cum un ieduț naiv nărăvea să împungă cu cornițele sale ditamai... putere sovietică! Emendate de redactorul Nagacevski (îmi trimitea scrisori de îndrumare și încurajare), câteva texte au și fost publicate. Iar unul, apărut în oficiosul republican ,,Moldova socialistă", l-a săltat din post pe șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nume schimbat pentru ocazie În Coman, dat afară de mine pe ușă și intrat pe fereastră prin insistențele generalului - a groisăr purăț-ul, a groisăr ganef-ul din inima acestor afaceri - și ale fiului său, Dodu cel bâlbâit și cu școala neterminată, dar nărăvit de tânăr la fel de fel de afaceri, ca șabăsgoi, adică interpus al evreilor excluși de la importul de ceasornice pe vremea persecuțiilor rasiale, sau În tovărășie discretă la comerțul de benzină cu taică-său, generalul Ion Manolescu, preșe dintele Caselor Naționale și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à la grecque și poale-n brâu moldovenești, cum și atâtea alte bunătăți care m-au ținut aproape de casă și de nevastă, cu toată firea nestator nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot restul vieții mele, cu aceea ce numim trai bun și Îmbelșugat, măcar Într-ale mâncării, ba chiar numai Într-ale mâncării, așa cum pomenisem și În casa părinților mei, unde eram răsfățatul, ca cel mai mare dintre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mentalitatea românească din epoca premodernă : „Neguțătorul nu-i nici țăran să are câmpul, nici meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească c-o merită. Îi caut... Îi caut... Și nu-i iert. Nu pot ridica o țară nouă cu oameni nărăviți în rele. Și când ai prea mult aur în aripi, te trage pământul... Eu am nevoie de zburători! Tăcere... O rupe Țamblac: La noi, la greci, tot așa, era unul, un mare învățat ce umbla ziua 'namiaza mare cu felinarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s au căpătuit cu un principe neamț, căruia îi ziceau „Hop în Țol“, în țară nu erau drumuri și căi ferate, ci poteci, bîntuiau lotrii și ciuma lui Caragea, iar boierii pămînteni, care purtau bărbi lungi, caftan și anteriu, erau nărăviți la toată păcătoșenia Orientului. iunie 2004 Noi și trîntelile altora „Auzi, domne? Unde e interes, e și viață.“ Mitică Dragomir Meciul Danemarca-Suedia, ̀încheiat cu 2-2, a lăsat Italia acasă și a calificat în sferturile Europeanului ambele națiuni nordice. Acest
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
acel timp, '68-'72, aproximativ în zona acestor ani. Cred că cea mai frumoasă definiție, și, poate, cea mai exactă, a dat-o tot cineva din generația lor, Teodor Pâcă. Într-unul din sonetele sale, el spune: "Eram o generație nărăvită la vise". Asta era, între altele, generația aceea: "nărăvită la vise". Toată poezia dintre '70-'78 (sunt deja cinci cărți pe care le tipărește Emil Brumaru), perioada se încheie cu "Adio, Robinson Crusoe", iată și un titlu semnificativ. Dacă veți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Cred că cea mai frumoasă definiție, și, poate, cea mai exactă, a dat-o tot cineva din generația lor, Teodor Pâcă. Într-unul din sonetele sale, el spune: "Eram o generație nărăvită la vise". Asta era, între altele, generația aceea: "nărăvită la vise". Toată poezia dintre '70-'78 (sunt deja cinci cărți pe care le tipărește Emil Brumaru), perioada se încheie cu "Adio, Robinson Crusoe", iată și un titlu semnificativ. Dacă veți citi, veți vedea de ce, de cine se desparte poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
al IV-lea) și de sensul dorit de autor (păstrarea fidelilor creștini tentați de riturile iudaismului), nu de alta, dar Gură-de-Aur însuși se face vinovat de o astfel de eroare, când din sensul original de lecție istorică pentru un popor nărăvit la idolatrie de sclavia egipteană, care rătăcește dar este iertat, el face din povestea Ieșirii (cap. 32) despre vițelul de aur, o explicație “anacronică” a reticenței evreilor de a-l accepta pe Iisus ca Mesia, “într-un context istoric necuviincios
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]